Urmeaza problema evreiasca?
articol aparut in Cultura, nr. 213 din 2009-03-05» cultura editorial » editorial
Autor: ALFRED BULAI
În urma cu un an si ceva, în friguroasa Italie, un rrom cu nume mai putin român, Mailat, cetatean plecat de prin partile noastre cu acte în regula, devenea subiectul principal al stirilor din presa. Mailat jefuise, violase si omorâse o doamna distinsa din Italia, sotia unui amiral, care se plimba, nu am înteles de ce nici pâna azi, pe la periferia Romei. Indignarea opiniei publice era fireasca, dat fiindca orice jurnalist, ca sa nu mai spunem politician, este un pic ipocrit, pentru ca, fie vorba între noi, daca nu era o doamna bogata si de familie buna nu i se acorda atâta atentie, ca nu era chiar prima crima din istoria postbelica a Italiei, ci una din multele mii. Chiar daca jurnalistii italieni, dar mai ales politicienii din peninsula au exagerat, cazul s-a ofilit într-o oarecare masura chiar la scurt timp, dar crima ramâne crima si indiscutabil ea trebuie condamnata oriunde, oricând si în orice conditii. Indignarea opiniei publice italiene a fost însa întrecuta doar de indignarea opiniei publice românesti. Am scris atunci despre greselile impardonabile ale autoritatilor si ale jurnalistilor din România care s-au grabit sa-l acuze pe Mailat într-un gen de isterie care nu existase nici un moment fata de zecile de crime comise în România chiar în acel an. Îmi aduc aminte ca toti l-au considerat criminal din prima secunda si nu doar suspect, ceea ce a ramas pâna azi, în fond, a fost etichetat ca violator, desi la scurt timp s-a demonstrat ca nu avusese loc un viol. Mai mult, s-au adus lumânari prin piata, s-au scris mesaje pe pereti, românii au fost pusi de unii jurnalisti sa îsi ceara scuze pentru Mailat, sa declare ca le este rusine ca sunt români, ba nici macar tiganii sau romii nu mai vroiau sa fie identificati cu Mailat si nici sa îl mai considere de-ai lor. Autoritatile si-au cerut scuze si ele ca sa se afle în treaba, nefacând altceva decât sa întareasca ideea ca Mailat este cetatean român si ca România este responsabila pentru o crima comisa în Italia. Chiar ma întreb daca la fel a fiert societatea americana când baiatul ala de la ambasada unchiului Sam l-a omorât pe Teo Peter? Niste simple mesaje de condoleante ar fi fost suficiente. De ce ne-am comportat asa? Pentru ca cei mai multi dintre cei care formeaza elita de azi a României, mai ales în politica, în mediul academic, la nivelul liderilor de opinie sau la nivelul presei, au o mentalitate de ruda saraca ce traieste undeva departe, într-o provincie de la periferia lumii civilizate. Ne-am comportat ca ruda de la tara care a venit în vizita la rudele bogate si le-a spart veioza. Si unde mai pui ca era crapata deja! Dupa mai multe luni de liniste relativa, în urma cu o saptamâna si ceva, o alta crima în geroasa Italie. De data asta, italienii au fost mult mai vehementi. Opinia publica româneasca a devenit însa mai cumpatata, desi tot într-o maniera care aduce aminte de ruda saraca ce încearca sa arate ca are si calitati si oameni cu suflet mare. Indiscutabil, chiar si autoritatile au reactionat un pic mai bine, mai transant parca. Reactiile politicienilor italieni, ale unei parti din miscarea extremista italiana, ale unei parti a jurnalistilor cereau însa masuri mult mai dure ale autoritatilor noastre si poate si ale presei românesti. Criza tot mai puternica din Europa are nevoie de infractionalitate. Are nevoie de infractori imigranti, de unii care sa nu fie asemenea celor mai multi. Este nevoie de cât mai multi „tapi ispasitori“, asa cum i-a numit un sociolog american. Politicienii au nevoie, se pare, de astfel de infractiuni, pentru ca ele abat atentia de la criza marelui capital, ele abat atentia de la marile probleme economice sau sociale, ele pun în umbra coruptia, marea infractionalitate si imoralitatea dintr-o societate.
Oamenii, oriunde, au reactii puternic emotionale atunci când este vorba de crime împotriva femeilor sau copiilor, când este vorba de violarea unor femei sau mai ales a unor copii.
Ca politician nu trebuie decât sa hranesti aceste sentimente pentru a crea miscari de strada, proteste, dar si grupuri civile de lupta împotriva celor rai. Exact asa au facut fascistii în criza din Italia de dupa Primul Razboi Mondial. Miscarile fascistilor au început ca grupuri de voluntari care se strângeau si actionau pe strazi pentru a impune ordinea. Azi, în Italia, tocmai s-a dat o lege în acest sens.
Fascismul, într-o noua haina si din nou cu un surâs revolutionar moral, bate la portile societatii italiene. Opinia publica din Italia, din România si din Europa nu pare sa constientizeze directia spre care se merge. Nici în perioada interbelica nu au facut-o, ba mai mult, o mare parte a intelectualilor acelor vremuri au cochetat cu marile miscari moraliste fasciste ori naziste.
Lucrurile sunt mult mai grave decât par si cu siguranta au toate sansele sa se înrautateasca, pentru ca marea criza probabil ca este departe de a ajunge la apogeu. S-ar putea ca evenimentele din Italia sa fie un început, unul trist, nu doar pentru români, italieni sau pentru tigani, ci pentru mult mai multi.
Grupurile de voluntari care vor vâna dreptatea pe strazile oraselor italiene, din pacate, vor aduce linistea pentru o perioada de timp. Din pacate, pentru ca în realitate adevaratii vinovati de aceste crime si de cele care vor urma nu sunt tiganii, albanezii, românii sau italienii saraci sau saraciti, ci politicienii care nu sunt în stare sa administreze societatile lor, care nu sunt în stare sa gestioneze crizele economice, dar mai ales pe cele sociale. Nu este vorba doar de politicieni din Italia, ci si de multi de la noi sau de prin toate colturile Europei.
Poate ca îi vor alunga pe tigani, poate ca îi vor linsa, poate ca îi vor cuminti ori îi vor închide, dar ma gândesc cu groaza ce vor face când „problema tiganeasca“ se va rezolva ori se va dovedi mult prea mica? Care va fi tapul ispasitor pentru zecile de mii de vieti furate de criza, pentru sutele de mii de vise spulberate, pentru toate relele la care ajunge o societate în criza? Cine sa fie vinovatii, pentru ca, vedeti dumneavoastra, autoritatile nu sunt dispuse sa sacrifice, decât simbolic, câtiva ministri. Sa fie protestantii, musulmanii ori ortodocsii? Sa fie asiaticii, ca oricum sunt prea multi? Sau sa fie saracii, taranii fara carte ori, dimpotriva, intelectualii care au dat mereu solutii proaste politicienilor? Ori poate evreii, ca se spune ca ei conduc finantele si de unde a pornit, oare, criza?
Stimati cititori, pare dramatic ceea ce spun si cumva aceste idei pot fi usor considerate ca fiind exagerate. Credeti însa ca daca lumea era sincer îngrijorata în anii ‘20 sau ‘30, în Europa si în lume, se ajungea unde s-a ajuns?
Sper sa nu fie adevarat, dar cred ca politica europeana, ca si cea promovata de marele capital este bolnava de mai mult timp. O mare parte a politicienilor, din Europa cel putin, s-au departat de lumea reala si par a nu crede ca au probleme si chiar unele foarte serioase.