Suferintele unui cenzurat politic
articol aparut in Cultura, nr. 215 din 2009-03-19» cultura politică » psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Am lasat pentru o saptamâna tenisul si cartile la o parte, pentru ca eroii scenei politice românesti se cuvin analizati pe îndelete. Recunosc, scârna fascineaza uneori mai mult decât un backhand liftat al lui Nadal sau un fragment din Alejo Carpentier...
TRU a zburat de la „Cotidianul“. NU, nu a sarit de pe blocul maritisului dintre PDL si PSD, imobil al nesimtirii politicianiste si zgârie-nor al jegului moral. Promisiunea-i promisiune si, asa cum a învatat TRU din perioada când lucra la BBC, asa ceva nu se cuvine onorat. Vorbele sunt pentru prosti, banii pentru elite. TRU A FOST ZBURAT, recte concediat de conducerea gazetei citate. De ce? Pentru ca în viziunea insilor ce pastoresc ziarul, conditia de jurnalist independent nu e compatibila cu aceea de membru de partid/parlamentar pe lista de partid. TRU nu a considerat necesar sa-si anunte patronatul de aceasta alegere a domniei sale, dupa cum, probabil din pricina dioptriilor foarte mari si desigur ineficiente, nici nu a gasit cu cale ca este decent sa-si dea singur demisia dintr-o ipostaza ce contrazicea principiile declarate ale „Cotidianului“.
Ca TRU nu descoperea nici o America, având precedente în politica ziarului, daca e sa ne gândim doar la Sever Voinescu, nici nu mai trebuie subliniat. NU, EL ESTE O VICTIMA a ticalosiei, lasitatii si setei de cenzura pe care Buscu & Comp le pun în opera contra lui, dupa ce jurasera amor vesnic si respect magnanim geniului, LUI, marele scriitor, briliantul eseist si clarvazatorul profet al unei Românii însanatosite moral. Ce mai conteaza ca de luni bune (si nedeclarat) TRU, în calitate de consilier al batalionului portocaliu (ca partid e dificil de numit!), e pe lista de plata a jucariei basesciene? Cu curul în doua luntri, TRU a jucat rolul libertatii de opinie si al gândirii critice. Fireste, în proportie de 110% de partea, fatal neutra, a presedintelui Basescu si a ideilor reformiste ale acestuia...
Nu m-am bucurat ca un coleg al meu, jurnalist, a fost dat afara. Dar omul nu trebuie compatimit, pentru ca a nu a ramas pe drumuri, ci a plecat la mai bine – pe grasi si mai multi bani, de data aceasta publici. Asta, apropo de nesimtirea bugetara de care vorbea premierul de opereta Boc.
Într-un ultim editorial ultragiat, la fel de delirant ca toate cele din ultimii patru ani si jumatate, TRU a argumentat dupa cum urmeaza sacrilegiul a carui victima a fost. Iata textul: „si tocmai pentru a da cenzurii aparenta principiilor, Cotidianul si-a intoxicat cititorii. Cu ajutorul câtorva fraude. Iata-le, în ordinea popularitatii: ideile politice pot fi sprijinite numai din interes. Mai departe: cine are valori politice e activist. Cine spune deschis ca Basescu e partea buna a politicii românesti e lingau. Cine nu îl poarta prin toti acizii pe Basescu e lipsit de spirit critic. Aveti în fata harta idealurilor ziarului Cotidianul: jurnalismul e ruda prost scrisa a defaimarii si desavârsirea ipocriziei. Jurnalismul nu e rigoare, idee si pasiune. Jurnalismul e un paravan“.
Textul este interesant ca mostra a delirului sistematic pus în pagina cu o inocenta care se cere tratata chimic sau psihoterapeutic. TRU acuza „Cotidianul“ ca si-a intoxicat cititorii. Dar el, TRU, nu a intoxicat pe nimeni cu eseurile-i naprasnic de partizane, dedicate, pe ton imnic, marelui cârmaci de la Cotroceni si camarilei oranj. TRU nu crede ca ideile politice pot fi sprijinite si în afara oricarui interes. Asa o fi, dar nu e cazul sau. Daca ramânea doar jurnalist, fiind platit pentru articole de patronatul ziarelor unde semneaza, nu si de partidul al carui consilier este, si daca nu se punea pe listele acestuia pentru alegerile europarlamentare, urmând, în caz de alegere, sa fie platit gras de contribuabil, l-as fi crezut pe cuvânt ca e dezinteresat. Asa, cu stimul financiar concret, dezinteresarea lui e o gluma proasta a unui cinic care se crede mai destept decât toata lumea si mai abil decât oricine în a boteza cu alt nume adevarul. Adevarul pragmatic al unui interes meschin si pecuniar. Atât. Ce principii, ce valori?
TRU mai spune ca nu oricine are valori politice este si activist. Asa e, dar daca cineva scrie tone de editoriale în favoarea unei singure persoane si a valorilor acesteia, numai simplu dialectician nu ramâne, ci devine, chiar asa, activist. Când vezi doar partea plina a paharului, asta esti: activist.
TRU crede ca Basescu e partea buna a politicii românesti. Dreptul lui la o parere. Dar când sfidezi realitatea si faci abstractie de o stridenta acumulare de fapte (flota, Mihaileanu, ministrii pdl-isti corupti sau inepti din cabinetul Tariceanu, minciunile electorale, lipsa de responsabilitate pentru propriile greseli, încalcarea cuvântului dat, favoritismele pe bani publici, nepotismele patente etc.), trebuie sa fii ori foarte orb, ori foarte interesat ca sa imaculezi un politician la fel de relativ ca toti ceilalti de dinainte. Iar când esti foarte interesat si produci doar ditirambi, devii lingau. Ca Paunescu pe vremuri. Doar curul si ghiersul e altul. Când absolutizezi relativul, ai o problema. Una mare, de constiinta sau de inconstient. Ambele se cer tratate.
TRU crede ca a-l purta prin toti acizii pe Basescu nu înseamna spirit critic. Asa e. Spirit critic înseamna sa-i porti prin acizi pe toti înaltii functionari publici a caror conduita e nociva comunitatii care-i plateste. Nu doar pe Tariceanu, Nastase, Iliescu, Voiculescu etc. Ci si pe Basescu. Iar când aproape toata puterea se concentreaza în mâinile unui singur om, iar acest om se disculpa cu nerusinare de greselile facute, aruncându-le în ograda partenerului de pâna mai ieri, doar-doar o mai câstiga câteva procente la vot, taman atunci se cuvine a fi critic si a-l scalda în acizi pe abuziv. Este si pricina în virtutea careia TRU nu este un spirit critic, ci un banal cântator de ode. Pentru TRU, Basescu este Prometeu. Când gândesti asa, spiritul critic a murit demult, fiind înlocuit cu spiritul delirului. Unul, se pare, bine platit, ieri de „Cotidianul“ etc., azi (si poate) mâine de contribuabil.
Asa a „argumentat“ Traian Ungureanu. Jalnic si penibil. Dar nu-l plâng. Va fi doar o „victima“ cu bani mai multi în cont. De la cei 500 de euro pentru un editorial de doua pagini word primiti de la „Cotidianul“ si pierduti acum Traian Ungureanu va sari, daca se alege europarlamentar, la aproape 5.000 de euro net pe luna. Cam putin totusi, pentru un imens dezinteresat si pentru un nou Don Quijote al politicii românesti, nu-i asa? Sa-i fie cu noroc si sa nu-l atinga la sanatate...