Asteptându-l pe Godot
articol aparut in Cultura, nr. 215 din 2009-03-19» cultura polemică » societatea reală
Autor: ALFRED BULAI
În urma cu vreo câteva zile, în toiul unei discutii, un amic mi-a pus în fata un text despre criza scris în engleza. Tocmai îi vorbeam despre cu totul altceva asa ca m-am uitat în diagonala pe citatul cu pricina mimând un oarecare interes. Textul îi apartinea lui Marx, iar citatul era datat. Anul 1867, anul de aparitie a primei editii a „Capitalului“. Cele câteva rânduri din „Capitalul“ te puteau intriga destul de mult pentu ca nici Nostradamus nu ar fi reusit sa descrie cu atâta acuratete lumea de azi. Nu pot sa merg mai departe fara sa va redau acel text pe care l-am cautat a doua zi pe Internet.
„Owners of capital will stimulate working class to buy more and more of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks which will have to be nationalized and State will have to take the road which will eventually lead to communism.“
Sincer, atunci când amicul mi-a aratat textul am facut o gluma banala si am trecut amândoi peste acest scurt episod. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut ideea în sine, mai ales pentru ca sunt convins ca Marx a propus o viziune despre societate care a fost pervertita cumplit de istorie si care, insdiscutabil, poate si azi explica multe dintre mecanismele sociale. Am cautat totusi textul cu pricina pentru ca atunci când îl vazusem si-l citisem pe diagonala, ramasesem cu un sentiment ca acel citat nu prea era al lui Marx.
Tocmai pentru ca fac parte din cei care, cândva, de mult, chiar au citit cartea aia mare a germanului, am avut sentimentul ca textul este cam patetic. Spre surpinderea mea, am cautat pe Internet la întâmplare textul, cu o îndoiala mare ca îl voi gasi ca atare si am constatat ca el circula deja prin jurul planetei cu o voisie pe care cu greu o puteam banui.
Daca ai textul în fata si stai un moment sa reflectezi asupra lui atunci îti dai seama ca el nu este nici din „Capitalul“ si nici al lui Marx. În primul rând stilul de scriere al „Capitalului“ nu este unul propagandist, asa cum cred unii care nu au deschis cartea. „Capitalul“ este o lucrare scrisa în traditia stilistica a filosofiei clasice germane si are putine accente atât de angajante revolutionar. Dincolo însa de acest stil, în mod evident textul zugraveste o lume a prezentului pe care Marx nu prea avea cum sa o anticipeze pentru simplul fapt ca ar fi trebuit sa prevada lucruri care chiar nu existau pe vremea lui. Pentru Marx clasa muncitoare nu lua credite, pentru simplul fapt ca procesul de creditare a consumului este un instrument economic mult mai recent, iar toata cosntructia filosofului german privitoare la geneza profitului, pentru proletar, ia în calcul doar ideea de pret al fortei de munca, adica salariu. Pe de alta parte, Marx nu prea avea cum sa fie îngrijorat de situatia bancilor si în niciun caz nu considera ca proletarii care nu si-ar plati datoriile ar putea fi facuti vinovati de asa ceva. La fel cum ideea în sine, ca proletarul, care era platit doar la un pret de supravietuire si nu la valoarea real creata de forta lui de munca, ar fi cumparat produse tot mai scumpe, case etc. este total nepotrivita constructiei si argumentatiei lui Marx.
În fine, pentru filosoful german, venirea comunismului era un rezultat legic al unei evolutii sociale, al unei evolutii a constiintei de sine a proletariatului si nicidecum o posibila consecinta a prabusirii sistemului bancar, sistem care de altfel nu a fost niciodata o prioritate în analizele sale.
Cu siguranta textul are în esenta o teza autentic marxista si poate de aici si sentimentul de veridicitate pe care poti sa-l ai. Legea fundamentala a capitalismului este pentru el legea „goanei dupa profit“, lucru destul de greu a fi criticat de cineva atunci sau astazi, iar goana dupa profit poate sa detemine multe din lucrurile din acel text.
Nu am vrut însa sa comentez ca atare citatul, ci sa va propun un subiect de meditatie. Este fabulos faptul ca, asa cum se poate observa pe Internet, în câteva saptamâni, chiar si mai putin, acest citat a devenit unul de referinta pentru sute de blogari, de personalitati, jurnalisti sau simpli cetateni. Textul apare pe mii de pagini de Internet si asta, repet, într-un timp înfiorator de scurt. Marx pare sa renasca si probabil ca cei mai multi au fost placut impresionati de text, desi el este doar o descriere simplista a ceea ce se întâmpla astazi. Marx este redescoperit pentru simplul motiv ca marele optimism, marele curaj de a critica comunismul, marele spirit democratic sunt lucruri care palesc usor, usor, în fata crizei.
Unii probabil nici nu sunt intersati daca este adevarat citatul, dar îsi doresc sa fie, pentru ca, undeva în strafundurile multora dintre noi, care
l-am trait sau nu, comunismul a prins radacini. Nu neaparat comunismul lui Marx, ci ideile simple ale acestuia care te pot patrunde atunci când se vorbeste de egalitate, umanism, eliberare de exploatare, de faptul ca fiecare ar trebui sa primeasca dupa nevoile sale resursele societatii si sa dea cât poate acesteia. La urma urmei, în forme comerciale acceptabile, modelul utopic al comunismului a fost prezent permanent chiar în sânul lumii occidentale, mare adeversara a comunismului. Ce este un serial ca Star Trek, altceva decât un model de comunism? Ati vazut capitalisti în acel serial atât de iubit? Ati vazut proletari, salariati? NU! Acolo toti primesc tot ce au nevoie si dau tot ceea ce pot. Pentru cine? Pentru stat, doar ca el este numit „federatia planetelor“.
Comunismul este în noi pentru ca este un model cultural si poate ca acest set de valori nici nu ar trebui sa-l numim comunism. Criza însa scoate la iveala un univers de valori pe care multi se simt astazi mai liberi sau mai presati sa îl exprime public.
Din aceste motive, nevoia de a sanctiona politica eronata a prezentului, mai ales a prezentului câstigator în lupta cu comunismul. Oamenii simpli simt nevoia sa dea marelui campion anti-comunist peste nas. Iata! Marx a spus ca sunteti prosti, sau rai, sau ca ati mintit!
De ce Marx? De ce îl asteptam pe Marx, de ce ne reîntoarcem privirea spre el? Pentru ca memoria sociala este mult mai puternica decât imaginatia sociala. Pentru ca Marx a fost marele gânditor care nu a lasat indiferent nici macar pe omul obisnuit, care în final i-a devenit fie adversar, fie sustinator fanatic.
Exista în mod sigur multa speranta la cei care s-au bucurat în sinea lor când au citit acest text. Acest gest, de a da peste nas celor care credem ca sunt responsabili pentru criza, da o oarecare satisfactie.
Stimti cititori, o sa va dau o veste proasta. Godot nu mai vine. De fapt, nu are cum sa se mai întorca, pentru ca istoria nu merge si nici nu va merge vreodata înapoi. Nu vreau sa va spun ca a câstigat pentru totdeauna capitalismul, asa cum ne sugera Ceausescu ca socialismul nu va cadea decât atunci când o face plopul pere de i-a determinat pe niste zbanghii sa puna sute de kilograme de pere în plopi. Nu! Va spun ceva mult mai trist. Marile schimbari care pot fi provocate la nivel social de o criza s-ar putea sa fie mult mai dure decât a gândit vreodata Marx. Lumea se poate schimba mult mai mult decât crede, viseaza sau spera un gânditor, fie el si Marx. Deocamdata îl asteptam pe Godot si din când în când ne razbunam pe politicienii care au produs sau au lasat sa se produca criza. Le mai aducem aminte de Marx si de comunism ca sa ne simtim bine si ca sa simta si ei un fior cât de mic.
Momentan, asteptam pe cineva care nu va veni cu siguranta. Dar totusi, într-o zi, s-ar putea ca la usa istoriei sa bata cineva. Cineva care nu este nici Godot, nici Marx si care este posibil sa faca ceea ce nici cei mai verosi capitalisti si nici cei mai diabiloci comunisti nu au facut.
Nu îmi este frica nici de comunsim, nici de capitalism, ci de ziua în care voi ajunge sa visez frumos la oricare din aceste doua variante.