Este PSD virgin?
articol aparut in Cultura, nr. 210 din 2009-02-12» cultura politică » societatea reală
Autor: ALFRED BULAI
Noul Guvern are multe de înfruntat. Pe de o parte, o criza majora care seamana, de ceva vreme, mai de graba cu o soacra, care a anuntat ca vine din provincie si, desi ne sperie ideea, parca ne-am obisnuit cu ea si o luam tot mai mult ca un rau necesar, iar în unele momente ne gândim chiar ca nu ar fi rele eventualele sarmalute cu care ea promite sa vina. Cert este ca se vorbeste atât de mult despre criza, încât nici nu mai pare un lucru chiar asa de rau. Pe de alta parte, Guvernul are de a face cu numeroase miscari, sindicale si de tot felul, ba mai are de înfruntat si jaful secolului din citadela Ciorogârla. Între timp, altii, sau poate tot aia, zic optimistii, au jefuit cu arma în mâna o casa de schimb valutar, iar un basarabean, mare infractor, am aflat cu aceasta ocazie, a avut o usoara problema la un ochi si a fost eliberat pe cuvânt, pentru ca sa se trateze, daca va avea timp. Toate aceste nebunii s-au petrecut doar în ultimele saptamâni si aduc în fata politicienii de la putere, care sunt trasi la raspundere, desi, în mod cert, nu sunt ei cei vinovati de toate aceste faradelegi.
Noi suntem români adevarati, trebuie sa înjuram pe cineva si este normal atunci sa începem cu guvernantii, indiferent daca faradelegile au sau nu legatura cu ei. Dincolo însa de aceste probleme, nu foarte mici, coalitia din jurul presedintelui are o alta problema, si mai mare.
Cred ca în trecut, de mult, un stramos al lui Traian Basescu a fost zidar, mester faurar în echipa unuia Manole, mare constructor si el. Manole acesta, care îi si întrecea totodata la munca si iscusinta, se pare ca era blestemat sa nu poata cladi nimic. Altfel spus, pentru cine nu stie legenda, ce construia omul ziua se darâma noaptea sau, daca vrem, pâna a doua zi.
Cred ca blestemul acesta s-a transferat asupra domnului presedinte, ca nu pare sa aiba deloc noroc la constructia unui executiv mândru si de neegalat asa cum ar vrea domnia sa. Cu liberalii s-a fript rau de tot si cam tot ce si-a propus sa construiasca s-a darmat peste zi, si daca nu darmau liberalii mândra constructie a presedintelui faurar, dintr-un reflex greu de explicat, strica chiar domnia sa, numai sa nu ramâna nimic.
Acum, la o noua zidire, care ar trebui sa ramâna de pomenire, domnul Basescu parca a transmis acel blestem si altora de prin preajma ca, iata, pâna si legendarul PSD, pare sa nu mai reuseasca un lucru atât de banal: sa puna un simplu ministru.
Un partid care a dat doi prim-ministri, poate chiar mai multi, ca nu stim cum s-ar pune cei de pe la început, care a dat pe cel mai longeviv presedinte, care a dat vreo suta de ministri si secretari de stat
de-a lungul timpului, iata ca acum, acest partid, nu reuseste sa puna ministrul de Interne. Un oarecare domn Oprea a fost întâiul care a cutezat sa ia taurul de coarne, dar se pare ca s-a întâmplat ceva la PSD, si încrederea netarmurita a partidului în domnia sa a primit peste noapte un zid de trei metri înaltime si astfel, dupa vreo trei saptamâni, domnul fost ministru a terminat-o cu internele.
Domnul Liviu Dragnea se pare ca a batut toate recordurile si l-a învins clar pe Oprea la capitolul cea mai rapida demisie. În doar 12 zile domnul Dragnea s-a prins cum este cu bugetul si cum vine el ca un fluviu cu doua brate, spre reprezentantii celor doua partide ale coalitiei. Domnul Dragnea nu a stiut din pacate, probabil ca nu a fost tare la geografie, ca bratele unui fluviu rar sunt egale ca dimensiuni si, probabil fiind de buna credinta, i-a crezut pe unii colegi, care îi spuneau ca bratul dolofan era cel în care se va îmbaia el.
Desigur, stimati cititori, nu pot sti care sunt celelalte eventuale presiuni sau probleme care l-au determinat pe domnul Dragnea sa demisioneze. Oricum, sincer, apreciez în foarte mare masura gestul, indiferent de motivele care l-au determinat. Cred ca politicienii nostri trebuie sa învete sa demisioneze, nu când le cer sefii lor, sau presa, sau oricine altcineva, ci mai ales atunci când acestia le cer sa ramâna. Este dincolo de orice, un gest care merita apreciat, macar pentru faptul ca este atât de rar în politica româneasca.
Marea problema, în final, nu o are însa domnul Dragnea, ci partidul domniei sale. Marea coalitie pentru salvarea tarii este de fapt un mariaj. PD-L a cerut în casatorie pe neprihanitul (ca altfel nu îl lua) PSD.
PSD pare ca nu se simte foarte bine cu ideea acestui mariaj. Pare sovaielnic, parca s-ar da în continuu o batalie interna în sufletul sau, în care o fata parca ar spune mereu da, iar cealalta parca ar spune mereu nu. De aici si ezitarile, momentele acestea bulversante când înca nu s-a trecut la treaba, dar deja se fac pasi uriasi… înapoi.
PSD pare temator, iar nerusinatii de sociologi mai trântesc si câte un sondaj care sa le mai dea batai de cap. „Uita-te ca s-au distantat PD-L-istii, ba chiar par sa nici nu mai aiba nevoie de noi!“
Cred ca stiu de ce au aparut aceste drame. PSD-ului îi este frica sa faca primul pas. Îi este frica sa nu se însele, se teme ca mâine, sau când s-o satura PDL de el, o sa fie lasat de izbeliste. Toate aceste ezitari au o singura cauza: lipsa experientei. Da, stimati cititori aflati un lucru cutremurator: PSD este virgin. Cel putin eu nu gasesc alt motiv al acestor gesturi tematoare ale sale.
Este posibil ca pâna la urma mariajul sa se consume si sa avem o casatorie în care fiecare sa îsi vada de rostul lui si sa treaca chiar împreuna peste necazuri si griji si, poate, cine stie, le-o da Dumnezeu vreun copil.
Nu pot însa sa închei fara a trage un semnal de alarma pentru înca virginul PSD. Nu uitati dragilor de mesterul Manole! Nu stiu ce v-au spus la româna, dar pentru doamna Ana, sotia susnumitului Manole, s-a terminat foarte prost povestea. Mesterul stie tot, face tot si poate tot, mesterul faurar a fost si un pic gropar, cel putin pentru a lui soata, care a cam fost sacrificata.
Am o presimtire ca la fel ca stramosii sai, domnul Basescu are nevoie de Ana lui si, cum ai sai mesteri mari îi sunt foarte dragi sau macar utili va încerca sigur sa-i sacrifice pe altii.
Neprihanita fecioara PSD are de ce sa se teama. Vorba aia, ca mâine este posibil sa se duca cu darul la barosanul, sef de santier, si se trezeste bagata la racoare, la temelia reformei societatii românesti.
Trebuie avertizat însa si domnul Basescu ca povestea noastra este în final trista si pentru Manole si echipa lui. Manole si-a frânt gâtul si alte biserici nu a mai facut. Dar stim sigur ca sacrificii de atunci, de demult, au urmat cu duiumul.