De la New York... si nu numai
articol aparut in Cultura, nr. 210 din 2009-02-12» cultura politică »
Autor: DUMITRU RADU POPA
Traim vremuri destul de ciudate… Cine ar fi crezut ca, în zilele noastre, o îndeletnicire – despre care citim doar în cartile de aventuri sau ni se ilustreaza prin filme, mai mult sau mai putin bune – precum pirateria ar putea sa fie resuscitata si sa dea dureri de cap serioase mapamondului? Si totusi, asa s-a întâmplat! Nu mai e vorba de faimosii Sir Walter Raleigh, Henry Every sau William Kidd care, cu secole în urma, si-au facut faima în Marea Rosie. Astazi piratii se multumesc mai degraba cu anonimatul, dar asta nu îi face mai putin eficienti! Noua generatie e înarmata cu aruncatoare de grenade si mitraliere de asalt, vasele mici, aproape niste barcazuri de care mai nimeni nu s-ar sinchisi, apar ca din pamânt, înconjoara nave uriase, captureaza echipajul si iau ostateci pasagerii, bagând spaima în turismul international si stricând socotelile comertului. Recenta captura a super-tankului petrolier saudit Sirius Star, ceva de neconceput doar cu putina vreme în urma, a dat serios de gândit comunitatii internationale, care n-a putut sa propuna, pâna acum, o solutie viabila temerarilor pirati somalezi. Ca în atâtea alte cazuri, mai vechi sau mai recente, uneori masurile întârzie din pricina… incapacitatii legilor internationale de a raspunde unei realitati nu tocmai usor de codificat.
Ce sunt, prin urmare, piratii somalezi? Ca ei comit acte criminale, e clar, ca sunt înarmati pâna în dinti – tot asa! Dar constituie ei oare o armata? Si, daca raspunsul e pozitiv, pe cine reprezinta ei, caci Somalia nu îi revendica drept reprezentanti (tara însasi traieste într-o confuzie generala, nu a mai avut un guvern centralizat din 1991!)? Atunci ar putea fi definiti mai degraba drept un grup para-militar, un fel de guerilla, dar nici asta nu se prea potriveste, caci nu au nici o uniforma si nici nu ataca în virtutea vreunei ideologii. Sa-i numim combatanti ilegali (termen devenit celebru în urma cazului spionilor germani din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Ex parte Quirin, si folosit masiv în descrierea identitatii juridice a celor internati în lagarul din Guantanamo Bay)? Nici asta nu se brodeste, caci nu reprezinta nici o tara care sa fie în razboi cu o alta tara (ca în cazul Afganistanului, care era în razboi cu Statele Unite). Mare problema! Realitatea, nu avem ce face, exista si tinde sa devina tot mai grava, dar, cel putin în aparenta, normele de care dispunem nu o pot defini exact si actiona în consecinta. Si atunci, de cele mai multe ori, navele si ostatecii sunt rascumparate la preturi piparate care întaresc baza de armament a piratilor, un veritabil cerc vicios!
Nu e întâmplator faptul ca la sfârsitul anului trecut în Golful Aden se aflau nu mai putin de treisprezece nave cucerite de pirati, în vreme ce marina de razboi a peste zece tari patruleaza neputincioasa în jurul golfului. Mai mult decât atât, cum remarca Douglas R. Burgess Jr. (autorul cartii „The Pirates' Pact: The Secret Alliances Between History's Most Notorious Buccaneers and Colonial America“), confuzia devine si mai mare atunci când piratii sunt capturati… dar nimeni nu stie ce sa faca cu ei! În principiu, ar fi normal ca aceia ce i-au capturat sa-i duca în fata justitiei, dar lucrul acesta nu se întâmpla! Pentru ca implica prea multe cheltuieli legale, iar daca statul carora ostatecii îi apartin nu intentioneaza sa introduca actiune legala împotriva piratilor si Somalia refuza sa se amestece, nava care a eliberat ostatecii si a capturat piratii se afla într-o situatie penibila. Caci nu a fost direct atacata, iar partile în conflict refuza litigatia. De aceea, navele care ar putea captura pirati se fac mai degraba ca nu vad nimic... si trec mai departe. Astfel s-a întâmplat cu fregata germana Emden, înarmata pâna în dinti, patrulând în golful Aden cu misiunea de a captura teroristi Al Queda pe coasta Somaliei. În timpul patrularii, nava de razboi germana a remarcat faptul ca piratii somalezi tocmai atacasera si capturasera un pretrolier japonez. Întrucât fregata era în misiune de capturare a teroristilor Al Queda, iar piratii somalezi nu erau nici teroristi, nici membri Al Queda, ea si-a continuat linistita patrularea!
Situatia e absurda si acest gen de pasivitate produce daune importante (croazierele internationale trebuie sa ocoleasca Golful Aden si nici navele comerciale nu se prea încumeta sa treaca pe acolo).
Ca un iremediabil credincios în principiile si eficacitatea instrumentelor de drept public international, mie mi se pare ca situatia s-ar putea rezolva rapid si echitabil, daca s-ar evita întreg acest nominalism si lipsa de responsabilitate, pentru a trece la actiune. Înca în Roma antica pirateria a constituit o problema, iar în vremea Republicii, Pompei în virtutea lex Gabianis, a fost autorizat sa curete în trei saptamâni Mediterana de pirati (anul 69 înainte de Christos!). Cicero a fost primul care sa numeasca piratii drept criminali ai marii („Piratae dicuntur praedatores marini“) si sa defineasca pirateria în forul roman drept „crima împotriva civilizatiei“. În spiritul lui Cicero avea sa gândeasca juristul englez Edward Cook în secolul al XVIII-lea când declara piratii hostis humani generis iar pirateria drept „crima împotriva umanitatii“. În aceasta acceptie, piratii nu sunt dusmanii unei tari anume, ci ai tuturor tarilor, ai întregii umanitati. Capturarea lor e, în fapt o datorie, iar aducerea în fata justitiei se poate face în orice tribunal, caci crimele împotriva umanitatii nu cunosc granite jurisdictionale. De fapt, toate acestea se gasesc codificate în numeroase tratate si alte documente internationale ale ONU.
Care era, deci, problema fregatei germane Emden? Dupa Burgess, piratii ar fi trebuit confruntati si capturati. În fond, si piratii, si teroristii împart o trasatura comuna: comit crime împotriva umanitatii. Si exista precedente în privinta asta: în anii '70 Natiunile Unite au definit deturnarea avioanelor si luarea de ostateci drept „piraterie aeriana“. Iar în 1985, când teroristii palestinieni au capturat nava de croaziera Achille Lauro luând pasagerii ostateci, Ronald Reagan i-a numit pe teroristi pirati. Ironia sortii face recent sa se fi gasit evidente în privinta faptului ca, în schimbul armamentului, piratii somalezi dau o parte din banii luati pe ostateci grupului Al Shabaab, aripa rebela a Al Quedei somaleze.
Avem astazi un Tribunal Criminal International si exista unanimitate în privinta faptului ca, în virtutea principiului Jus Cogens, crimele împotriva umanitatii sunt neprescriptibile si trebuie aduse în fata Justitiei. Statele nu au numai drepturi, dar si obligatii. Iar în privinta crimelor împotriva umanitatii, ele sunt mai presus de toate: obligationes erga omnes. Aceasta ne da responsabilitatea de a încerca sa eradicam terorismul, sub toate formele lui de manifestare, în aer, pe pamânt ori pe apa, în spiritul umanismului si instrumentelor dreptului public international.