O doamna de altadata
articol aparut in Cultura, nr. 208 din 2009-01-29» cultura ars combinatoria »
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Acum câtiva ani, venit sa asiste, la Bucuresti si Sinaia, la o reuniune a PEN Club-ului European, Gishlain Disbache a vazut, pentru prima oara, Palatul Mogosoaia. Resedinta celei pe care, supranumind-o „ultima orhidee“, o facuse personaj într-o masiva carte în doua volume, un amestec subtil de biografie, de fictiune si de reality-story.
Emotia cu care s-a apropiat de palatul despre care scrisese fara sa-l fi cunoscut în realitate, „ca pe o fiinta“, cum îi placea sa spuna, a impresionat asistenta. Cu atât mai mult cu cât pentru reputatul biograf Principesa Martha Bibescu parea ca nu parasise aceasta lume la 28 noiembrie 1973, la Paris, ci continua sa traiasca într-un prezent fara limite, la conturarea caruia se adaugau noi amanunte, noi dovezi aflate prin bunavointa urmasilor Bibescu-Ghica-Comanesti si a prietenilor acestora. Pe aleile parcului, în loggie, la cuhnie, castelana parea asteptata de catre cel ce-i trecuse viata într-o carte foarte tradusa si citita, devenita best seller international, dar care abia atunci facea cunostinta cu patria ei si cu resedinta unde ea a stralucit, ca principesa de drept, dar si ca principesa a spiritului: a suferit, si-a vazut visele si tara tradate iremediabil, a acceptat, cu inima grea, exilul.
Mi-am amintit atunci cum, studenta în anul întâi fiind, într-un Bucuresti în care începuse „închiderea deschiderii“, am aflat, de la Radio Europa Libera, ca Principesa Martha Bibescu se stinsese în capitala Frantei. Din putinul pe care îl cunosteam despre personalitatea castelanei de la Posada si Mogosoaia, pentru cei de vârsta mea, cititori, în scoala, de „Magazinul istoric“ si „România literara“, se nascuse legenda unei doamne de altadata. Care, e-adevarat ca într-o alta lume, era contemporana noastra… Ne fascina, ca o fiinta daruita din nastere cu toate virtutile: frumusete, rang, bogatie, talent literar si politic, un mare curaj al aventurii, pe toate planurile, admiratia capetelor încoronate. Ca n-a fost chiar asa aveam sa aflam mult mai târziu. Cu toate ca povestea din spatele povestii nu e cu nimic mai putin incitanta, dupa ce a intrat în istorie. Si, de oarece vreme, nemeritat, în umbra.
La 35 de ani de la moartea Principesei Martha Bibescu, Muzeul National al Literaturii Române îi dedica acesteia o expozitie în Rotonda, „Nobletea unui destin“. Initiatoarea si realizatoarea proiectului, Ofelia Cretia, a gândit acest demers cultural ca pe un portret în evantai al protagonistei, o intelectuala aristocrata, dar si femeie de lume, cum s-a spus înainte de consacrata formula de membra a jet-set-ului european, care face furori astazi. Un portret în evantai conturat pe secvente (recuperate) ale unor vremuri deturnate din matca de turbionul istoriei.
Nascuta la 15 ianuarie 1886, principesa a fost o longeviva si o luptatoare. Prin mama, Smaranda Mavrocordat, descindea dintr-o spita voievodala. Tatal, Ion Lahovary, a fost om politic si diplomat în timpul domniei lui Carol I.
Viitoarea scriitoare si-a petrecut primii ani ai copilariei la conacul parintilor din Balotesti. Apoi a primit o educatie aleasa în Franta si la o manastire din Belgia. S-a casatorit, în 1905, cu George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, si a obtinut, prin aceasta alianta matrimoniala, titlul de principesa.
Spirit viu, dornica sa cunoasca lumea si sa experimenteze senzatiile tari (atunci) ale unor calatorii cu automobilul si avionul, dar si sa cunoasca, pe viu, locuri, culturi si oameni, a calatorit prin Persia si Turcia. Memorialul acestei peregrinari, scris la îndemnul lui Maurice Barrès si purtând titlul „Les Huit Paradis“, publicat în 1908, a avut un rasunator succes si i-a adus autoarei Premiul Academiei Franceze. Despre aceasta carte care inaugura o cariera de prozatoare si eseista au scris elogios Marcel Proust, Anatole France, Remy de Gourmont, Jean Moreas.
Distinsa, spirituala, carismatica, prezenta cautata în saloanele aristocratice, Principesa Martha Bibescu a devenit ea însasi o eleganta amfitrioana în palatele de la Posada si Mogosoaia, dând o noua stralucire stilului brâncovenesc. Oriunde a calatorit a tinut sa-si afirme, cu mândrie, obârsia aristocratica, veche, româneasca. A purtat o sustinuta corespondenta cu personalitati ale vremii, scriitori, politicieni, diplomati, artisti, oameni de stiinta, capete încoronate, iar memorialistica ei e întesata de nume celebre precum Octavian Goga, Vasile Pârvan, I.G. Duca, Paul Claudel, Marcel Proust, Winston Churchill, F.D. Roosevelt, Charlie Chaplin. În timpul celei de a doua conflagratii mondiale, datorita relatiilor sale, a intervenit, în repetate rânduri, în favoarea României pe lânga marile puteri.
Principesa Martha Bibescu si-a luat foarte în serios înzestrarea de scriitoare. Criticii interbelici au scris favorabil si despre cartile ei în limba franceza „Isvor, le pays des saules“ (1923), „Le Perroquet Vert“ (1924), „Catherine-Paris“ (1937), „Noblesse de robe“ (1928), „Jour d'Egypte“, (1935), „Le Rire de la Naiade“ (1935), „Images d'Epinal“ (1937), „Feuilles de calendrier“ (1939). Autoarea si-a talmacit singura în româneste „Doua portrete“ (1930) si „Destinul lordului Thomson of Cardington“ (1932), celelalte carti aparând, din pacate, târziu în limba româna, de pilda „La bal cu Marcel Proust“ în 1976 si „Jurnal politic“ în 1979. Dupa 1990, editiile românesti au aparut într-un ritm mai sustinut, apoi, din pacate, numele scriitoarei a intrat în umbra. Cu toate ca, dupa ce s-a stabilit în Franta, în 1964, Principesa Martha Bibescu a continuat sa scrie si sa publice carti de evocare si epistolare care s-au bucurat de succes international, precum, de pilda „Echanges avec Paul Claudel“ (1972). Proiectul unei lucrari ample dedicate istoriei românilor, „La Nymphe Europe“ a fost abandonat dupa primul volum (1960). Postum, în 1976, a aparut si al doilea tom.
Pentru meritele sale de scriitoare, Principesa Martha Bibescu a fost aleasa, în 1955, membru al Academiei Regale a Belgiei, iar în 1966 a primit Premiul Academiei Franceze pentru întreaga activitate.
Proiectul expozitional de la Muzeul National al Literaturii Române datorat Ofeliei Cretia încearca sa recompuna atmosfera bucuresteana interbelica în care Principesa Martha Bibescu a stralucit si a trezit admiratie. Prin costume în stilul acelor ani, fotografii, imagini publicitare, piese de mobilier, portrete ale protagonistei, fragmente de manuscrise. Un cuceritor aer retro (bine temperat si adus în prim plan cu finete) marcheaza spatiul expozitional din Rotonda. Si justifica, adecvat si coerent, titlul inspirat ales, „Nobletea unui destin“. Este evocat si un proiect cinematografic, ecranizarea romanului istoric „Katia“, publicat cu pseudonimul Lucile Decaux, un film produs în Franta si avându-i ca actori în rolurile principale pe vedeta internationala a acelor vremuri Danielle Darrieux si pe John Lader, printesa Ekaterina Dolgoruki si tarul Alexandru al II-lea, care
si-au unit destinul printr-o casatorie morganatica ce avea sa cutremure Imperiul Rus.