Sari la conținut

Green Planet Blues: filmul si mediul

articol aparut in Cultura, nr. 208 din 2009-01-29
» cultura cinema »
Autor: MIHAI FULGER
În perioada 17-19 ianuarie, la Sinaia s-a desfasurat prima editie a Green Planet Blues, organizat de Aristoteles Workshop, în colaborare cu Discovery Channel. Nu este vorba de un festival în adevaratul sens al cuvântului, cu sectiuni competitionale si programe paralele, ci de „primul eveniment cinematografic dedicat mediului“ – cel putin asa am aflat din materialele sale promotionale, fara a ni se preciza si de unde (din România, din Europa de Est sau...).

Minunata statiune montana a fost o alegere foarte buna pentru locul de desfasurare al GBP, iar Centrul International de Conferinte „Casino“ Sinaia (replica a cazinoului din Monte Carlo, lansata cu fast acum aproape un secol, pentru a fi transformata de comunisti în casa de cultura), în care au avut loc toate proiectiile, a suplinit onorabil, gratie reminiscentelor sale monarhice, absenta din localitate a unui cinematograf functional. Filmele din program (18 la numar, provenind din 12 tari), în marea lor majoritate documentare, au fost alese de Cristina Hoffman, fondator si presedinte al Asociatiei Aristoteles Workshop, care a profitat de experienta câstigata prin colaborarea cu mari festivaluri ale lumii, precum Berlin si Cannes. Productiile prezentate au abordat teme precum ecologia si poluarea, încalzirea gloala si degradarea ecosistemului, limitarea resurselor naturale si speciile pe cale de disparitie etc. O parte dintre realizatorii acestor filme au fost prezenti la Sinaia si au discutat liber cu spectatorii, dupa proiectii.
GBP s-a deschis cu un documentar îndelung asteptat, „11th Hour“ (SUA, 2007) de Leila Conners Petersen si Nadia Conners, avându-l pe starul Leonardo DiCaprio în tripla ipostaza: producator, coscenarist si narator; este un film asemanator cu „An Inconvenient Truth“ (2006) de Davis Guggenheim, al carui star era ex-vicepresedintele american Al Gore. „Filmul lui DiCaprio“ e si mai ambitios, nu se opreste doar la încalzirea globala si convoaca o legiune de experti asa-zisi independenti, printre care s-a ratacit si Mihail Gorbaciov, pentru a ne face constienti, macar în „ceasul al 11-lea si 59 de minute“, de toate problemele cu care ne confruntam. Marea sa hiba este ca, pledând pentru recâstigarea armoniei dintre om si natura, nu reuseste sa gaseasca armonia dintre cuvinte (recte discursurile specialistilor intervievati) si imagini, fiind mai curând propaganda decât cinema. Este genul de film care te bombardeaza 90 de minute cu date si informatii îngrijoratoare, pâna te ameteste si te face sa ramâi în cap doar cu mesajul sau final: îmbratiseaza-ne cauza, urmeaza-ne exemplul!
Mult mai cinematografic este „Le renard et l'enfant“ (Franta, 2007), cel mai recent film (de fictiune, desi considerat de unii comentatori documentar) al lui Luc Jacquet, autorul foarte îndragitului „La marche de l'empereur“, documentar oscarizat în 2006. O poveste de maturizare adresata mai ales copiilor (dovada e happy-end-ul scos din palarie), dar excelent filmata, montata si regizata, încât de multe ori nu-ti vine sa crezi ca personajele patrupede de pe ecran sunt animale în carne, blana si oase, nu creatii pe computer.
Documentarul „Saving Luna“ (2007), al cuplului de jurnalisti canadieni Suzanne Chisholm – Michael Parfit, este educativ si pe alocuri emotionant (datorita exclusiv protagonistului, un pui de „balena ucigasa“ care, fiind despartit de neamul sau, îsi cauta prieteni printre oameni), dar pacatuieste prin tonul deseori patetic al comentariului din off, prin timpii morti si prin abordarea... nejurnalistica a autorilor. Totusi, un film de public, potrivit pentru a închide prima editie a GBP.
Evenimentul a inclus si concursul „Green Teen Spirit“, în cadrul caruia „regizori“ între 13-18 ani, din toata tara, au realizat filmulete de un minut pe teme ecologice. Cele sase clipuri finaliste, prezentate si premiate în ultima seara a GBP, au dovedit ca pasiunea pentru film si cea pentru mediu pot merge mâna în mâna la orice vârsta. O concluzie binevenita pentru un eveniment care merita sa fie continuat.