Daca nu ar fi existat teroristi, ei ar fi trebuit inventati
articol aparut in Cultura, nr. 208 din 2009-01-29» cultura polemică » Societatea reala
Autor: ALFRED BULAI
În primele luni ale lui 1990 ziarele erau pline de revelatii despre odioasa putere comunista. La televiziunea publica se dadeau, de asemenea, reportaje cu tot felul de magarii ale comunistilor. Îmi aduc aminte cum cineva a venit în fata noastra cu mai multe casete audio cu înregistrari ale convorbirilor angajatilor unei mari fabrici din Bucuresti. Din centrala telefonica a acelei institutii se scosesera casetele incriminante. Exista o obsesie chiar ca Securitatea nu a murit si ca unii ne ascultau în continuare telefoanele. Puterea comunista fusese cu siguranta monstruoasa, închipuiti-va ca ne violau corespondenta, ne ascultau telefoanele si ne puneau chiar microfoane în casa. Evident, comunistii nu ascultau pe toata lumea, cei mai multi dintre români nefiind periculosi în ochii autoritatilor, chiar dimpotriva. Pe de alta parte, cei care trebuiau urmariti erau cei care detineau anumite functii sau responsabilitati, ori cei care nutreau atitudini „dusmanoase“. Oricât am vrea sa ne laudam ca am fost mari dizidenti, trebuie sa recunoastem ca cei urmariti erau totusi putini. Cu siguranta, mai erau si informatorii, persoane veroase sau naive, cu dorinte de parvenire sau cu cine stie ce probleme de dosar. Cu alte cuvinte, securistii se bazau în primul rând pe o modesta armata de informatori si faceau ceea ce au facut timp de secole regimurile politice militare, urmareau, fara prea multe tehnologii, o parte din cetateni.
Isteria noastra, atunci în 1990, era normala pentru acele vremuri de entuziasm democratic, pentru acele momente de rascruce, si noua casta în formare, cea a jurnalistilor, îsi facea datoria din plin cautând sa deconspire monstrii vremii, securistii care ne violasera intimitatea. Tot atunci a aparut la unii români chiar o mândrie ca au avut telefoanele ascultate, ca si cum securistii ar fi urmarit pe bunul lacatus or strungar sa vada daca pun în pericol statul socialist.
Este adevarat, puterea comunista nu avea încredere într-o parte din cetatenii sai, în primul rând în cei care erau umili birocrati, care ar fi putut sabota masinaria politica statala. Neîncrederea era elementul de baza al comunistilor, tocmai pentru ca, la fel ca si în anii '90, comunistii, la vremea lor, venisera pe climatul unei lupte politice violente în care inventasera multi dusmani, unii poate reali, dar din care mai ales învatasera repede o paradigma. De principiu, cei care nu aveau „origine sanatoasa“ nu puteau fi de încredere. Paradigma s-a stins treptat pentru ca dupa doua-trei decenii marea majoritate aveau o origine destul de buna si era greu sa mai poti face mari diferente. Pe de alta parte, pericolul dusmanului din interior al socialismului, treptat, treptat a fost greu sa mai fie clar conturat.
În urma cu mai multe luni, Parlamentul a dat o lege cu privire la stocarea unor date privitoare la ceea ce cetatenii comunica prin telefon si Internet. Zilele trecute au intrat în vigoare noile prevederi. Societatea noastra civila s-a desteptat dintr-o veghe de decenii. Am primit mai multe mailuri în care mi se transmitea ideea ca este vorba e un atentat la democratie. Unul dintre ele era chiar intitulat: „Patriot act în România, pe bune!“.
Stimati cititori, istoria îsi bate joc de noi. Comunistii au împartit lumea în trei categorii, oamenii buni, de încredere, oamenii normali, care erau mai mult sau mai putin indiferenti autoritatilor, si oamenii rai, cei în care nu se putea avea încredere si tocmai de aceea trebuiau urmariti. Regimul democratic din România este într-adevar democratic. El nu face diferente monstruoase si arbitrare între oameni. El îi urmareste pe toti. În mod paradoxal, democratia pare sa nu aiba încredere în nici un cetatean.
Desigur, si acum este vorba de o furtuna, dar ea nu mai este una revolutionara, ci doar una de salon, ea este o furtuna într-un mic pahar de apa. În mod cert, focul obsesiei ca suntem urmariti se va stinge foarte repede. De altfel, exista o crunta ipocrizie în legatura cu unele lucruri care se contesta azi. Spre exemplu, operatorii de telefonie trebuie sa pastreze sase luni datele despre apelurile si mesajele noastre. Daca însa dumneavoastra cereati si în trecut o factura detaliata din urma cu mai multe luni, sa zicem ca aveati nevoie de ea undeva, plateati o mica taxa si o primeati. Cu alte cuvinte, acest tip de date era stocat si pâna în prezent.
Obsesia evidenta este aceea ca ne este violata corespondenta pentru ca noi extrapolam repede si suntem convinsi ca unii vor stoca nu doar numerele de telefon, locatia sau durata, ci si continutul acestora. Se reactioneaza însa la o astfel de situatie ca si cum doar aceasta lege ar permite o astfel de imoralitate. Evident, se mimeaza o naivitate sora cu prostia. Telefoanele noastre pot fi ascultate oricând si multora li se asculta telefoanele, Internetul nostru nu este prea sigur nici în fata unor mici hacker-asi de cinspe ani, darmite în fata unor profesionisti. Cu foarte mult timp în urma, americanii au anuntat ca pot intercepta orice convorbire telefonica de pe planeta. Poate exagerau, dar nu vi se pare ca acest gen de afirmatie este unul transant si pur democratic?
Securistii lui Ceausescu erau niste amarâti, usor handicapati, aflati cumva în paleoliticul muncii de informatii. Ca pe vremea lui Cezar, ei se bazau pe oameni si nu pe prea multe tehnologii si deci nu puteau realiza mare lucru. Astazi traim într-o lume în care supravegherea noastra de catre stat se ridica la un nivel la care nici un dictator serios nu a visat în istorie. Ni se pot înregistra mailurile sau telefoanele? Glumiti!
Stimati cititori, suntem urmariti permanent cu camere de luat vederi, în magazine, în trafic, în institutiile în care lucram, în multe alte locuri, viata noastra este cunoscuta multora, spre exemplu atunci când dumneavoastra ati cumparat ciocolata sau prezervative cu frumosul dumneavoastra card bancar, cineva nu doar ca stie, dar si vinde acele informatii unora care ar dori sa afle cam ce va preocupa, ce va doare, cine sunteti sau mai stiu eu ce. Multi au nevoie de datele dumneavoastra din interese economice, probabil ca altii sunt doar curiosi sa afle cine sunteti, cum gânditi, ce doriti sa faceti, daca-i iubiti pe unii mai mult decât pe altii.
Cel mai pervers lucru în aceasta situatie hilara este ca îi scuipam si acum pe comunisti, desi ei declarau ca urmaresc si chiar pedepsesc doar pe dusmanii lor, erau macabri poate, dar erau cinstiti în felul lor, în timp ce astazi noua ideologie ne învata ca suntem urmariti pas cu pas doar în interesul nostru. Nu este oare interesul dumneavoastra sa fiti fotografiati si filmati pe drumurile publice pentru a primi amenzile corespunzatoare, nu este interesul dumneavoastra ca o banca sa stie cât alcool consumati, ce tigari fumati, de câte ori mergeti la medic si alte nimicuri din astea? Nu este în interesul nostru, nu este pentru siguranta noastra camera aceea de luat vederi care ne urmareste tot timpul pe culoarele institutiei? Oare nu este în interesul nostru sa fim descaltati, dezbracati, sa ni se controleze bagajele într-un aeroport sau cine stie pe unde? Nu suntem astfel aparati de hoti, de pungasi, de teroristi chiar?
Acum când scriu ma gândesc cu groaza la ceea ce s-ar fi întâmplat umanitatii daca nu ar fi existat pungasii, hotii, nemernicii si teroristii. Mai ales teroristii! Cred, sunt chiar sigur, ca daca nu ar fi existat, ar fi trebuit inventati. Aici americanii ar trebui sa ia lectii de la noi, ca noi i-am inventat înaintea lor. Va aduceti aminte ca noi luptam cu teroristii acum douazeci de ani, pe când americanii luptau cu rusii?
Dragii mei, nu stiu cum dracului se face ca, desi suntem atât de mult aparati de noile tehnologii de urmarire, suntem în continuare, zi de zi, furati, jefuiti, tâlhariti sau unii chiar au ghinioane mai mari. Cum se face ca, desi luptam cu atâtea arme cu teroristii, astia par sa se înmulteasca?
Apropo, nu îmi mai aduc aminte, am gasit vreun terorist care a masacrat populatia la Revolutie?