La Academie, birjar!
articol aparut in Cultura, nr. 208 din 2009-01-29» cultura polemică »
Autor: NICOLAE COANDE
Eu cred ca, în viitor, Nicolae Manolescu va fi membru al Academiei Române, în pofida opozitiei de moment. Dupa ce va fi primit acolo, este de banuit ca numarul celor care vor accede pe filiera filologica în forul cultural suprem al tarii va spori. Dl Manolescu va avea grija. Sau ma însel si exista un numar fix care nu poate fi modificat în sus decât prin schimbarea regulamentului? Dar regulamentul a mai fost schimbat o data, tocmai pentru ca dl Manolescu sa poata accede, cel putin asa informeaza presa ipocrita, descriind consternarea amicilor reputatului critic literar. Ma gândesc ca dl Manolescu n-are nevoie de amici consternati. E de ajuns sa fie inteligenti.
„Criticul este un domn care se condamnã, benevol, la stupiditate.“ Eugen Ionescu – „NU“
Personal nu cred ca autorul „Teme“–lor a fost respins de scriitorii din Academie pentru ca au avut parte de profiluri prea critice în „Istoria...“ recent aparuta. Desi, mai stii? Invidia lucreaza pâna si-n spirite auguste…
Totusi, nu mi-l închipui pe Augustin Buzura platindu-i o polita „cu maimuta“ dlui Manolescu, asa cum sare ca ars Mircea Mihaies. În fond, dl Buzura are, în viziunea directorului „României literare“, plamâni de romancier, nu astm de conspirator perfid. Ca de obicei în asemenea situatii, teoriile conspiratiei cresc exponential cu numarul celor care se baga în seama prin ziare si pe site-uri nervoase.
Atunci, ce sa fi fost la mijloc? Supararea lui Mihai Cimpoi, de care pomeneste acelasi sufocat de indignare Mircea Mihaies, care nu l-ar înghiti pe actualul presedinte al USR pentru „imaginare denigrari ale lui Eminescu“? De la Eminescu sa i se traga lui Manolescu? Ar fi culmea! Asta da cabala, demna de intrigile politiste ale unui autor mult stimat de criticul timisorean.
Indiferent de scenariile pe care le închipuie comentatorii si chibitii autohtoni în asemenea momente, ceva trebuie sa fi atârnat în balanta deciziei negative a Academiei. Academicienii s-ar teme, chipurile, de personalitatea carismatica a dlui Manolescu la alegerile generale de anul viitor.
Cum-necum, dl Manolescu a fost puternic contrat (pentru a doua oara). Academia nu-i e favorabila si el însusi a fortat comparatia cu respingerea lui E. Lovinescu în epoca. Iluzia este de tot puternica. Dar cine sa fie „persecutorul“ lui Manolescu azi? Ca în cazul lui E. Lovinescu stim: N. Iorga.
Reactia energica de avocat pro bono a dlui Mihaies nu ma uimeste, dar maniera în care a facut-o e deplorabila. E normal sa fii suparat ca maestrul tau n-a fost primit în Academie. E prieteneste sa-ti exprimi surpriza. Las' ca sunt destui care o mimeaza (las' ca ma gândesc ca nici un poet român contemporan nu este membru al Academiei, desi ne credem o natie de poeti, cu critici la purtator). Însa dl Mihaies iese la atac spumegând. Nici urma de finete. El pare sa fi uitat spusele de tinerete ale lui Eugen Ionescu, din vremea când acela înca mai spera ca va fi un scriitor reputat în Bucuresti: „un critic este un cititor din public care vorbeste. Criticul nu poate avea o valoare personala. La noi, bietul critic nu poate avea nici macar o valoare impersonala neutra – din pricina debilitatii intelectuale a publicului românesc… Totusi, pentru cei care prefera spiritului, cultura – iata ceea ce ar trebui sa faca un critic din România: sa renunte la substanta lui româno-literara. Sa se nemteasca.“ Nemtiti-va, dle Mihaies!
Mai încolo, Ionescu (ati recunoscut rândurile notorii din „NU“) sugereaza eventualului critic român sa „fie francez“. Cere, pentru a iesi din marasm, sa comitem „un soi de crima de înalta tradare“. Critic în România nu se poate si asta pentru ca substanta româneasca, zice Ionescu, este refractara la cultura. Sau s-a schimbat ceva din 1934? Cumva comunismul ne-a facut critici, permeabili la cultura?
Dl Manolescu mai are o sansa: e deja la Paris, unde ocupa o functie onorabila. Poate deveni critic francez, asa cum sugera acum 75 de ani un scriitor român devenit ulterior important scriitor francez.
Nu va putea intra în Academia Franceza, e prea târziu, dar indiferent de voturile traficate prin Bucuresti, cu sau fara sprijinul de tip Hamas al dlui Mihaies, va fi cândva primit în Academia Româna. Facuta dupa modelul celei franceze. Revizuita, timp de 50 de ani, cu valori sovietice.