Globalizare si securitate
articol aparut in Cultura, nr. 208 din 0000-00-00» cultura »
Autor:
Într-o lume globalizata, care se bazeaza tot mai mult pe concepte precum transnational si interdependenta, e de cercetat ce semnificatie mai poate avea guvernarea locala. Si, daca în anumite domenii înca gasim relevanta puterii statale, a tarilor trasate cu granite mai mult sau mai putin conventionale, în ceea ce priveste circulatia libera a ideilor, mai cu seama în format electronic, ar trebui sa ne referim la o forma de guvernamânt, daca nu neaparat universala, cel putin transnationala. Nu e întâmplator ca recent, la Hyderabad, în cadrul Internet Governance Forum al Natiunilor Unite, majoritatea dezbaterilor au privit drepturile omului, libertatea de expresie, eliminarea cenzurii...impuse adesea de argumente stranii!
Se pare ca ne aflam, mutatis mutandis, într-o perioada oarecum similara celei ce a succedat caderii Zidului Berlinului, epoca de tranzitie în care se pun în discutie drepturi umane fundamentale si posibilitati de a garanta accesul legal uniform la ele. Daca acum aproape 30 de ani problema ce se punea cu stringenta era deregularea, înlocuirea sumbrului echilibru al terorii din vremea Razboiului Rece cu norme de bun- simt, democratice, occidentale, menite sa potenteze drepturile individuale si colective, astazi – în ceea ce priveste mai ales Internetul –, prioritatea este de a gasi reguli adecvate care sa protejeze fluxul liber al informatiei, dincolo de interesele particulare ale unui stat sau al unor agende social politice.
S-a vorbit des în ultimul deceniu despre o Constitutie a Internetului, dar rezultatele au fost mai degraba impalpabile. Fundamentul oricarui principiu guvernator în acest domeniu ar trebui sa tina seama ca ordinea interna deopotriva cu aceea internationala se bazeaza pe democratie, respectul drepturilor umane, asa cum au fost ele definite în instrumentele majore si Conventiile Natiunilor Unite, fara exercitarea vreunui control din afara, fie acesta bazat pe dependenta economica sau puterea vreunui stat. Trebuie înteles ca drepturile umane nu sunt divizibile. În acest sens, un stat sau altul nu poate raporta excelente rezultate în domeniul liberalizarii pietei economice si ascunde faptul ca violeaza drepturile civile ale cetatenilor sai. Sub agende politice, cum ar fi acelea ale luptei contra tarilor din axa raului sau combaterea terorismului international, e de nepermis sa fie violate drepturile individuale prin legislatii precum celebrul Patriot Act de dupa 9 Septembrie 2001, care a facilitat interceptarea emailului, a telefoanelor si al altor cai de comunicare. Concluziile unui recent Raport comisionat de Consiliul Europei demasca faptul ca, sub pretextul combaterii terorismului, s-au produs mii de violari ale drepturilor umane chiar si în tarile europene. Aceasta si pentru ca actualele instrumente internationale sunt necorespunzatoare, lasând loc sau facilitând abuzurile. Ironia sortii, tocmai statele cele mai abuzive pretuiesc aceste instrumente vagi, imperfecte si fac mare caz ca le implementeaza.
Când nu e necesarmente un aspect al interesului national, cenzura îmbraca cel mai adesea forma dependentei economice, de piata. Cazurile cele mai evidente si cunoscute sunt cele ale marilor corporatii Google, Microsoft si Yahoo care au acceptat si accepta cererile de a cenzura anumite baze de date sau site-uri la cererea guvernelor celor mai opresive din lume. De ce sunt acceptate aceste cereri umilitoare? Raspunsul e simplu: nu vor sa-si piarda piata de desfacere. Se naste astfel o inedita forma de cenzura, foarte complexa, de altfel, ce se conformeaza intereselor personale sau de stat ale dictatorilor sau ideologiilor celor mai opresive si reactionare. Totul în virtutea banului care nu are miros!
Când conferentiam la Beijing cu câtiva ani în urma, am remarcat ca anumite documente UN ce ma pregatisem sa citez în cursul meu erau inaccesibile, iar eu le vazusem pe ecran numai cu câteva zile înainte. Întors la New York, am avut acces online imediat la ele si mi-am dat seama ce se întâmplase: se vorbea despre situatia prostitutiei care ar fi trebuit sa fie legalizata în anumite tari din Asia de Sud-Est, între care si China... Microsoft a primit comanda de a filtra informatia, chiar cu pretul de a practica, astfel, prostitutie intelectuala! Lucrurile merg însa si mai departe. China comunista se exprima în favoarea abolirii anonimatului postei electronice. Yahoo, de teama sa nu piarda un client atât de gras, accepta si astfel faciliteaza arestarea si condamnarea la zece ani de puscarie a unui ziarist chinez disident. State nationale precum Turcia si Thailanda au cerut în mod expres eliminarea sau filtrarea anumitor secvente accesibile prin YouTube. E drept ca difuzarea unor filme ce îndeamna la rasism, genocid, asociere mafiota ar trebui scoase de pe sistem, dar nu în virtutea cenzurii, ci pentru ca reprezinta acte criminale de competenta Dreptului Penal.
Pâna la urma, cine este Marele Dictator al acestui guvern informational?
Nu stim daca e o personalitate usor de individuat, dar locuieste, fara nici o îndoiala, în imensele terminale din Mountain View, sediul atotputernicului Google. Acolo se decide de fapt soarta libertatii de expresie, a accesului liber la informatie si... de acolo pornesc si activitatile de filtrare determinate de exigentele pietei. Dintr-un motor de cercetare ca atâtea altele, prin expansiune si succese incredibile în Wall Street, Google tinde sa devina acum un fel de Judecator Universal, cel care face deciziile globale finale. Transnational, operând ca o entitate economica suficienta siesi, Google nici macar nu da socoteala guvernului american – tara unde e înscris ca o corporatie si de unde actioneaza. Nu e întâmplator ca, anul trecut, un grup de parlamentari democrati si republicani au prezentat Senatului American propunerea unui Global Online Freedom Act, legislatie menita sa oblige toate corporatiile care opereaza pe Internet sa comunice unui nou oficiu atasat Departamentului de Stat de câte ori filtreaza materiale la cererea expresa a unui stat sau altul. Se încearca, astfel, impunerea unui fel de transparenta, de marginire a unei puteri informationale altminteri necontrolabile. Raspunsul celor în cauza a venit prompt: cea mai buna solutie, spun ei, ar fi autoregularea interna... adica, fiecare face ce vrea urmând exigentete pietei. Ramâne un mare semn de întrebare în ce masura mai e protejata libertatea de expresie... Chiar în clipa când scriu aceste rânduri, în România intra în vigoare o anumita lege menita sa bage serios frica în oase celor ce folosesc posta electronica, mesajele SMS...
Quod erat demonstrandum!