Sari la conținut

Un sculptor român cucereste China

articol aparut in Cultura, nr. 33 din 2006-08-03
» cultura interogaţiei »
Autor:
Mircea Goreniuc în dialog cu Gabriela Bidu
Sculptorul american de origine româna Mircea Goreniuc a fost invitat sa participe cu lucrarile sale la Olimpiada de la Beijing. Goreniuc nu va fi la prima prezenta în China, el participând la o expozitie în capitala Beijing în 2001. O alta expozitie a fost deschisa pe 3 iulie în saloanele Ambasadei României. Aceasta va fi intinerata si, timp de doi ani, va fi expusa în alte 21 de ambasade ale României din strainatate. Primaria din Beijing si Ministerul chinez al Culturii au achizitionat lucrarea monumentala, de trei metri, „Dans în spatiu pentru Pace“, care, acum, se afla în Parcul International de Sculptura din capitala chineza. În afara sculpturilor monumentale abstracte cu tema „Pacii“, prezente în nenumarate colectii permanente de sculptura din spatiile publice ale multor orase din Statele Unite, si a busturilor în bronz ale Majestatii Sale Regele Mihai si a Reginei Ana, Mircea Goreniuc a mai realizat recent si busturile maestrilor Radu Beligan si Ion Lucian. Mircea Goreniuc a avut „origine nesanatoasa“ si nu a fost primit la facultate. El a reusit sa iasa din tara si a facut în schimb studiile de arta la „Akademie der Buildende Kunste“ (Academia de Arte Plastice din München), clasa profesorului de Sculptura Monumentala Georg Brenninger. A avut o mica bursa acordata pentru studentii straini si, în rest, s-a sustinut pe cont propriu, restaurând biserici si facând monumente funerare în granit pentru cimitirele catolice din München. Ajuns în California, si-a continuat studiile tot pe cont propriu, la San Francisco State University, unde a obtinut diploma de Bachellor of Arts, si apoi la San Jose State University, unde a obtinut diplomele de Master of Arts si Master of Fine Arts în sculptura cu Mare Distinctie. A devenit membru al Asociatiei „Phi Kappa Phi“, U.S National Honor Society – Societatea Nationala de Onoare a Statelor Unite.

Expozitia deschisa pe 3 iulie 2006 în saloanele Ambasadei Române din Beijing a prezentat invitatilor chinezi o combinatie unica a doua culturi. Prima parte a expozitiei arata fotografii cu lucrarile artistului inspirate de personaje din basmele si povestile românesti, ca Baba Cloanta, Zmeul Zmeilor, Setila, Ochila si Flâmânzila, cioplite în radacini de copaci în perioada anilor 1966. Acestora li se alaturau masti de capre si draci inspirate din folclorul Maramuresului împreuna cu sculpturi turnate în bronz exprimând sentimentele pricinuite de moartea sutelor de oameni nevinovati în timpul asa-numitei Revolutii din 1989. A doua parte a expozitiei a prezentat fotografii de sculpturi abstracte monumentale, pline de miscare, de viata si optimism, combinatii de spatii pozitive si negative, lucrari care apartin culturii din tara adoptiva a artistului, Statele Unite ale Americii. Mircea Goreniuc candideaza pentru lucrarea amplasata la intrarea în Stadionul Olimpic din Beijing, cu prilejul Olimpiadei din 2006.

Gabriela Bidu: Sculpturile dv. reprezinta o gama întreaga de idei si tehnici de creatie, de la cioplitura în lemn si piatra, la modelajul în lut, turnat în bronz si sudura elctrica pentru sculpturile monumentale. Spuneti-ne câteva vorbe despre acest subiect...
Mircea Goreniuc: Este adevarat ca fiecare material are anumite caracteristici si reguli care trebuie respectate si învatate, reguli care se folosesc ca limbaj în exprimarea gândurilor si ideilor estetice în sculptura. Fara întelegerea si stapânirea în întregime a acestor caracteristici ale materialelor, proceselor de constructie, logistica de constructie, nu se poate crea o sculptura care sa fie acceptabila, din punct de vedere tehnic: rezistenta structurala, rezistenta la vânt, temperatura, cutremure si alte conditii periculoase pentru siguranta publicului si mediului înconjurator, asa încât sa „functioneze“ fara gres si sa existe pentru sute, daca nu mii de ani.

G.B.: În luna mai a acestui an, când ati fost în România, ati lucrat la finisarea unei sculpturi pe care ati turnat-o în bronz anul trecut, la Combinatul Fondului Plastic din Bucuresti...
M.G.: Pe 25 mai am predat la Palatul Elisabeta portretul bust modelat si turnat în bronz, cu un an înainte, al Majestatii Sale Regina Ana. Majestatea Sa Regele Mihai, al carui portret-bust l-am executat în bronz acum trei ani, cât si Majestatea Sa Regina Ana si-au exprimat multumirea si au apreciat reusita portretului.

G.B.: Numai dupa o luna dupa ce ati plecat din tara, va aflati acum la Beijing. O expozitie la Ambasada României, dar nu numai...
M.G.: În primul rând am avut trei dintre lucrarile propuse pentru Parcul Olimpic expuse în Beijing Planning Exhibition Hall, dar am fost si invitat de ambasadorul Viorel Isticioaia sa prezint o expozitie de 43 fotografii a sculpturilor mele din ultimii patruzeci de ani.

G.B.: Cum a primit publicul chinez sculpturile dv.?
M.G.: În primul rand, „publicul chinez“ era format din ambasadori de la ambasadele celorlalte tari acreditate la Beijing si sotiile lor, demnitari de la Ministerul de Externe Chinez, de la Municipalitatea orasului Beijing, persoane din conducerea redactiei de limba româna a statiei Radio „China International“ , jurnalisti de la Beijing Daily, China Today si Art Magazine si, bineînteles, toti studentii chinezi care studiaza limba româna la Institutul de limbi straine din Beijing. În total au fost invitate doua sute de persoane. Multi dintre oaspetii chinezi vorbeau perfect româneste si si-au exprimat placerea de a vedea sculpturile inspirate din basmele românesti cu care, spre surprinderea mea, erau familiari. Am prezentat fotografiile modelelor propuse pentru Parcul Olimpic. Le-a placut mai ales lucrarea „Simfonie pentru Pace – O Singura Planeta, un Singur Vis: Pace“

G.B.: Unde ar trebui sa ajunga aceasta lucrare în capitala Chinei?
M.G.: Aceasta sculptura s-a propus sa fie ridicata la intrarea în Stadionul National Olimpic din Beijng, cladire cu o înaltime de 80 de metri. Lucrarea, daca va fi acceptata, va masura zece metri înaltime. Va fi executata din placi de otel de un centrimetru grosime, taiate cu laserul si îndoite la niste valtzuri uriase, si va cântari în jur de 15 tone. Elementele sculpturale vor fi pregatite la atelierele de sculptura de la marginea Beijingului, tot acolo unde a fost construita si cealalta sculptura a mea, „Dans în Spatiu pentru Pace No 4“, care este deja în colectia permanenta de sculptura în aer liber a orasului Beijing, în Parcul International de Sculptura, înca de acum trei ani.

G.B.: Cum „arata“ forma propusa pentru Stadionul Olimpic?
M.G.: Sculptura cu liniile curbe si sfera reprezentând globul pamântesc vor complementa desenul genial al arhitectului chinez bazat pe intersectii de unghiuri ascutite, drepte si optuze, iar culoarea exterioara alba si cea interioara rosie a Stadionului National vor aparea si în sculptura propusa exact in  aceleasi culori, dar în ordine inversa, rosie pe dinafara si cu sfera reprezentând globul pamântesc de culoare alba, încadrându-se total si armonios cu cladirea.

G.B.: Ce reprezinta aceasta sculptura?
M.G.: Sculptura reprezinta rugaciunea tuturor mamelor, de pe întregul glob pamântesc, pentru pace, rugaciune care se uneste si înconjoara pamântul ca o simfonie care este la baza conceptiei Jocurilor Olimpice.

G.B.: Ce v-ar placea sa le spuneti studentilor dv.?
M.G.: Mi-ar placea sa le povestesc, din când în când, studentilor mei de la facultate peripetiile mele din Germania si din California si sa le atrag atentia cât de mult trebuie sa aprecieze ca s-au nascut într-o tara libera în care numai cine nu vrea nu reuseste în viata, într-o tara unde educatia nu are limite pentru cei ce stiu ce vor! Am reusit numai cu ajutorul Marelui Dumnezeu, care mi-a dat talentul, mi-a ghidat pasii, mi-a oferit sansele, mi-a dat taria, ambitia si curajul extraordinar sa reusesc sa fac ceea ce am facut!