Autobuzele atee
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura cultura internationala » presa internaţională
Autor: TEODORA DUMITRU
Numarul din 14 ianuarie 2009 al cotidianului „Le Monde“ înregistreaza cu oarecare amuzament fenomenul autobuzo-mahiei atei contra crestini.
E vorba de o campanie a „Uniunii ateilor si agnosticilor rationalisti“, care presupune afisarea pe 800 de autobuze din Marea Britanie si în metroul din Londra a unorpancarde-afise-autocolante pe care scrie, roz pe alb: „There's probably no God. Now stop worrying and enjoy your life“ („Dumnezeu probabil nici nu exista, uita de grija lui, bucura-te de viata“). Moda British a ateilor a prins si în Barcelona, unde organizatia omoloaga, „Uniunea ateilor si liber-cugetatorilor“ din Spania, a tradus si transpus imediat sloganul pe câteva autobuze autohtone. Fluxul se întinde catre Madrid, Valencia, poate Saragosa si Bilbao. Dar, „daca initiativa stârneste zâmbete în Marea Britanie, în Spania a început un adevarat razboi al sloganelor si al autobuzelor“, scrie „Le Monde“. Previzibil si picant. „Crestinii madrileni le-au raspuns ateilor catalani prin propriile arme: pe carcasele autobuzelor «credincioase» puse imediat în circulatie în capitala Spaniei, scrie: «Dumnezeu exista, traieste întru Domnul»“ (traduc si eu aproximativ; pe autobuze similare, bucurestene sa zicem, s-ar putea lipi si: „Dumnezeu exista, primeste-L pe Iisus în casa ta!“ sau: „Dumnezeu exista, nu-ti mai face de cap!“ sau „Dumnezeu exista, strângeti relatiile cu Hristos!“ etc. Daca ma uit însa mai bine, vad ca, de fapt, pe autobuzele crestine scrie „Dumnezeu exista, profita si traieste întru Domnul“ – fiindca asa, &a341; la mani&a269;re de Pascal, traduce francezul din „Le Monde“ – dimensiunile profitului din pomenitul concubinaj spiritual ramânând cumva obscure. Clar este ca spaniolii nu înghit usor spectacolul. Pojarul trece si la italieni. Antanta catolicismului hard se sesizeaza. &a350;i totusi nu Dawkins e de vina! Totul a plecat, arata „Le Monde“, de la initiativa unei tinere jurnaliste si scriitoare britanice, Ariane Sherine (de expresie „unitariana universalista“ ?!?) care n-a mai tolerat afisele grupului evanghelist „Jesus said“, puse (alea înainte de toate!) pe autobuze londoneze, si promitând chinurile iadului pentru necredinciosi. Fata a furat reteta, a imprimat afise conform propriilor convingeri (ale ei si al restului de unitarieni universalisti) si a dat drumul autobuzelor prin Londra. La fel de bine putea sa inscriptioneze soricei. Sa admitem totusi ca nu conteaza suportul, ca nu e vorba de lipsa de imaginatie, ci de plata cu aceeasi – dar fix cu aceeasi – moneda, conform principiului antecrestin „ochi pentru ochi“. Treaba a trecut prin multe tribunale si, de unde la început parametrii belicosi erau destul de restrânsi („unitarieni universalisti“ versus evanghelistii lui „Jesus said“, din Londra), a ajuns acum sa încaiere toate factiunile paleo-, mezo- si neo-crestine împotriva agnosticilor si ateilor declarati. „Asociatia umanistilor britanici“ (recte ateii, agnosticii, rationalistii) trebuie sa aduca acum, la presiunea grupului ultracrestin „Vocea Crestina“, probe în instanta care sa ateste inexistenta lui Dumnezeu, pentru a scapa de acuzatia de „publicitate mincinoasa“. Pentru liber-cugetatorii în cauza, meciul ar trebui sa fie destul de usor, gratie acelui „probably“, pe care, scrupulosi si profesionisti, nu l-au scos cu totul din calcul. Ultracrestinii n-au fost însa atât de atenti la nuante si presimt ca-i paste un tribunal simetric, în care le va fi mult mai greu sa probeze „publicitatea mincinoasa“ a primilor, decât – daca le-ar fi dat prin cap – „publicitatea probabil mincinoasa“. Dar de!, pâna când se va introduce filosofia limbajului la seminar, va urez sa profitati de (in)existenta probabila a autobuzelor (im)pure doxologic si toxicologic din Bucuresti.