Alarma sub fâlfâirea demonilor clasici
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
Într-adev&a259;r, de mul&a355;i ani, echipele noastre n-au mai sim&a355;it la declan&a351;area preg&a259;tirilor pentru retur miticul ger al Bobotezei ca în acest început de nou an, zice-se, de criz&a259; mondial&a259;.
Dar când oare n-am fost noi în criz&a259;? Cert, ultimele trei decenii n-au f&a259;cut altceva decât s&a259;-i preg&a259;teasc&a259; pe româna&a351;ii no&a351;tri pentru ceea ce s-a declan&a351;at acum pe mapamond. Sunt semne &a351;i date certe c&a259; ne a&a351;teapt&a259; &a351;i pe noi o nou&a259; curb&a259; de sacrificii. &a350;i ca de obicei, fiind vorba de o reglare de conturi la nivelul marilor puteri financiare ale lumii, noi, &a351;i ceilal&a355;i la fel de sl&a259;bu&a355;i &a351;i de firavi ca &a351;i noi, vom suferi. Deocamdat&a259;, tot ceea ce s-a întâmplat pân&a259; acum, declan&a351;ând recesiune, a însemnat scoaterea capitalurilor str&a259;ine, devenite periculoase, din fondurile &a351;i b&a259;ncile americane în care începuser&a259; s&a259; comande. Chiar cu pre&a355;ul falimentelor unora dintre ele. N-a&a355;i v&a259;zut c&a259; scade dramatic rubla, pândindu-i &a351;i pe ru&a351;i scaden&a355;a? Când str&a259;nut&a259; colo&a351;ii, to&a355;i micu&a355;ii lumii fac grip&a259;. &a350;i bineîn&a355;eles c&a259; tot ei sufer&a259; cel mai mult. Pân&a259; când mai marii lumii î&a351;i fac mendrele, chilipirurile, deci hatârul, cum spune atât de plastic graiul românesc, n-avem ce face decât s&a259; strângem, iar&a259;&a351;i, cureaua. Suntem antrena&a355;i la a&a351;a ceva, cu certitudine, dramatism &a351;i... panic&a259;. Bineîn&a355;eles c&a259; &a351;i în fotbal, peste care, deocamdat&a259;, doar s-a a&a351;ezat amenin&a355;area. Planeaz&a259;! Iar reac&a355;iile &a351;i din acest domeniu pasional-distractiv al societ&a259;&a355;ii române&a351;ti, sunt de vreo dou&a259; luni la vedere. Pe bun&a259; dreptate, „lordul” Jean P&a259;dureanu aprecia, cu sinceritate, c&a259; el &a351;i micu&a355;a sa Bistri&a355;a au tr&a259;it numai în criz&a259; de vreo patruzeci &a351;i ceva de ani! Chiar dac&a259; echipa sa poart&a259;, ostentativ pentru unii (neîn&a355;eleg&a259;tori, spun doar atât), numele de... „Gloria”. Eu cred c&a259; a spus adev&a259;rul &a351;i c&a259; tocmai aceast&a259; existen&a355;&a259;, grea incontestabil, pe care cei din fotbal o &a351;tiu &a351;i o recunosc, este un titlu de adev&a259;rat&a259; glorie. În nici un caz efemer&a259;. &a350;i a mai spus ceva tare interesant nea Jean, cu abilitatea sa de obâr&a351;ie olteneasc&a259;, educat&a259; atâta amar de ani în rigoarea educa&a355;iei filo-germane de la Bistri&a355;a: „Vor traversa criza declan&a351;at&a259; &a351;i în fotbal numai acei conduc&a259;tori care au caracter &a351;i onoare”. O, Doamne, ce vorbe grele &a351;i ce calit&a259;&a355;i de c&a259;utat cu lumânarea în protipendada de azi a conduc&a259;torilor din fotbalul românesc! Nu sc&a259;p&a259;m de bântuiala demonilor familiari, diferi&a355;i de la un popor la altul. Dar pentru lumea latinit&a259;&a355;ii, din care vrem &a351;i noi s&a259; zicem c&a259; facem parte, sunt caracteristice: spiritul anarhist, critica negativ&a259;, lipsa de solidaritate între oameni (aici ar mai fi de discutat, noi având-o cu certitudine), extremismul (nu-i cazul nostru!) &a351;i du&a351;m&a259;nia reciproc&a259;. În privin&a355;a zvârcolirilor acestor demoni, noi cred c&a259; suntem cam în primele locuri ale unui clasament comportamental imaginativ.
Deci, „vor trece cei care vor dovedi caracter &a351;i onoare”, repet, trecându-m&a259; fiorii. De aceea, m&a259; &a351;i opresc din discernerea acestor deziderate comportamentale necesare &a351;i fotbalului nostru.
Deocamdat&a259;, marile noastre firme fotbalistice tradi&a355;ionale s-au a&a351;ezat cumin&a355;i în pozi&a355;ii de a&a351;teptare. Steaua &a351;i Dinamo în principal, care au oprit transferurile prin aducere a fel de fel de juc&a259;tori str&a259;ini, mai mult exotici. „Rapidule&a355;ul”, alt nume de vechime, e mai r&a259;u decât pe timpul când r&a259;spundea &a351;i încerca s&a259; aib&a259; grij&a259; de ei Prim&a259;ria Capitalei comuniste, prin câ&a355;iva demnitari înc&a259; de atunci sufleti&a351;ti &a351;i lega&a355;i de legenda fumului halucinant ce mângâia stadionul de lâng&a259; „Podul Grant”, trec&a259;tor peste liniile ferate. Atunci, totu&a351;i, era o form&a259; de dreptate. Ce, a&a355;i uitat c&a259; cine gre&a351;ea fa&a355;&a259; de aceast&a259; suflare a fotbalului încercat&a259; &a351;i ea de atâtea, era gonit &a351;i chiar alergat peste liniile tribunei a II-a, de spiritul oamenilor ce sufereau pentru echip&a259;? Parc&a259; unora dintre milionarii ce doar au defilat pe lâng&a259; acest mit în ultimii ani, nu le-ar strica s&a259; simt&a259; m&a259;car amenin&a355;area cu acea pild&a259; a trecutului...
Singura societate din fotbal care tot mai investe&a351;te cert, aducând tot str&a259;ini (!?), este, deocamdat&a259;, C.F.R.-ul din Cluj. Dar acolo, pentru c&a259; î&a351;i scriu noua istorie &a351;i cu mari fonduri de afar&a259;, e cu totul alt&a259; tochitur&a259; habsburgic&a259;.
Oricum, a&a351;a cum anticipam înc&a259; de prin octombrie, fotbalul neprofesionist al multora dintre conduc&a259;torii echipelor noastre trebuie s&a259; suporte trecerea pe sub furcile caudine ale recesiunii actuale. Frica &a351;i chiar panica, cum spuneam, s-au a&a351;ezat deja. &a350;i nu cred c&a259;-i r&a259;u. Ca semn binevenit de revenire cu picioarele pe p&a259;mântul ra&a355;iunii actului de conducere. S&a259; ne aducem aminte doar ce delir de aruncat cu banii aiurea a guvernat pân&a259; acum în fotbalul nostru. &a350;i de aceea cred c&a259;, la ultima întâlnire a Ligii, ar fi fost bine s&a259; se pun&a259; la punct un consens de atitudini &a351;i de decizii, pentru a ne ap&a259;ra m&a259;car de recesiunea ce vine. Un consens pornit de la realitatea financiar&a259; a societ&a259;&a355;ilor fotbalistice &a351;i acceptat de forurile decizionale. Vor fi mai pu&a355;ini sponsori, spectatori &a351;i chiar probleme, cred nu numai eu, cu acel contract al drepturilor de televiziune. &a350;i mult mai pu&a355;ini „Mecena” incon&a351;tien&a355;i care s&a259; arunce aiurea cu zerouri peste juc&a259;tori mediocri adu&a351;i de peste m&a259;ri &a351;i &a355;&a259;ri la echipele noastre fanion. Deocamdat&a259;, am tras, iar&a259;&a351;i, alarma.