Primele ediții

100 de zile pîna la 1000 de ani

articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22
» cultura cultura literara »
Autor:

- romant antiepic - fragmente -

14. E groaznic de cald în capitala tarii. E-atît de cald ca nici macar nu se mai oboseste nimeni sa spuna ca din cauza asta se moare, ca se cade de epuizare, ca nimeni nu mai poate alerga, ca istovirea înseamna altceva, ca greata ar putea fi deja semnul ca planeta o ia razna. Rau. Ne tremura mîinile si picioarele si credem ca-i un tremurat de bere sau de vin, poate ca e si asta, sîntem un popor care bea de se sparge, dar cred ca, mai curînd, tremuram de venin, de neputinta, de lipsa tariei de-a fi alta fiinta.

Îmi amintesc primul meu tremurat constient, era a doua zi dimineata dupa ce te-am cunoscut pe tine, baiete, atunci cînd aveam paispe ani si tu picioarele cele mai mari din lume cu sosete de soldat de bumbac de culoarea sofranului, urma sa nastem o generatie de decrepiti, niste puiuti alabastri ca noi si tîmpiti si fara frica de dumnezeu sau de parinti, ne-ar fi crapat capetele cu capetele lor sau cu masina de tocat carne cu care s-ar fi facut sarmalele si ardeii umpluti ai familiei noastre care, sigur, ar fi trebuit sa fie mai numeroasa decît a ta ca sa-l bati pe tac-tu macar de data asta. Mi se întîmpla înca sa te visez prea tînar. Întotdeauna ai semnul meu alb pe un umar. Înca nu s-a hotarît pe care vrea sa ramîna. Întotdeauna ai tricoul bej cu care m-ai asteptat de la mare în prima noastra vacanta. ala pe care-l purtai de 23 august cînd ne-a prins militia ca mîncam cirese în piata la miezul noptii si ei credeau ca ne pupam. Îmi amintesc cum am ramas în urma ta ca sa-ti vad spatele si curu, era chiar ziua în care ma-ntorsesem si nu mai aveam rabdare nici unul dintre noi, erau ca soarele si luna, spatele tu, curul, noi amîndoi. 15. si soarele cu chip aburos din copacul în care te urcasesi ca sa-mi aduci mie caise si grisine. N-a încetat niciodata sa se dea la mine, soarele tau, nici ala de pe umeri, nici ala dintre crengi, nici ala încrustat pe vergile cu care m-ai lovit peste picioare. Am soare peste tot, pe fata, peste fata de masa cu ratuste de casa din alea cînd eram eu mica si le duceam la veceu ca sa nu faca caca în curte, în dulapul cu medicamente si în cel cu pansamente uitate acolo de la ultimul razboi. Am soarele tau pîna si-n usturoiul din frigider, acolo te tin si pe tine, alaturi de grisine, de caise si, mai nou, de un os de bou. M-am gîndit sa-l las acolo pentru vecie, asta ar fi o buna temelie pentru castelul în care voi locui la batrînete, alaturi de vreo revansarda mîndrete din judetul mehedinti. Tu traiesti în pacat alaturi de cea de-a treia nevasta, îmi spui, te simti preot, respiratia ta are gust de borhot, gamalia de bold pe care-o port la toate butonierele a facut cariera, toata lumea poarta cîte-o gamalie de bold, e cool, e trendy, e cum nu se poate mai mandy, cu voia dumneavoastra stimati telespectatori. 16. Încerc sa nu ma las ocupata pe de-a-ntregul de tine. Gîndesc c-asa e mai bine. Dar oare mai gîndesc? Astazi m-am întîlnit cu fiinta de vîrsta mamei mele, eram en froid, am sarutat-o de vacanta, pe fata, s-a-mbujorat ca o fetita, mi-a venit sa mergem împreuna la gradinita, sigur ne-am distra de minune, ar fi ca la Monaco în statiune, am sta cu regele la masa, am merge si-am prinde în plasa direct din Mediterana, cine sînt eu sa fac femei batrîne sa roseasca? si ea nici macar n-o sa recunoasca. Sa-mi fie rusine, sa-mi fie rusine, sa-mi fie rusine, dar, jur, n-am facut nici o porcarie, nu te mai da cu rotilele la locul de munca pe culoar, nu mai fuma în zone interzise, zise ea, în general nu mai fuma, nu te mai extazia, nu mai scoate limba la oameni, e bine însa sa le vorbesti la plural, sînt oameni sensibili aici, nu te mai purta ca la bal, avem nevoie de tine cu mintea întreaga, draga mea. 17. Te rog ia-ti o jumatate de zi pentru mine. Nu-ti cer mai mult, stiu ca e urias pentru tine, dar ia-ti un respiro si da-mi o jumatate de zi întreaga din viata ta. Din asta de-acum, din cea de din urma stiu ca mi-ai dat cealalta jumatate. si venele de pe mîinile mamei mai au putin si se tîrasc afara ca serpii. Suna ca si cum te-as santaja. Chiar asa si e. Aloha! 21. Cred ca aici e fractura, aici e-nselaciunea, ne imaginam ca ducem ceva mai departe. Ca n-am trait degeaba pîna azi. Ca putem înnoda de la radacina cu picioarele-n sus pîna la poiana mea de brazi albi, de paltini, de ursi carpatini si ochiul întors înauntru catre bunicul hîtru. asta e locul în care ma voi certa cu tine. Aici, întotdeauna, te voi astepta cu grisine, chiar si cînd nimeni nu le va mai face, nu va mai exista nici macar conceptul, eu voi fi tot acolo cu obiectul, punguta cu grisine cu mac si susan, astea pot tine mai mult de un an, cineva mi-a spus azi ca e un produs sud-african, i-am zis sa-si ia produsul si sa plece, nu vreau sa stiu de nici o alta grisina, îmi plac ale noastre, în fond le facem de cînd lumea, deja ma enerveaza toate comparatiile astea cred ca ploua prea mult si bate vîntul si mie nu-mi vine sa cred ca e, în sfîrsitul, racoare. Sfîrsim prin a fi anormali în conditii normale de vreme. Ne-am obisnuit cu temperaturi tropicale? Tu te-ai obisnuit? Eu ma ascund în capite de fîn peste zi, o sa-mi cumpar un balon pentru noapte, o sa ma bag în el si dupa aia mai vedem, tu îti imaginezi un zepelin, eu stiu ca e un balon de sapun, îngrozitor de greu ies vorbele din mine, de parca as ascunde ceva. 26. înca am pete din vinul acela gros pe care l-ai varsat ieri din greseala pe covor si, apoi, peste ce am eu mai frumos. abia acum am vazut, îmi vine sa le tin acolo ca pe sfînt legamînt, dar sigur ca sînt o fiinta în etate si cred ca mai curînd o sa cînt laolalta cu tine, împreuna cu alte jivine, cu catei, cu pisici, cu pampersii de la cei mici si pot s-o tin asa pîna la moarte. si nu mai lasa niciodata geamul deschis peste noapte. ca iesi. 27. ai vrut sa-mi vindeci ochii. în loc, i-ai inflamat. am un loc lînga tine într-un pat de infirmiere, vezi bine, U kissed me like anyone else did si tot atunci m-ai azvîrlit într-un bolid ca sa ce? eu cred în comunicare, tu crezi în faza în care te faci mare sau nu, ochii îmi curg de-atunci ceva amar si atos, cred ca e felul în care mi-ai întors tu lumea pe dos si tot tu o sa spui ca n-am înteles nimic. se poate, dar nu mai vreau sa pleci nici un pic. 30. azi a venit familia de mongoli. mi-au adus niste brocoli. mi-au comunicat delicat ca maica-mea e-ngrijorata ca are o singura fata. n-am putut sa le spun ca sa-si mai faca una, ar fi fost total desantat si, stiam, la mongoli nu-i la fel ca la noi, ei oricum fac doi, cel putin, un baiat si o fata, pe fata o trec mult timp prin apa sarata ca pe un peste, apoi o pun pe sfoara la uscat pîna vine celalalt baiat, o vede, o gusta si daca îi place produsul destul o face mangusta. mangusta lui. dar bine, a gusta nu e deloc un obicei primitiv, e mai curînd un preambul la ce va urma, poate un aditiv, poate un tiv la rochita, de nunta sau de la sortuletul de gradinita, mi-a explicat familia de mongoli. mie cel mai mult la ei îmi plac ochii. e ciudat, fiindca, de obicei, cel mai mult îmi plac mîinile. oricum ar fi ele. odata mi-a placut o mîna cu un deget taiat din greseala. era frumoasa si asa, ba poate chiar mai mult, avea semnul tristetii între aratator si inelar.
i-am întrebat pe mongoli cum procedeaza maica-mea cu ei. au facut ochii mici si mai mici. cica îi face sa se simta autentici. 35. acum tu ma certi de la distanta, simt ca traiesc într-un roman s.f. îmi spui, nu vezi ca stai toata ziua cu obloanele trase si ai vrea sa le faci si mai groase, ce bine ca asta nu e posibil, eu trebuie sa ma misc de trei ori mai mult din cauza ta, nu esti singurul om de pe planeta, iesi afara din eprubeta aia în care deja îti place sa stai, ce, ai senzatia ca esti unicul cobai? ca lumea se va sfîrsi odata cu tine, ca se va înneca în grasimea de la toate balenele esuate de o mie de ani încoace numai fiindca tie ti-e lene sau frica sa iesi din gaoace? pai da, da, cred ca fix asta se va întîmpla. va veni cineva sau ceva de culoarea mov, îmi va pune o pînza subtire si parfumata cu arpege pe fata si apoi pe fata de masa, aia cu ratuste sau cealalta, eu voi muri de placere, voi cere un pahar cu bere stella artois, voi cînta cred ne me quitte pas sau i concentrate on you si-mi voi imagina putin cum îmi voi imagina despre cineva. acum nu stiu daca despre tine. 36. o fi asta iubirea sau o fi fost aia de data trecuta? sa fiu în halul asta lipsita de substanta, sa nu pot iubi decît atît cît tine mosorul firului de ata sau chiar mai putin?
si-apoi, ce fac în timp ce el se desfasoara, mi se pare ca sînt o domnisoara cu studii, ca am învatat la oras, ca stiu sa gatesc gogosari copti cu papricas, ca as putea sa-i recit copilului iepuras coconas. apoi celalalt pleaca si te lasa cu gura cascata, la propriu. îti spui ca n-o sa mai vrei, ca n-o sa mai poti niciodata. uneori pleci chiar tu. gura cascata a celuilat se repede la tine chiar si dupa ce s-a-nchis demult. îti spune, daca mai are vreo umbra de ratiune, nu e de murit aici, e de-nceput. 37. toata lumea vrea povesti. iisuse hristoase! da de ce vreti povesti, nu le-aveti pe-ale voastre? cum sa pun în balanta povestea mea cu-a ta? asta ne-ar enerva pe amîndoi, nu sîntem trasi la xerox si nici la ruleta nu am cîstigat o mîna completa sau, daca se-ntîmpla, ala nu se mai cheama noroc, se cheama iubire si moarte si despre povestea asta eu n-o sa pot sa scriu niciodata o carte. 42. Am scris o poveste în cap despre tine dupa ce
ti-am vazut profilul desenat de firele cazute pe gresie din pieptanul cu care ma pieptan în fiecare dimineata. am stat mult sa ma uit la tine, erai asa frumos, erai gratios si aveai parul mov, aveai picioare care se tineau de o ata, si, doamne, aveai tot ceea ce-ti doreai. eu îmi vad venele mamei pe mîna în fiecare zi, poate ca sînt o pînza pe care se picteaza în orice moment, poate ca sînt, doamne fereste, vreun erou sau vreo curva nascuta moarta. poate ca sînt cineva atît de diferit încît doar unul, vai!, ce lamentabil sfîrsit, va scoate un cutit si va face cu el singurul lucru pe care stie sa-l faca. poate sa taie un pepene. poate sa mearga cu el la opereta. poate sa sape o fereastra mica între dormitor si sufragerie prin peretele de creta si pe acolo sa treaca aerul conditionat. ma feresc sa scriu despre tine, vezi bine, fiindca iar
ne-am certa si eu nu am distanta, o sa îmi spui din nou ca folosesc prea mult cuvîntul ata dar fac asta fiindca nu mi se mai pare un cuvînt urît, fiindca nu vad nici o diferenta între cele doua si fiindca vreau sa ti-o prezint pe mine, cea noua. 43. Mi se schimba pielea, sînt total iesita din fire. si, în fond, cine esti tu de poti sa faci asta din mine si cît de înlauntrul timpului meu, ca sa ma las. Atît cît se vede si se vede deja foarte mult, nu mai pot sa iau toata cana, nu mai pot sa te-ajung si cred ca, chiar împotriva mea, nici nu mai vreau. Pot, în schimb sa îti fac un compot de pere, de pere cu mere cu miere si cu orice alte prune piersici vei cere. O sa-l scoti tu la vînzare, ca eu nu ma pricep. O sa-l pui pe tejgheaua cu astre? o sa-l lasi printre aceleasi glastre în care-ti lasi cactusii sa moara fiindca ai aflat ca sînt malefici si le e frica de piersicii de anul viitor? 44. cineva a încercat azi sa aiba grija de mine, sa ma oblojeasca, sa-mi puna ceva apa la radacina sa mai creasca un pic. cred ca a reusit cam un milimetru, hai, doazecisidoi, sa ma convinga ca noi doi nu, niciodata. de ce lasi sa iau de la altul ce as fi putut lua de la tine? atunci, poate ca dreptatea nu e la mine, ca fuga ta e cu totul si cu totul altceva decît pot eu vedea, decît o strig prin lume, poate ca o prezint ca pe o supa de legume din astea de vara, foarte moi, care fierb imediat si apoi, fiindca în general o manînci rece, eventual cu putin tarhon, ramîi fara baiat. 47. sa recapitulam. tu ai plecat la tara cu vaca. eu am ramas la oras fara bou. tu vii, din cînd în cînd sa îti vezi mustele, plantele înverzite peste poate, toate celelalte nepoate. cînd vii tu, eu nu pot sa ma misc nici macar un milimetru afara din casa fiinca nu gasesc o coasa si, fara ea, tu nu vrei sa ma vezi. 56. cum ne gîndim la iubire. sau nu ne gîndim. sau poate ne gîndim prea mult si de aia nu ne iese niciodata. uite, de pilda eu ma gîndesc non stop la felul în care o iubesc pe femeia mea veche de o mie de ani. nu-mi pasa deloc ca ea, în timp ce eu aprind lumînari si miroase, nu se gîndeste la mine ci la alti ciobani. unii dintre ei sînt bolnavi, desigur si merita toata atentia, merita sa ma trezeasca pe mine din somnul meu putin la patru dimineata ca doar, nu-i asa, ce-o sa fac eu cu toata viata mea cea nevrednica, decît sa stau sa ma uit cu ochii de lup pe pereti si sa vad acolo pointilisti adica van gogh, floarea soarelui în nuante de gri, pe tine, cri, si pe mine, înjunghiidu-te pe celalalt pe la spate. 60. cum ar fi era odata doamna diriginta. era atît de frumoasa ca am ametit pe luc. de-aici încolo m-am purtat ca un beleuc. i-am cumparat pîinici calde numite labute de cincizeci de bani vreme de 50 de ani. o chema într-un fel pe care numai limba româna îl poate descrie, dar nu pot, repet, ar fi o blasfemie. mi-e foame acum si mi-e cald, ce stim despre oamenii care se duc si se-nfasoara în sifon alb? 78. cea mai batrîna doamna din viata mea nu ma mai iubeste. am în cerul gurii, din cauza asta, un gust amar de peste stricat sau poate doar dat la macerat cu buna credinta. ea este frumoasa total, se scufunda împreuna si în burta unui alt peste, al ei e abisal, al meu doar un marunt carnaval fiindca nu e înca sarbatoare. am uitat de scaunele de piele falsa cu care ne-am dat într-o noapte pe un culoar cu linoleum roz, n-a fost nimeni sa ne faca o poza, eu aveam o rochita roza, ea avea un canar vorbitor despre care am vorbit foarte serios sa-l punem la rotisor fiindca ne spunea vorbe grele de felul ia uita-te si la ele! nimic nu prevestea sfîrsitul tragic. în fond, începutul fusese aproape magic, eu stateam pe un scaun, altul decît acela cu care m-am dat mai încolo, ea tipa alo, alo, cine e acolo sa vina imediat sa ma vada, avem de mers împreuna la parada si nu suporta amînare, nu se mai duce nimeni la culcare înainte de o portie buna de vergi de aur pe spinare. ei da, spunea culoarul roz, voi mai lipseati de aici, voi si o pasune de arici de mare verzi si care ti se-agata de picioare.