Oameni-punga
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura cultura politica »
Autor: NICOLAE COANDE
În debutul ge(ne)ros al acestui an aten&a355;ia ne este solicitat&a259;, inevitabil, din cele patru vânturi, conform unui scenariu care nu se sinchise&a351;te de lini&a351;tea mistic-constitu&a355;ional&a259; promulgat&a259; urbi et orbi în perioada cuprins&a259; între Cr&a259;ciun &a351;i Sf. Ion:
- criza gazului (pe noi, bineîn&a355;eles, ne las&a259; „reci”) - Ordonan&a355;a de Urgen&a355;&a259; 230/2008 privind interzicerea cumulului pensie-salariu, cu al s&a259;u corolar „s&a259;-l ard pe cumulard” - r&a259;zboiul din Gaza („orb, în Gaza, la moara cu sclavi”, v&a259; mai aminti&a355;i versul lui Milton?) - instalarea la Casa Alb&a259; a lui Barack Obama, omul care trebuie s&a259; fac&a259; uitat&a259; autocra&a355;ia Marelui Licurici. Dar de invazia supra-uman&a259; a pungilor de plastic, care-l însp&a259;imânt&a259; atât de mult pe Cristian-Tudor Popescu, amintind unui împ&a259;timit SF de „Ziua trifidelor”, ce zice&a355;i? Erau atât de blânde – &a351;i de rare – în comunism, dar au devenit, în capitalism, tupeiste, amenin&a355;&a259;toare: au intrat în Parlament &a351;i au format chiar Guvernul României. Unii spun c&a259; nu e cazul s&a259; le arunc&a259;m la gunoi, dar ce s&a259; faci dac&a259; se comport&a259; ca atare? Oamenii-pung&a259; de care vorbim fac politica global&a259; &a351;i local&a259; de o manier&a259; care nu permite nuan&a355;e: cumperi, consumi &a351;i arunci. Gazul, de pild&a259;. De&a351;i ne str&a259;duim, prin aceia&a351;i manageri ai crizei, care este mediul lor de supravie&a355;uire, s&a259; abord&a259;m cu relaxare problema, un gând adânc ne sap&a259; riduri pe frun&a355;ile politizate: s&a259; strângem mâna întins&a259; de Putin, printr-un jurnalist român sau s&a259; ghicim dac&a259; e gluma lui Mo&a351; Geril&a259; f&a259;cut&a259; de ziua lui? Omul care a cerut recent rescrierea istoriei Rusiei &a351;i eliminarea evenimentelor inconvenabile memoriei urma&a351;ilor NKVD-ului &a351;i ai KGB-ului &a351;tie s&a259; glumeasc&a259; doar într-un singur sens: pe seama altora. Încerca&a355;i s&a259; face&a355;i o glum&a259; pe seama lui sau chiar s&a259;-i spune&a355;i lucruri serioase, a&a351;a, ca Garry Kasparov sau Vladimir Bukovski. Ve&a355;i avea, garantat, ocazia s&a259; trece&a355;i pu&a355;in pe la arestul poli&a355;iei unde vi se vor scoate „fumurile” din cap. Cum România nu st&a259; pe o pung&a259; de gaze, ci doar pe un munte de gunoi, e greu de crezut c&a259; în viitor problema va fi solu&a355;ionat&a259; de oamenii-pung&a259;, altfel decât plutind ame&a355;i&a355;i în gazul rarefiat al ideilor emise de Putin&Medvedev: pa&a351;ol na turbinca… Oamenii-pung&a259;. A&a351;a cum exist&a259; persoane care au permanent „dou&a259; picioare în alergare” (vorba poetului), în România tr&a259;iesc – bine – oameni ce cumuleaz&a259; dou&a259; venituri de la stat. Prin venirea dlui Emil Boc la cârma guvernului croit în onoarea dlui Traian B&a259;sescu, aceast&a259; situa&a355;iune intolerabil&a259; trebuia s&a259; ia sfâr&a351;it. A&a351;a cum nu po&a355;i primi pungi pe gratis, nu po&a355;i fi pensionar-juc&a259;tor. Poate doar pre&a351;edintele s&a259;-&a351;i permit&a259; luxul. OUG sus-amintit&a259; este opera unui guvern care a t&a259;iat nodul gordian cu stilouri ministeriale din era Flaro. Un caz asem&a259;n&a259;tor s-a mai dat prin 1977: faimoasa Lege 3 care, din câte îmi amintesc, a dus în cele din urm&a259; inclusiv la declan&a351;area revoltei minerilor de la Lupeni. Numai c&a259; nodul gordian are &a351;i el ceva rezisten&a355;&a259;: Alexandru, un tip blond, jucat prost de Colin Farell, nu l-a putut t&a259;ia decât cu sabia. Palo&a351;ul guvernului Boc e deocamdat&a259; de lemn, ca &a351;i limba cu care promite gestionarea crizei, a&a351;a c&a259; sarcina va reveni ascu&a355;i&a351;ului inoxidabil al Cur&a355;ii Constitu&a355;ionale a &a355;&a259;rii. Delicata chestiune se cere a fi rezolvat&a259; din partea unor domni judec&a259;tori al c&a259;ror trecut de lupt&a259;, în cazul unora, este comunist de-a binelea, când nu de-a dreptul… cumulard. Pungile vechi revin – trifidele sunt aici! Patru dintre cei nou&a259; „nemuritori” sunt viza&a355;i de aceast&a259; ordonan&a355;&a259; bocanian&a259;, iar gurile rele sus&a355;in c&a259; însu&a351;i Avocatul Poporului, cel care a sesizat neconstitu&a355;ionalitatea ordonan&a355;ei, încaseaz&a259; &a351;i pensia, dar &a351;i salariul. Nu în aceea&a351;i zi, evident. Ordonan&a355;a va fi respins&a259; cu brio, pensionarii-juc&a259;tori pot sta lini&a351;ti&a355;i. Am auzit cu to&a355;ii, probabil, c&a259; în Germania legiuitorul a clarificat chichi&a355;a de ceva timp: pensionarul de stat nu poate fi reangajat în acela&a351;i sistem. Nu te întorci unde ai dormit o via&a355;&a259;. R&a259;zboiul din Gaza. E clar c&a259; îl dep&a259;&a351;e&a351;te pe dl Boc. Nu îns&a259; &a351;i pe dl Chirieac (altul decât Chirac), care &a351;tie mai multe chiar decât israelienii &a351;i palestinienii implica&a355;i în conflict. R&a259;zboiul acesta e lung &a351;i are r&a259;d&a259;cini istorice adânci. Ni&a355;ic&a259; istorie: în 69 d.Hr., Titus, fiul împ&a259;ratului Vespasian, a în&a259;bu&a351;it revolta &a351;i mi&a351;carea anti-roman&a259; care începuse odat&a259; cu numirea lui Herodes cel Mare în anul 37 d.Hr., drept rege al iudeilor. În acel timp, romanii au acordat regatului condus de Herodes numele de Palestina (care înseamn&a259; &a354;ara Filistenilor), dup&a259; ce cu mult timp în urm&a259; grecii denumiser&a259; &a355;inutul Iudeii Siria-Palestina. Recucerirea Ierusalimului de c&a259;tre romani, în jurul anului ‘70, a avut drept consecin&a355;&a259;, între altele, distrugerea templului herodian, din care a mai r&a259;mas doar partea de vest, pe care evreii de ast&a259;zi o venereaz&a259; sub denumirea de Zidul Plângerii. Rezult&a259; c&a259; palestinienii sunt destul de vechi pe acolo, pe unde, în 1948, s-au pus bazele unui stat evreu: primii numesc evenimentul respectiv al-Nakba, adic&a259;, nici mai mult nici mai pu&a355;in decât „catastrofa”, pentru faptul de a fi fost alunga&a355;i din p&a259;mânturile lor, iar ceilal&a355;i „r&a259;zboi de Independen&a355;&a259;”. A&a351;a se scrie istoria (ca &a351;i cea critic&a259; a dlui Manolescu): la dou&a259; man&a351;ete adverse. Numai c&a259; una este arab&a259; &a351;i nu vrea s&a259; &a351;tie de cea israelian&a259;. &a350;i invers. Rezult&a259; c&a259;… …Barack Obama va trebui s&a259; rezolve &a351;i problema asta l&a259;sat&a259; mo&a351;tenire de predecesorii s&a259;i (inclusiv problema cubanez&a259;, pe care to&a355;i urma&a351;ii lui Kennedy au încercat s&a259; o rezolve… ca pe Plaja Porcilor). Noul &a351;ef de la Casa Alb&a259; a ie&a351;it cu greu din vacan&a355;a din Hawaii pentru a declara ceva oarecare în chestiunea r&a259;zboiului din Gaza, con&a351;tient c&a259; primii patru ani ai mandatului s&a259;u vor fi prilej necurmat de înv&a259;&a355;are a regulilor care s&a259;-l ghideze pe potecile bifurcate ale unei istorii atât de ginga&a351;e. E de presupus c&a259; tonul s&a259;u va fi moderat, în favoarea Israelului, dar nu atât de belicos anti-palestinian ca în cazul lui Bush Jr. Cel care îi va c&a259;l&a259;uzi pa&a351;ii în Gaza va fi Joe Bidden, un politician versat în problema interna&a355;ional&a259; a minorit&a259;&a355;ilor. Apropo, prin 1999, când cu eclipsa de soare, Bidden a vizitat România &a351;i a avut discu&a355;ii cu oameni politici de vaz&a259; ai &a355;&a259;rii. Voiam, pur &a351;i simplu, în NATO. Un &a351;ef politic local, plin de candoarea feroce a unui bour cu coarne recurbate în afara materiei cenu&a351;ii, care vede rezerva&a355;ia atacat&a259; de oi, i-a m&a259;rturisit iezuit actualului vice-pre&a351;edinte american speran&a355;a ca eventuala noastr&a259; intrare în pactul nord-atlantic s&a259; ne fereasc&a259; de posibile atacuri americane. Asta în cazul în care am fi avut pe viitor diferende importante cu ungurii, a&a351;a cum aveau pe atunci sârbii cu minorit&a259;&a355;ile din fosta Jugoslavie. Cin’ s&a259; fi fost? Un om-pung&a259;, desigur, conduc&a259;tor al unui partid-pung&a259;, cu admiratori-pung&a259;, pe care electoratul l-a depunctat la recentele alegeri pân&a259; la a-l exclude din Parlament. Era umflat, precum Siridar Baron Vladimir Harkonnen, personajul lui Frank Herbert, de gazul propriei m&a259;re&a355;ii. &a350;i s-a spart. Acum, debran&a351;at, st&a259; pe-acas&a259; &a351;i î&a351;i revede, pentru o edi&a355;ie postum&a259;, poeziile-pung&a259; prin care o pream&a259;rea pe nevasta-pung&a259; a primului pre&a351;edinte-pung&a259; al României, cu o voluptate a b&a259;lirii care-l va desemna &a351;i peste ani drept eponimul golului na&a355;ional: un anume Tudor, vopsitor în stihuri pestilente al unei oarecare Elena. Din Punga-România.