Domnului TRU, salutari din capitalismul românesc
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Publicistul Traian Ungureanu, un dârz suporter al pre&a351;edintelui B&a259;sescu &a351;i un fan necondi&a355;ionat al neoconservatorismului anglo-saxon, tr&a259;ie&a351;te. Om al cuvântului scris, eseist de talent &a351;i retor rafinat, insul &a351;i-a dat cuvântul c&a259; se arunc&a259; de pe bloc dac&a259; dreapta româneasc&a259; atât de drag&a259; sufletului s&a259;u, întruchipat&a259; de PDL, se mezaliaz&a259; postelectoral cu stânga demonic&a259; reprezentat&a259; de PSD. Coitul politic contra naturii s-a produs, dar Traian Ungureanu e bine mersi s&a259;n&a259;tos la Londra, de unde trimite str&a259;lucitoare texte („pentru un public de elit&a259;”!) în care justific&a259; atât necesitatea ra&a355;ional&a259; a preacurviei dâmbovi&a355;ene, cât &a351;i ve&a351;nicia propriei f&a259;pturi.
Îns&a259; nu grija fa&a355;&a259; de s&a259;n&a259;tatea domnului TRU îmi provoac&a259; mie insomnii. Pu&a355;in îmi pas&a259; cât de sofiste îi sunt argumentele sau cât de coerent îi este delirul atunci când încearc&a259; s&a259; explice ceea ce nu s-ar cuveni explicat, ci doar flegmat – electoral &a351;i moral vorbind. Când îns&a259; cinismul personajului în chestie debordeaz&a259; orice limit&a259; a bunului-sim&a355; &a351;i a unei elementare omenii (om-enie, care de la respectul pentru om vine...), nu pot s&a259; tac. Este treaba lui Traian bis ce face în privat cu eroul s&a259;u preziden&a355;ial, dar când se dezl&a259;n&a355;uie public &a351;i mediatic împotriva unei categorii de vârst&a259; &a351;i a unei filosofii sociale, atunci m&a259; simt vizat personal. &a350;i asta m&a259; enerveaz&a259;.
S&a259; m&a259; explic. În partidul neoconservatorilor b&a259;&a351;tina&a351;i, aripa intelectual&a259;, se pare c&a259; a face pipi în capul, pe s&a259;n&a259;tatea &a351;i pe demnitatea pensionarilor este o atitudine care se bucur&a259; de o anumit&a259; tradi&a355;ie. Recent&a259;, cum ar spune amicul ideologic al lui TRU, domnul Patapievici. Acum trei-patru ani domnul Mih&a259;ie&a351;, vicepre&a351;edinte al ICR &a351;i amic al celor men&a355;iona&a355;i anterior, a publicat un articol intitulat „Matusalem voteaz&a259;”. Emulul b&a259;sescian vroia s&a259; acrediteze ideea c&a259; Partidul Social-Democrat este salvat electoral de pensionarii care, lipsi&a355;i de gândire critic&a259;, înfometa&a355;i, sl&a259;bi&a355;i &a351;i bolnavi, se las&a259; lesne cump&a259;ra&a355;i cu pomenile oferite de guvernarea N&a259;stase. Mai mult, diminua&a355;i mintal &a351;i atin&a351;i de senilitate, am&a259;râ&a355;ii octogenari ar reprezenta o amenin&a355;are la adresa s&a259;n&a259;t&a259;&a355;ii democra&a355;iei mioritice, sustenabil&a259; doar de c&a259;tre dârjii reprezentan&a355;i ai clasei de mijloc (a&a351;a, ca domnia sa). Prin urmare, s&a259; se ia dreptul de vot pensionarilor, c&a259; tot habar n-au ce ar putea s&a259; fac&a259; întru dânsul!
Traian Ungureanu atac&a259; într-un sens diferit, chiar dac&a259; în aceea&a351;i direc&a355;ie. Pe TRU nu aspectul electoral îl deranjeaz&a259;, ci reac&a355;ia multor vârstnici, reprezentând numeroase categorii socio-profesionale, fa&a355;&a259; de mizerabila ordonan&a355;&a259; a guvernului tocmit de eroul Cotrocenilor &a351;i condus de microv&a259;taful Boc. De ast&a259; dat&a259; aspectul economic este cel reclamat de publicistul londonez care, într-un articol antologic, vorbe&a351;te despre maladiva mo&a351;tenire comunist&a259; ce împiedic&a259; o adev&a259;rat&a259; resurec&a355;ie a capitalismului în România („Capitalism românesc prin socialism str&a259;mo&a351;esc”). Omul scrie negru pe alb:
„Bugetar ancestral, românul a f&a259;cut, înc&a259; din vremea lui Caragiale, pace cu propria ambi&a355;ie &a351;i
s-a a&a351;ezat, la primire, în poala statului. Experien&a355;a comunist&a259; a des&a259;vâr&a351;it acest proces, mumificând întregul corp social: salaria&a355;i de stat, pensionari de stat, delapidatori de stat. Dup&a259; 1989, parazitismul bugetar a îmbr&a259;&a355;i&a351;at avantajele libert&a259;&a355;ii &a351;i a generat o orgie orchestrat&a259; de texte de lege. În iarna lui 2008, aceast&a259; stare a atins nebunia”.
Pe scurt, ideea ungurean&a259; e c&a259; dependen&a355;a de buget ar fi o reminiscen&a355;&a259; parazitar&a259; a epocii comuniste. Un atentat direct la noua ordine socio-economic&a259; din România de dup&a259; 1989. O jignire adus&a259; ideii de performan&a355;&a259; economic&a259;. Din p&a259;cate, este fals. Mult mitologizata perioad&a259; interbelic&a259; se bucura &a351;i ea de o pasiune bugetivor&a259; remarcabil&a259;. &a350;i în interbelic s-a furat în draci – dar numai de c&a259;tre dreapta politic&a259;. Pe urm&a259;, din nou&a259;sprezece ani postrevolu&a355;ionari, aproape jum&a259;tate, adic&a259; opt, au v&a259;zut perindându-se la guvernare for&a355;e de dreapta. S-a schimbat oare ceva? A f&a259;cut cineva vreo reform&a259;? P&a259;i s&a259; r&a259;spund&a259; dreapta domnului TRU &a351;i s&a259; justifice tot dânsa populismul gre&a355;os al campaniei electorale recent încheiate. (Cum r&a259;mâne cu 50% în plus la salar pentru profesori, domnule Boc?) C&a259; nu e s&a259;n&a259;tos s&a259; între&a355;ii tu, ca produc&a259;tor în puterea vârstei, un num&a259;r aproape dublu de pensionari e deja alt&a259; problem&a259; – dar ce-i de f&a259;cut? S&a259;-i trimitem în lag&a259;r, s&a259;-i eutanasiem pe cei în vârst&a259;? Hai s&a259; r&a259;mânem lucizi &a351;i s&a259; nu escalad&a259;m penal situa&a355;ia. Problema nu este num&a259;rul mare de pensionari &a351;i nici c&a259; unii dintre ei înc&a259; mai lucreaz&a259; sub diferite sinecure tot la stat. Ci faptul c&a259; statul capitalist nu izbute&a351;te s&a259; fac&a259; în fine ceva pozitiv &a351;i pentru pensionari cu banii aduna&a355;i din impozitele pe care noi, activii, le pl&a259;tim. Dar s&a259; urm&a259;rim firul argumenta&a355;iei ungurene:
„Oricum, primul efect al ordonan&a355;ei e, deja, uluitor: contempl&a259;m, în voie, panorama unei lumi bolnave de dependen&a355;&a259;. Ordonan&a355;a a fost întâmpinat&a259; de un cor de r&a259;cnete &a351;i argumente de o abilitate pervers&a259;. Încalc&a259; ea dreptul la munc&a259;? Da: dreptul la munc&a259; la stat, pe salarii &a351;i pensii cumulate &a351;i n&a259;scocite de legi discriminatorii. Arti&a351;tii &a351;i asisten&a355;ii sociali pot lucra, ca orice om liber, în baza contractelor la bucat&a259;. Munce&a351;ti trei zile, iei plata pe trei zile, nu salariul pe o lun&a259;. Munce&a351;ti o lun&a259;, iei plata pe o lun&a259;.
Înc&a259; ceva: cine lipse&a351;te, oare, din alc&a259;tuirea pe care o plâng acum televiziunile &a351;i purt&a259;torii de cuvânt ai bugetarilor? Lipse&a351;te tocmai omul care munce&a351;te &a351;i risc&a259; 24 din 24 cu bra&a355;ele lui, nu cu &a351;tampila statului. Omul care e dator, nu-i a&a351;a?, s&a259; construiasc&a259; noua societate. Revela&a355;ia final&a259; a faimoasei ordonan&a355;e antinesim&a355;ire spune ceva grav: principalul pilon al capitalismului românesc e statul socialist”.
Frumos spus, dar foarte urât gândit. &a350;i mai ales lipsit de fair-play logic. În fond, pe cine acuz&a259; domnul Ungureanu? Pe ni&a351;te am&a259;râ&a355;i de profesori, medici, actori, arti&a351;ti plastici, scriitori, ingineri, tehnicieni, economi&a351;ti, personal TESA, asisten&a355;i sociali, agricultori etc. care, murind efectiv de foame cu pensia de mizerie oferit&a259; de stat dup&a259; o via&a355;&a259; activ&a259;, încearc&a259; s&a259;-&a351;i mai dreag&a259; veniturile aschilambice colaborând prin cumul în domeniul în care au experien&a355;&a259; &a351;i posed&a259; savoir faire. Evident, nu e vorba de câteva sute de militari, politicieni, securi&a351;ti &a351;i magistra&a355;i care au pensie mai mare decât majoritatea celor în putere &a351;i activi. Abia acolo e de g&a259;sit abuzul, îns&a259; ordonan&a355;a minunat&a259; a guvernului Boc love&a351;te de-a valma în zeci &a351;i sute de mii de oameni nevinova&a355;i.
Dar TRU, dup&a259; cum spuneam, este sofist. Pentru cei doritori s&a259;-&a351;i rotunjeasc&a259; veniturile insuficiente, el ofer&a259; ca solu&a355;ie alternativa unei angaj&a259;ri în mediul privat. Sau, dac&a259; e vorba de o rela&a355;ie economic&a259; tot în cadrul statului, m&a259;car un contract de drepturi civile, de tip „plata cu ora, ziua” etc. Pare kosher. În realitate, în realitatea &a355;&a259;rii numite România, nu este deloc suficient. Pentru c&a259; dac&a259; frunz&a259;re&a351;ti un jurnal cu oferte de munc&a259; sau deschizi orice site cu anun&a355;uri de job-uri vei descoperi c&a259; unul dintre primele criterii formulate este cel referitor la vârst&a259;. Au probleme s&a259;-&a351;i afle o slujb&a259; persoane masculine care au dep&a259;&a351;it vârsta de 35 de ani &a351;i persoane feminine care au s&a259;rit de 30 de ani. Postulan&a355;ii nici nu ajung în fa&a355;a unui test: sunt elimina&a355;i a priori, indiferent de competen&a355;a sau abilitatea posedat&a259; (mde, deliciile capitalismului!). Mul&a355;i români, în puterea vârstei &a351;i care ar putea s&a259; ajute societatea prin priceperea lor sunt excepta&a355;i de la aceast&a259; contribu&a355;ie de patronii capitali&a351;ti, cei care vor doar tineri lesne exploatabili la sânge &a351;i c&a259;rora le sunt oferite salarii mici. Sau tinere frumoase &a351;i exploatabile sexual. De preferin&a355;&a259; foarte-foarte june… „sânge proasp&a259;t”, dup&a259; expresia premierului clujean Boc.
Cât prive&a351;te partea a doua a solu&a355;iei enun&a355;ate de TRU, &a351;i ea este o simpl&a259; fantasmagorie. Ori fructul reflec&a355;iei cinice a cuiva care habar nu are care este realitatea economic&a259; din România prezentului. La noi, în imensa majoritate a cazurilor, plata cu ora înseamn&a259; ceva mai mult decât nimic. O jignire &a351;i o alt&a259; batjocur&a259; adresat&a259; de onor statul român cet&a259;&a355;enilor s&a259;i pensionari (&a351;i nu numai). A&a351;a c&a259; acest am&a259;rât de cumul reprezint&a259;, ca &a351;i în cazul poli&a355;i&a351;tilor cu salariu mic, dar cu drept la procent din amenzi, un balon de oxigen nedefinit ca atare, dar practicat asiduu de institu&a355;iile statului pentru a mai drege busuiocul imoral de a nu putea asigura o pensie decent&a259; pentru o via&a355;&a259; muncit&a259;. Un asemenea adev&a259;r este ignorat de domnul Ungureanu, în buna tradi&a355;ie a cinismului neoconservator (oare de ce o fi fost Carl Schmidt un admirator al lui Hitler?). Dar cum s&a259;-i pese lui TRU de asemenea realit&a259;&a355;i? El atac&a259; tot ceea ce crede c&a259; i-ar putea cauza pl&a259;cere st&a259;pânului de la Cotroceni, cel atât de pasionat dup&a259; serviciile secrete &a351;i dup&a259; devorarea rapid&a259; a partenerilor politici…
Publicistul Traian Ungureanu, un dârz suporter al pre&a351;edintelui B&a259;sescu &a351;i un fan necondi&a355;ionat al neoconservatorismului anglo-saxon, tr&a259;ie&a351;te. Om al cuvântului scris, eseist de talent &a351;i retor rafinat, insul &a351;i-a dat cuvântul c&a259; se arunc&a259; de pe bloc dac&a259; dreapta româneasc&a259; atât de drag&a259; sufletului s&a259;u, întruchipat&a259; de PDL, se mezaliaz&a259; postelectoral cu stânga demonic&a259; reprezentat&a259; de PSD. Coitul politic contra naturii s-a produs, dar Traian Ungureanu e bine mersi s&a259;n&a259;tos la Londra, de unde trimite str&a259;lucitoare texte („pentru un public de elit&a259;”!) în care justific&a259; atât necesitatea ra&a355;ional&a259; a preacurviei dâmbovi&a355;ene, cât &a351;i ve&a351;nicia propriei f&a259;pturi.