Samuel Huntington, vizionarul
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura cultura politica » De la New York... şi nu numai
Autor: DUMITRU RADU POPA
În toat&a259; harababura crizei economice, a crizei din Orientul Mijlociu, a crizei... de entuziasm pentru aproape orice, moartea lui Samuel Huntington, promotorul r&a259;zboiului civiliza&a355;iilor, al teoriei faliilor culturale, unul dintre cei mai originali (&a351;i, în mod firesc, adesea controversat) gânditori contemporani, a trecut mai pu&a355;in observat&a259; decât, de pild&a259;, decesul b&a259;iatului lui John Travolta...
Huntington, profesor de politologie la Harvard, templul incontestabil al academiei americane, a murit la vârsta de 81 de ani. Se remarcase înc&a259; din tinere&a355;e prin analizele sale exacte &a351;i inovatoare în domeniul rela&a355;iilor dintre guvernul civil &a351;i puterea militar&a259;. Format, din punct de vedere ideologic, la &a351;coala lui Leo Krauss, cel care lansase în America mi&a351;carea neoconservatoare, cunoscut&a259; drept neocon – al&a259;turi de Irving Kristol, Norman Podhoretz, Seymour Martin Lipset, Daniel Bell, Jeanne Kirpatrick &a351;i James Q. Wilson –, Samuel Huntington a publicat nu mai pu&a355;in de saptesprezece c&a259;r&a355;i &a351;i sute de articole. Adev&a259;rata faim&a259; public&a259; avea s&a259; i-o aduc&a259;, în 1993, un articol din „Foreign Affairs”, în care lanseaz&a259; pentru prima dat&a259; conceptul de r&a259;zboi al civiliza&a355;iilor. <br><br>„R&a259;zboiul Rece s-a terminat odat&a259; cu c&a259;derea Cortinei de Fier”, scria Huntington în articolul ce avea s&a259; devin&a259; o carte în 1996, tradus&a259; în dou&a259;zeci si nou&a259; de limbi, „&a351;i, odat&a259; cu dispari&a355;ia diferen&a355;elor ideologice în Europa, se va crea o falie cultural&a259; între, pe de o parte, cre&a351;tinismul occidental &a351;i oriental, &a351;i Islam, pe de alt&a259; parte. În momentul în care oamenii vor începe s&a259;-&a351;i defineasc&a259; identitatea în termeni de etnie &a351;i religie, se va releva o clar&a259; &a351;i amenin&a355;&a259;toare distinc&a355;ie între „Noi” &a351;i „Ei”, nu în rela&a355;iile dintre state, ca pân&a259; acum, ci în rela&a355;iile dintre popoare de rase &a351;i religii diferite. Viitorul r&a259;zboi, dac&a259; se va întâmpla s&a259; fie, va fi un r&a259;zboi al civiliza&a355;iilor!”, conchide el.<br><br>Suntem în 1993, la opt ani înainte de tragicul 11 Septembrie &a351;i c&a259;derea celor dou&a259; turnuri ale newyorkezului Trade Center, tot la opt ani de la r&a259;zboiul cu Afganistanul, &a351;i la paisprezece ani înainte de începutul r&a259;zboiului cu Irakul. Asemenea afirma&a355;ii au stârnit nesfâr&a351;ite comentarii, pu&a355;ine dintre ele pro, majoritatea covâr&a351;itoare contra, c&a259;ci tocmai se creaser&a259; atâtea noi state na&a355;ionale, dup&a259; decolonizare, dar mai ales dup&a259; c&a259;derea comunismului &a351;i dezmembrarea Uniunii Sovietice, toate dornice s&a259;-&a351;i pun&a259; destinul sub acel rule of law, aduc&a259;tor de democra&a355;ie, dar... mai ales de fonduri pentru dezvoltare. Or, ideea c&a259; viitoarele conflicte armate vor fi nu între na&a355;iuni, state, ca entit&a259;&a355;i strict definite, ci între culturi, mentalit&a259;&a355;i &a351;i civiliza&a355;ii, &a351;i nu vor mai avea în vedere revendic&a259;ri ideologice sau teritoriale, p&a259;rea o abera&a355;ie – mai cu seam&a259;, una nedorit&a259;!<br><br>Insensibil la critici, Huntington public&a259; „R&a259;zboiul Civiliza&a355;iilor” în volum, în 1996, dezvoltând ideile din articolul tip&a259;rit cu trei ani în urm&a259;, care f&a259;cuse atâta vâlv&a259;. Inutil s&a259; spun c&a259; nu mai era considerat un neocon ci, mai degrab&a259;, un obiect misterios, un gânditor atipic.<br><br>În ziua de 11 Septembrie 2001, nou&a259;sprezece fii ai Islamului, arabi &a351;i musulmani, reprezentan&a355;i ai organiza&a355;iei mistice fundamentaliste Al-Queda declarau r&a259;zboi celui mai puternic stat, celei mai puternice na&a355;iuni din lume. Nu pentru preten&a355;ii teritoriale sau disensiuni ideologice, ci, a&a351;a cum avea s&a259; afirme Osama bin Laden însu&a351;i, ca &a351;i cum l-ar fi citit pe Huntington din scoar&a355;&a259; în scoar&a355;&a259;, în numele unei incompatibilit&a259;&a355;i religioase &a351;i de civiliza&a355;ie. Ani mai târziu, politologul american Benjamin Barber avea s&a259; scrie, în cartea sa intitulat&a259; „Jihad contra McWorld. Cum tribalismul &a351;i globalismul au schimbat lumea”, nu f&a259;r&a259; oarece invidie, precum c&a259; „Bin Laden a fost de fapt cel mai bun agent publicitar pe care Huntington l-ar fi putut dori”! Profesorul de la Harvard c&a259;ruia i se refuzase de dou&a259; ori intrarea în Academia de &a351;tiin&a355;e americane, pe motiv c&a259; ar practica o fals&a259; &a351;tiin&a355;&a259; bazat&a259; pe modele matematice eronate, î&a351;i lua acum revan&a351;a. <br><br>O revan&a351;&a259; dureroas&a259;, îns&a259;: dac&a259; ar fi fost ascultat de cei ce aveau puterea, &a351;i dezastrul din Balcani ar fi putut fi prevenit, &a351;i ziua de 11 septembrie 2001 ar fi ar&a259;tat poate altfel. Î&a351;i mai lua revan&a351;a &a351;i asupra elevului s&a259;u celui mai îndr&a259;git, Francis Fukuyama, care ob&a355;inuse o faim&a259; mondial&a259; tocmai contrazicând previziunile maestrului lui &a351;i propunând un viitor soft, deschis colabor&a259;rii, exportului de democra&a355;ie &a351;i progresului general, linie pe care, din p&a259;cate, o îmbr&a259;&a355;i&a351;ase curentul neocon &a351;i guvernarea Bush, cu rezultate ce se vor dovedi dezastruoase. Dintr-odat&a259; privit ca un guru, Huntington se treze&a351;te adulat de politicieni, citat ca sfânta scriptur&a259; de sociologi, curtat de administra&a355;ia Bush (cu care va intra în conflict pe fa&a355;&a259; la invazia Irakului) &a351;i de c&a259;tre Pentagon. <br><br>Huntington nu &a351;i-a f&a259;cut îns&a259; niciodat&a259; iluzii de grandoare. A continuat s&a259; fie incomod, prevenind lumea contemporan&a259; asupra efectelor globaliz&a259;rii, opozi&a355;ia localismului &a351;i mai cu seam&a259; pericolul xenofobiei ce a rezultat din r&a259;st&a259;lm&a259;cirea teoriei sale în Occident. Finkelkraut l-a folosit îns&a259; în mod constructiv, încercând s&a259; explice criza banlieului parizian tocmai prin prizma r&a259;zboiului civiliza&a355;iilor.<br><br>Ironia sor&a355;ii l-a f&a259;cut pe Huntington actor secundar în ziua de 11 septembrie 2001 când, în loc s&a259;-&a351;i predea obi&a351;nuitul curs la Harvard, a decis s&a259; zboare la Washington. Din întâmplare pur&a259; nu s-a îmbarcat pe tragicul zbor num&a259;rul 11 al companiei American Airlines, ci a ales unul care a decolat cu dou&a259;zeci de minute mai devreme...<br><br>Gânditor auster, poliglot, cunosc&a259;tor profund al istoriei universale, politolog &a351;i sociolog de mare acuitate, Samuel Huntington nu s-a sim&a355;it niciodat&a259; în apele lui ca guru, prezic&a259;tor al viitorului umanit&a259;&a355;ii. <br><br>Respectat, dar neagreat prea mult de dreapta neocon pe care o p&a259;r&a259;sise, s-a distan&a355;at în mod clar &a351;i de stânga ce îi f&a259;cea curte, mai ales în ultima sa carte, „Cine sîntem Noi?”, în care trage un semnal de alarm&a259; asupra imigra&a355;iei necontrolate în Statele Unite.<br><br>Un independent, cum pu&a355;ini mai sunt în lumea de azi. &a350;i, mai cu seam&a259;, un mare vizionar. Nu unul care vorbe&a351;te în stilul pythianic unde, pân&a259; la urm&a259; orice poate s&a259; însemne orice; nici unul ca Nostradamus care, ca s&a259; fie priceput, trebuie consultat&a259; o întreag&a259; armat&a259; de speciali&a351;ti. Mai degrab&a259; unul ca Alexis de Tocqueville, din familia de spirite a observatorilor aten&a355;i &a351;i aviza&a355;i.<br><br>Tot ce a prezis &a351;i scris Samuel Huntington a fost f&a259;cut în deplin&a259; cuno&a351;tin&a355;&a259; de cauz&a259;.