O întrebare pentru Kjell Espmark
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura cultura politica » Accent
Autor: ANGELA MARTIN , Kjell Espmark
Kjell Espmark – poet, eseist, prozator, dramaturg. Membru al Academiei Suedeze si al Comitetului Nobel pentru Literatura. Între 1998 si 2005, presedinte al Comitetului Nobel pentru Literatura.
Angela Martin: În convorbirile sale cu Plinio Apuleyo Mendoza, care fac obiectul volumului Parfum de guayaba, Gabriel García Márquez îl mentioneaza la un moment dat pe Béla Bartók ca fiind compozitorul sau preferat. Dumneavoastra ati scris un roman despre Béla Bartók, maestrul care a îndraznit sa sfideze al Treilea Reich declarându-se „evreu voluntar“. &a350;i omagiati în el nu numai muzica marelui compozitor, ci si umanismul si militantismul sau civic. Cât de mult credeti ca au contribuit aceste merite ale omului la ecourile muzicii sale în contemporaneitate?
Kjell Espmark: Întrebarea adresata lui García Márquez în acel context se refera direct la „compozitorul preferat“, iar raspunsul este la fel de laconic – „Béla Bartók“, fara vreo explicatie. Un indiciu privind ratiunea alegerii ne poate fi însa dat de raspunsul la întrebarea despre pictorul favorit – Goya. Márquez se opreste asupra a doi maestri de mare integritate, care, prin profundul lor angajament popular, se împotrivesc unor autoritati de o violenta inumana.
Totusi, este greu de ghicit în ce masura succesul rasunator al lui Bartók printre scriitori si artisti, în general, se datoreaza rezistentei umaniste integrate în muzica lui si în ce masura acesta are de-a face cu pozitiile adoptate de el în afara muzicii. În orice caz, elementele dinamice de muzica folclorica din piesele lui trebuie sa fi constituit un factor important (care nu-i vor fi ramas indiferente lui García Márquez, venit dintr-un mediu latino–american rascolit de razvratiri populare).
În dragostea sa pentru muzica folclorica din România, Ungaria, Slovacia, si chiar din Turcia si lumea araba, Bartók a depasit granitele nationale într-o maniera care i-a scandalizat pe nationalistii din diverse tari. Cât despre omagiul adus muzicii folclorice românesti, acesta a trezit furia conationalilor sai, care l-au acuzat pe fata de tradare nationala. Angajamentul sau umanist si îndemnul la înfratirea popoarelor, care reies de aici, si-au gasit expresia în propria lui muzica si au actionat prin ea. Din muzica lui transpare un raspicat „non serviam“: „nu voi sluji!“.
Lasând însa deoparte mijloacele de expresie muzicale, afirmatiile explicite ale lui Bartók au fost cu siguranta remarcate de succesorii sai din diverse zone artistice. Eu însumi l-am considerat pe Bartók printre preferintele mele muzicale înca de la vârsta de 18 ani; ca politician al artei l-am cunoscut însa prin intermediul unui dosar facut public la Budapesta abia în 1974 si raspândit curând în mai multe limbi, dosar care a jucat un rol semnificativ în creionarea imaginii compozitorului si a angajamentului sau public.
În suedeza, a aparut în 1981 si de îndata ce
l-am citit mi-a pus fantezia în miscare. Din aceasta întâlnire a rezultat poemul Béla Bartók impotriva celui de-al Treilea Reich, care anticipeaza, atât ca structura, cât si ca tema, romanul omonim pe care aveam sa-l scriu dupa doua decenii. Când am pus cap la cap diverse declaratii izolate ale lui Bartók – interventia sa la Conferinta de pace din 1931 a Ligii Natiunilor, scrisoarea de protest în care cerea sa fie admis la expozitia de la Düsseldorf despre entartete Musik (muzica decadenta), prezentându-se ca „evreu voluntar“ si pozitia pe care a luat-o vis-&a341;-vis de formularul de puritate ariana – s-a conturat imaginea umanistului luptator pe care am încercat s-o redau în romanul meu, povestea unui om cu un exceptional curaj civic, care a sfidat, prin muzica folclorica, cea mai însemnata putere militara din istoria de pâna atunci. Cred ca multi dintre cei ce l-au omagiat pe Béla Bartók în ultimul timp au gasit o imagine similara în documentele respective.
O privire mai generala asupra umanismului militant al lui Bartók va fi oferita de opera în lucru a compozitorului elvetian Henri-Louis Matter. Având printre altele ca punct de plecare si romanul meu, Matter a scris un libret cu titlul Béla Bartók împotriva lui Goebbels, pe o muzica plina de viata, ce aminteste de muzica lui Bartók. Vreau sa vad opera lui Matter ca pe o expresie a admiratiei si respectului pe care o nutresc pentru umanismul militant al lui Bartók scriitorii, artistii si muzicienii care i-au succedat.