Ce stia chiar si Stalin
articol aparut in Cultura, nr. 207 din 2009-01-22» cultura editorial » editorial
Autor: AUGUSTIN BUZURA
A trecut destul timp de la formarea „guvernului de criza“ si, din toate câte s-au întâmplat pâna acum, din actiunile lui concrete este la îndemâna oricui sa observe ca ultimul „amanunt“ care-l preocupa în acest moment este exact ceea ce, teoretic, a determinat aparenta solidarizare a celor doua partide: criza. Deocamdata, fabricile îsi închid portile sau îsi suspenda activitatea pe termen nelimitat, leul scade, dar „guvernul de criza“ nu a produs nici o solutie care sa vina în ajutorul somerilor, al grevistilor, al profesorilor sau al medicilor. De o luna încheiata, doar o penibila si neîncetata bataie pe functii. Patria mai poate sa astepte! Din clipa în care au fost împinsi în fata, guvernantii s-au eliberat brusc de orice obligatie fata de cei ce i-au votat, pentru ca, pur si simplu, nu-i intereseaza tara. Singurul lucru pe care-l stie ceea ce se numeste, cam fara îndreptatire, clasa politica româneasca, ramâne circul. Un spectacol mizerabil cu imbecili, demagogi si fufe, un circ în spatele caruia se simt în apele lor „luptatorii ninja“, pistolarii si hotii de toate categoriile: de la cei de buzunare, la cei de fonduri europene, fabrici, domenii, de la cei ce utilizeaza aproape o suta de cuvinte, la teoreticienii de casa ce gasesc argumente pentru a justifica tâmpeniile stapânului. Si, din pacate, aceasta este doar suprafata, aparenta, piesa care se joaca pentru a le lua ochii numerosilor chibiti sau naivi, armatei de strânsura ce se multumeste doar cu ceea ce i se spune. Dincolo de duritati si insulte, dincolo de primitivismul si gretosenia spectacolului, se ascund lucruri si interese care pot fi mult mai bine întelese de catre cititorii lui Mario Puzo si ai altor autori specializati în practicile mafiei. Sau de amatorii de filme cu mafioti (Nasul de Francis Ford Coppola, printre altele): ierarhii consolidate, disciplina desavârsita, sfere de interes bine precizate, iar greselile si abaterile de la ordinul sefului se platesc imediat, cu capul. În paranteza fie spus, comunistii din ultima generatie erau mult mai întelegatori si mai blânzi cu sanctionatii, spre deosebire de înaintasii lor în maniere, bolsevicii, care erau ceva mai duri. Cât despre ideologii, daca ar fi existat un adevarat partid social-democrat, o Ordonanta ca aceea ce poarta acum numele premierului Boc, ar fi fost imposibila. Dincolo de faptul ca aceasta a fost o improvizatie absurda, facuta la repezeala fara sa i se fi analizat consecintele, si dincolo de tenta ei fascistoida, social-democratii, sau partea cea mai activa a partidului, nu s-au gândit la nevoile reale ale tarii si cu atât mai putin la drepturile si interesele celor pe care ar fi trebuit sa-i apere. Mai mult, ministrul Muncii, social-democrat, în loc sa se bage în pamânt de rusine, a cautat justificari si idei în masura sa salveze acest act penibil. Cum era si firesc, Curtea Constitutionala a respins enorma gafa a Guvernului, ceea ce a dovedit ca, deocamdata, improvizatia si heirupismul mai pot fi combatute. Dar, cum era de asteptat, Guvernul nu a învatat nimic din aceasta experienta, nedreptatea pe care nu a reusit sa o faca prin Ordonanta o va face printr-o proiect de lege ce va fi înaintat Parlamentului în procedura de urgenta pentru a ramâne cu orice pret la înaltimea „indicatiilor“ primite de Sus.
Abia acum este mai valabila ca oricând mobilizatoarea lozinca: „Noi muncim, nu gândim!“. „Etica si echitatea socialista“, obsesia Raposatului, are continuatori fanatici. La fel si instigarea unor paturi sociale sau a unor categorii profesionale împotriva altora. La o cercetare mai atenta, descoperim însa niste consecinte care nu pot fi înlaturate prin nici o decizie a Curtii Constitutionale: atitudinea fata de valori si fata de marii specialisti. Se stie, talentele sunt construite dintr-o alta stofa: ele apar dupa legi necunoscute si nu tin seama de regimul politic sau de partidul aflat la putere. Adevar însusit chiar si de înaintasii guvernantilor întru echitate sociala. Mai mult, marile valori apara tara si interesele ei mai bine decât orice armata. O stia chiar si „parintele popoarelor“: pe care nu le trimitea în lagar, le expedia în Occident sa adune prozeliti. Sau, în împrejurari aparent imposibile, cum a dovedit-o Soljenitîn, o adevarata valoare poate lupta singura contra unui imperiu. Dar la noi, marile valori sunt distruse sau minimalizate în fel si chip si nu cred ca se mai îndoieste cineva de acest fapt, astfel ca tara ramâne în seama celor ce fac legi pentru muschii fiecarui trecator prin fruntea ei. Daca nici un profesor universitar, cum este premierul, nu întelege rolul artistilor si al specialistilor din diverse domenii, mai rare, atunci este îngrozitor de trist: riscam sa devenim o tara fara nici un viitor. Caci, cu putine exceptii, de douazeci de ani încoace am avut de ales între corupti si incapabili. Si, din moment ce mitocanii si manelistii cultural-politici dau lectii de dimineata pâna dimineata, nu ne putem astepta decât la acest gen de masuri si de subiecte aruncate periodic pe piata doar pentru a abate atentia oamenilor de la chinuitoarele lor dureri si spaime. În lipsa proiectului de buget si a unor masuri de combatere a crizei, sau macar de atenuare a ei, mai bine de trei saptamâni energiile patriei s-au consumat doar pe scandaluri. Sireti precum portarii hotelurilor levantine, pentru a folosi o sintagma a „netalentatului“ Camil Petrescu, puternicii clipei pregatesc alte noutati din „famiglia“ diversiunilor obisnuite si a nepasarii fata de tara. În timp ce presedintele si-a gândit o Constitutie pe masura ambitiilor sale - zece porunci, precum Moise –, domnul Geoana a pus imediat de doua congrese menite sa-i consolideze puterea. S-a molipsit si el de pasiunea prezidentiala de a circula pe rosu. De altfel, asemanarea dintre cei doi devine, pe zi ce trece, tot mai vizibila. Este si el adeptul unei noi si inutile Constitutii, pe care oricum nu o va respecta nimeni, cum nu o respecta nici pe cea în vigoare! Noroc ca legea gravitatiei sau rotirea Pamântului în jurul axei sale tin de un alt legiuitor. Va fi, n-am nici o îndoiala, înca un zdrobitor succes în discreditarea institutiilor statului. Din pacate, niciodata nu e pentru cine se pregateste… S-a convins, chiar daca prea târziu, si Raposatul.