Procente de praf în ochi
articol aparut in Cultura, nr. 203 din 2008-12-11» cultura presa internationala » Le Monde diplomatique
Autor: TEODORA DUMITRU
Doua pagini compacte despre practica sondajelor de opinie în numarul din noiembrie al „Le Monde diplomatique“. O posibila lectura de anticipatie a celor 6 procente de avans PSD-ist, mostra de idilism sociologic românesc. Doar ca aici e vorba de profesionalismul lor; iar daca erorile institutelor românesti se explica lejer prin diletantism, francezii, arata autoarea articolului care m-a interesat, s-au hiperspecializat, apucând calea matematicii strategice, care a depasit lucrul cu numere complexe si lucreaza numai cu cifre conotate. Obiectivul unora dintre institutele franceze de profil (autoarei îi place sa le aminteasca exclusiv pe acelea din serviciul cotidianului de dreapta „Le Figaro“) nu mai este raportul stiintific, ci propaganda. Un sondaj bine orchestrat, sustine Hélène Maynaud (sociolog si dumneaei), te „alege“ mai bine decât scrutinul în sine, fiindca, stim cu totii, „interpretarea, nu rezultatul, conteaza“. Iar tabieturile sondajismului francez ating culmile manipularii, asigura Maynaud. Mai ales acum, când atele papusilor sociometrice le tine dexterul Sarkozy. „Praf în ochi“, „teatru tehnic“, „alunecari de sens“, esantioane nereprezentative sau mai bine zis fals-reprezentative (cercetatorii francezi, la naiba, nu sunt diletanti, ei stiu întotdeauna ce fac) – asa arata azi o disciplina care si-a pierdut prestanta stiintifica, dar a câstigat una politica.
„Facând anchete pe internet pentru cotidianul «Le Figaro», explica Maynaud, institutul OpinionWay da masura noilor strategii de a concepe un sondaj si de a-l instrumenta politic. Nu ne mira, asadar, ca toate cifrele produse de acest institut favorizeaza, aproape fara exceptie, pe stimabilul Sarkozy si guvernul sau... Astfel, «Le Figaro» din 28 martie a.c. titra: «Presedintele si-a schimbat metodele de lucru», iar 58% dintre francezi considera ca e «o schimbare în bine». În realitate, e vorba de 58% din cei 49% care au declarat ca au observat o schimbare în manierele presedintelui, adica de cca 28% dintre cei interogati... Tot ce a putut «Le Figaro» sa faca, în aceste conditii, a fost sa afiseze o pretentie de erata pe site-ul sau de pe internet, care suna asa: «Sondaj: metodele lui Sarkozy s-au îmbunatatit»“.
Dedesubtul acestui sondaj nu era însa cota reala a polizarilor manierelor lui Sarko (apropo, prin „stil“ era conotat ansamblul metodelor de lucru ale presedintelui cu adversari sau subordonati, nu apetitul sau pentru decorativul bling-bling), sondajul, semnaleaza Maynaud, cauta sa însurubeze „ideea ca numai stilul presedintelui e îndoielnic, nu si actiunile înfasurate în el!“
Mici scurgeri de sens despart rezultatele sondajului de titlul care-l anunta, continua autoarea. Tot „Le Figaro“ vine cu materialul probator – astfel: numarul din 27 iunie titra „Imigratie clandestina: francezii asteapta solutii“, cu subtitlul „40% dintre francezi cred în eficienta politicilor guvernamentale împotriva imigratiei clandestine“. Cu toate acestea, subliniaza autoarea, numai citind întreg articolul am fi aflat ca, de fapt, 60% le considera ineficiente.
Contând pe probitatea si profesionalismul articolului, vom sta linistiti macar dintr-un punct de vedere: în „Le Monde“ sau în „Le Monde diplomatique“ nu vom gasi picior de sondaj trucat.
Expertii despre criza financiara
Catalin Sturza
Mass-media înregistreaza istoria traita la firul ierbii. Pentru a depasi acest nivel, e nevoie de o perspectiva mai larga asupra lucrurilor. Profesori universitari, artisti, scriitori, elita lumii academice si a celei politice – iata o categorie de gânditori care ar putea sa ne ofere o astfel de perspectiva. Sau pe care am putea, cel putin, sa-i ascultam 3-4 minute la rând fara sa ne para rau de timpul pierdut. www.bigthink.com e o platforma conceputa în asa fel, încât utilizatorii propun subiecte de dezbatere si au sansa de a adresa întrebari unor personalitati precum Noam Chomsky sau George Soros.
Lawrence Summers, profesor de economie la Universitatea Harward, vorbeste despre criza economica mondiala si despre costurile acesteia, la scara umana: „E foarte greu sa ne dam seama ce va urma, însa cred ca nu exista nici o îndoiala asupra faptului ca efectele acestei crize se vor face simtite pe o perioada îndelungata. E un fapt sigur ca economia americana si economiile lumii se vor confrunta cu cea mai serioasa recesiune din ultima generatie si chiar dintr-o perioada mai lunga.
Nu minimalizez în nici un fel greutatile. Cred însa ca, atunci când cineva priveste aceste lucruri printr-o prisma financiara, e posibil ca impresia sa nu fie pe de-antregul exacta. Nevasta mea, eu si copiii mei traim într-o casa. Vrem sa traim în aceasta casa mult timp, de acum înainte. Ne place casa. Ai putea spune, într-un fel, ca ne-o închiriem, noua însine, în fiecare an. E, fara îndoiala, adevarat ca aceasta casa valoreaza mai putin decât acum trei sau patru ani si, la un anumit nivel, asta ne va afecta, cumva, comportamentul, însa e de asemenea important sa ne amintim ca acele chirii pe care noi ni le platim noua sunt mai ieftine, în aceasta casa. Asa ca nu toate pierderile financiare corespund cu costurile simtite de oamenii din viata reala.
În acelasi timp – si acesta e punctul în care cred ca prisma financiara ar oferi o perspectiva deformata – exista mai putini oameni care lucreaza în America decât cei care lucrau acum un an. Sunt oameni fara slujbe si fara venituri. Daca ar exista o bursa a oamenilor, valoarea lor umana s-ar considera ca a scazut drastic. Însa nu exista o bursa a oamenilor. Totusi, dintr-o perspectiva sociala, în termeni de calitate a vietii, as spune ca acele locuri de munca pierdute, acele oportunitati ratate de a dezvolta deprinderi, acei oameni care termina liceul, nu vor reusi sa se angajeze si se vor apuca de acele lucruri pe care le faci când nu ai alternativa de a lucra, acelea sunt pierderi mai serioase, din punctul de vedere al societatii, decât faptul ca valoarea imobiliara a caselor a scazut.
Nu minimalizez în nici un fel gravitatea situatiei, sunt de acord cu diagnosticul ca aceasta criza e o consecinta a evolutiilor din sectorul financiar, însa cred ca ar fi o greseala sa o privim predominant prin prisma finantelor când îi estimam toate consecintele sau când gândim masurile de a-i opri evolutia“.
George Soros intuieste o solutie pentru iesirea din criza: „Motorul de crestere în «super-bula» a fost consumatorul american, care a consumat mai mult decât a produs. Din diverse motive am reusit sa construim si un deficit de cont curent ce s-a ridicat, în cele din urma, la 7% din PIB, iar proprietarii de case retrageau dividente din ipoteci, ceea ce a produs un deficit cam de aceeasi marime – în jur de 900 de miliarde de dolari pe an. Acela era motorul de crestere al lumii. Iar acest motor e acum oprit, scos din circulatie. Asa ca avem nevoie de un alt motor.
Dupa parerea mea, în cele din urma, cea mai importanta problema va fi cea a energiei. Încalzirea globala, o problema ce ne ameninta civilizatia si nu e luata în serios, trebuie abordata frontal. Suntem, în acelasi timp, îngrijorati de costurile tot mai mari ale prospectarilor pentru combustibili fosili, în special pentru petrol. E, asadar, nevoie sa dezvoltam surse alternative de energie si sa facem investitii ce vor reduce consumul de energie. si acesta ar trebui sa fie motorul economic ce ne va scoate din recesiune. Vor exista tot mai multe resurse nefolosite, oameni intrati în somaj, si aceste resurse sunt mai bine puse în valoare în aceasta directie. Astfel vad eu iesirea din perioada de recesiune globala spre care ne îndreptam“.