Craciunul, speranta si ciolanul
articol aparut in Cultura, nr. 204 din 2008-12-18» cultura cultura mozaic »
Autor: Valentin Protopopescu
În prag de Sarbatori, dupa alegeri si privind orb spre viitorul apropiat, asupra caruia planeaza amenintator recesiunea cea mai crunta, ce-as putea sa-mi doresc, sa va doresc dragi cititori? Cel mult, pot invoca de doi bani speranta, ca altfel lucrurile par sa fi luat o întorsatura teribil de nefasta.
Si-acum, ca tot s-a refacut, macar dupa informatiile pe care le detinem pâna la data la care scriu aceste rânduri, fostul (si pare-se nepieritul) FSN, ce-am putea sa mai facem? Sa ne amintim, de pilda, cum vituperau Traian Basescu si ceilalti „reformisti“ si „revolutionari“ oranj ai anului de gratie 2004 contra baronilor din teritoriu ai PSD, în genul Oprisan etc.? Da, dar tot acesti inamici de moarte ai „eroului civilizator“ Traian Basescu au hotarât, înfometati dupa patru ani de opozitie, sa intre la guvernare alaturi de partidul de suflet al presedintelui. Sa bati palma cu acesti oameni pe care îi acuzi de coruptie, sa adopti, înca o data, solutia imorala PC, sa devii aliat cu Nastase, Iliescu si Mazare (chiar daca dânsii nu o doresc, ci majoritatea baronial-provinciala din partid!) doar ca sa-ti poti repartiza portofolii, prefecturi si sanse mai mari la prezidentialele din 2009 suna, sa o recunoastem franc, deosebit de rau...
Vestea foarte proasta pentru aliatii de conjunctura PSD-PDL, ca si pentru seful suprem de la Cotroceni, este ca vine criza si convulsiile sociale pot primi dimensiuni nebanuite. Românii s-au obisnuit sa o duca binisor iar a-i frustra coincide cu a-ti da foc la valiza. De fapt, nici macar de frustrare nu mai e vorba, ci pur si simplu, de supravietuire. Iar mezalianta dreapta (dar oare PDL este de dreapta?) – stânga (însa când a devenit PSD un partid autentic de stânga?) nu marturiseste vreo grija deosebita din partea majoritatii clasei politice pentru siguranta economica a electoratului, ci doar îngrijorarea pentru ciolanul de ros al puterii. Semn rau si pentru presedinte, caci a încuraja noul parteneriat presupune a pune mai presus de bunastarea natiunii dorinta personala legata de înca un mandat de cinci ani – ceea ce multi dintre electori nu vor agrea cu nici un pret. Când nu ai bani de aspirina si ulei, e clar ca nu mai dai nici doi bani pe asa-zisele principii clamate de Basescu, Boc, Geoana s.a.m.d. Din pacate sau din fericire, lucrurile într-o asemenea directie par sa se îndrepte.
Înca o veste rea pentru actualii negociatori contra-naturii (oare?). Si PSD, si PDL, ajungând împreuna la guvernare, vor pierde, sub impactul confuziei doctrinare si morale pe care o semnaleaza, segmente importante din propriul electorat. Dusmanii lui Basescu si acei membri ai middle class-ului ce simpatizeaza cu PDL-ul se vor simti tradati, la fel cum imensa masa a votantilor activi va pune pe seama mezaliantei duritatea vietii ce o asteapta în urmatorul an. Asa ca se prefigureaza doua tendinte posibile: cresterea spectaculoasa a PNL-ului aflat în opozitie si prabusirea simpatiei de care Traian Basescu înca se mai bucura.
Iar noi, oamenii obisnuiti? Ce ne ramâne de facut? Cred ca nimic. Sau, poate, sa ne bucuram, daca putem, de tihna provizorie a acestor Sarbatori de iarna, pe care sa o traim la o intensitate neobisnuita, caci s-ar prea putea ca sa fie unul dintre ultimele momente de calm si armonie pentru multa, foarte multa vreme de-acum înainte.
Cele mai bune carti de limba engleza din 2008
„Times Literary Supplement“ propune, în numarul din 26 noiembrie 2008, o selectie din cartile anului 2008, alese de personalitati ale lumii literare. Printre cei care vor face recomandari se numara câstigatoarea premiului Nobel de anul trecut, Doris Lessing, laureatul premiului Pulitzer din 2008, Junot Diaz si Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury. Lista contine opere de fictiune, studii istorice, volume de corespondenta, autobiografii si studii stiintifice.
Ferdinand Mount se declara impresionat de „Dreams from My Father“, volumul de memorii al celui mai recent presedinte al Americii, Barack Obama. „De departe cea mai buna carte a unui presedinte ales american, ceea ce poate nu spune mare lucru, însa cartea trebuie salvata de celebritatea ulterioara a autorului. A fost publicata prima oara în 1995 si a avut oarecum de suferit prin republicarea ei alaturi de recentul volum «Îndrazneala sperantei», care e un manual destul de mediocru pentru aspirantii politici. Cartea precedenta are o minunata precizie morala (…) si o extraordinara forta descriptiva“, scrie Ferdinand Mount.
Clive James recomanda o carte intitulata „Eating de Sun“, scrisa de Oliver Morton, care „transforma fotosinteza într-un adevarat thriller“. Citez: „Nu e o lectura la fel de usoara precum, sa spunem, „Moondust“ al lui Andrew Smith, însa deja stiam câte ceva despre programul Apollo. Despre fotosinteza nu stiam nimic, sau credeam ca nu stiu nimic: acum îmi dau seama ca stiam chiar mai putin de atât. Sa-ti dai seama cum functioneaza plantele nu e stiinta aero-spatiala – e ceva mult mai complicat – dar, daca te poti lipsi de numaratoarea inversa si de costumele spatiale, laboratoarele de biologie sunt locurile unde în prezent se petrec lucrurile cele mai entuziasmante“.
James recomanda si un studiu istoric: „The Court of the Red Tsar“, de Simon Sebag Montefiore. Acesta ar fi „o contributie importanta la imaginea guvernarii lui Stalin: o imagine despre care am fi avut tendinta sa spunem ca e deja completa, pentru ca tot ceea ce era mai rau s-a spus si nimic altceva nu se mai poate adauga“.
De pe lista nu lipsesc romanele de debut. Junot Diaz recomanda „The Black Minutes“, titlul unui autor sudamerican, Martin Solares. „Minutele negre“ ar fi „fictiune latino-americana de cea mai buna esenta fantasmagorica, o capodopera literara deghizata într-un tratat de procedura politieneasca si nimic altceva din ceea ce am citit nu se apropie de aceasta carte, nici pe departe“.
Doris Lessing alege un singur titlu: „The Library at Night“, de Alberto Manguel. „O carte plina de amintiri placute – plina de fericire“, scrie Lessing.
În fine, Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury, recomanda eseul „A Secular Age“, de Charles Taylor. Acesta ofera „o perspectiva istorica si filosofica generala de o complexitate singulara asupra felului în care am ajuns sa luam o lume dezvrajita drept ceva de la sine înteles – invitându-ne, în mod tacit, sa reflectam asupra faptului ca, daca dezvrajirea si absenta divinului ar fi deprinderi învatate ale mintii, acestea ar putea sa nu fie, în mod necesar, adevarurile rationale evidente pe care le considera multi“.
Catalin Sturza