Scrutând clasamentul (II)
articol aparut in Cultura, nr. 204 din 2008-12-18» cultura cultura sportului » Venind din iarbã
Autor: CORNEL DINU
Daca monomul primei divizii are o forma clara la venirea fulgilor de nea, nu acelasi lucru se poate spune despre stabilitatea tarii. Bineînteles ca, de aici, si aceea a fotbalului.
Am tras mai de mult acest semnal de alarma. Chiar în urma cu sase luni, când consemnam discursul lui Michel Platini la Nyon. Avertiza ca vor veni încercari dure de finantare la nivelul la care s-a încumetat sa plateasca fotbalului, facând, tot atunci, o invitatie pentru a se regândi bugetele echipelor. De la cele mai mici pâna la cele mari, care traiesc mult peste posibilitatile reale. Facea o referire si mai directa la firmele mari ale jocului, ale caror raporturi reale cu bancile ce le mai finanteaza este foarte periculos. Fara sa continuu prea mult pe aceasta tema – mai mult decât presanta acum si la noi -, cred ca a venit momentul gasirii si în fotbalul nostru a unor masuri care macar sa împiedice colapsurile. Deja petrecute, dar si scrutabile. S-au retras deja câteva echipe din esalonul secund, cu vistieria goala, lipsite de sperante într-un viitor mai bun. Acelasi lucru se petrece si în primul esalon, chiar daca cozile, destul de sifonate, încearca sa clampane tot de sus. Si tocmai la unele societati ce afisau pâna de curând o sanatate (doar declarativa, din pacate) de invidiat. Pentru ca atunci când lumea nu mai are bani reali sufera si bogatul, si saracul. Amarâtul primul – si nu-i o împacare ca el a stiut mereu ce-s grija si suferinta asigurarii zilei ce vine. Închei acest subiect de mare actualitate, sperând ca, destul de curând, profesionistii asa-zisi ai fotbalului nostru se vor aseza împreuna cu forurile conducatoare, la masa stabilirii macar a unui memorandum cât de cât încurajator. Tot la fel, cum am mai spus, nu numai ca ne-am întins si noi, în fotbal, mult peste cât ne acoperea plapuma, dar acum ne cad picioarele, doar cu ghete, din pat.
Pericolul e mare si vom mai scrie, fireste, despre acest fenomen care acum ne arde si pe noi. Sau mai ales pe noi, saracii. Ei sufera primii si cel mai rau de când e lumea. Am fost, noi, oare, altfel vreodata?... Parem antrenati sa rezistam la rau si la greu, dar acum trebuie sa asezam totul cu picioarele pe pamânt, aducându-ne, iarasi, capul din nori.
Astfel, s-ar putea mai repede decât ne asteptam sa pierdem de la apel unele din ultimele clasate. Buzaul chiar anuntase ceva în aceasta privinta. Poate ca numai simtul de onoare al presedintelui actual, care si asa a cheltuit mult mai mult decât intuia sau chiar decât are, îl face sa mearga înainte. Este aproape de emblema veche a Buzaului: renumitul covrig, vinul si cârnatii de Plescoi! Echipa joaca de parca îi este piperata gura, ce sa mai si vorbesti, se clatina ca dupa un vin prost si la ce achizitii si antrenori au încercat, dau senzatia ca încearca sa se hraneasca doar cu gaura de la covrig. Nu mai conteaza cine a papat aluatul. Cu siguranta multi si neaveniti, ajungându-se sa adune doar trei puncte, record ce vine din negura vremurilor, imposibil de repetat, cred, în fotbalul nostru. Cam aceeasi situatie si pentru... doar ambitia Otopeni.
S-au vrut si ei pe prima scena si doar dupa turul campionatului sunt mai mult ca sigur retrogradati. Au adus, la fel ca si ceilalti, fel de fel de nume... doar exotice. De era aproape imposibil sa rostesti, cât de cât, o formula de joc de la meci la meci. Si tot precum într-un calambur al incompetentei au schimbat si antrenorii ca pe ciorapi. Au fost momente în care nici nu mai stiai daca bietul Margarit era jucator sau si titularul de pe banca tehnica. Pacat de ambitiosul „primar“ al cartierului bucurestean. Mai bine se oprea la baschet! Gazarii din frumosul Medias au avut stabilitate conceptionala si unele momente bune de joc. Dar matematicianul care-i conduce de pe banca suspinelor a calculat (sau n-a luat în calcul) gresit tocmai formula defensiva. Nu poti sa crezi nici un moment ca poti opri ofensivele adverse cu placutul ca vorba, dar neputincios ca deposedare si regie a apararii, Falemi.
Oricum, si ei, ca si încercatii ieseni ai surâzatorului Ionut Popa, mai au sperante. Vor tremura, ca si „Farul“, pâna în ultimul moment. Cu certitudine, din cele trei se vor alege doua care vor lua calea matineului diviziei secunde, de la jumatatea anului ce vine.
„Bistrita“ poate mai mult decât... oscilatiile de atitudine de joc etalate pâna acum. Chiar daca batrânul Jean Padureanu da, uneori semne evidente de plictiseala si absenta. Ceea ce nu se întâmpla cu tânarul Condescu si „Pandurii“ sai. Când caruta trupei scârtâie strident, stie sa mute reparator. Acum cu inteligentul Cârtu, mereu cu biciul vorbei si faptei în mâna. si sub „Tâmpa“ se putea obtine mai mult. Au spus-o înca de la începutul sezonului cei trei care conduc acolo: „Dinu Vama“, Razvan Lucescu si presedintele Nicolae. Primisera cele mai putine goluri, noua!, pâna la relaxarea din ultima etapa. De la Timisoara. Iar dupa cum începusera, candidau, pe buna dreptate, la un loc de cupe europene. Oricum, trebuie sa fie atenti la viitor. Mai ales la mijlocul terenului, unde Ilies si Maldarasanu se apropie vizibil de agatarea ghetelor în cui. În nici un caz pentru alte cadouri, de Mos Nicolae, de la proprietarul cu acelasi nume.
Si „Otelul“ Galati putea o clasare mai buna. Sunt o trupa bine îngrijita si iata ca au învins „mari ai campionatului“. Aducând tineri ce au confirmat, în locul tridentului de atac eficient din campionatul trecut: Szekeli – Jula – Deac. Au alaturi de „magul“ Marius Stan un antrenor pasnic si care stie meserie, Grigoras.
Si o ultima concluzie, sincera. Cred ca daca ar fi evoluat cu distributiile prin care au promovat, si Buzaul, dar si Otopeniul ar fi adunat mai multe puncte.
Mai clar decât atât mi se pare doar Craciunul care vine!