De-ale democratiei...
articol aparut in Cultura, nr. 204 din 2008-12-18» cultura cultura politica » Corespondenta de la Montréal
Autor: CONSTANTIN STOICIU
Se întâmpla deci si la case mai mari. „Mica regina neagra“, cum o alinta presa franceza pe Guvernatoarea generala a Canadei, Michaëlle Jean – reprezentanta a reginei Angliei în fostul dominion, sef al statului –, a semnat suspendarea Parlamentului pâna la sfârsitul lunii ianuarie 2009 si guvernul conservator minoritar a supravietuit. Pentru prima oara în istoria a ceea ce numerosi intelectuali considera cu toata seriozitatea ca
n-ar fi o tara, ci un concept, o parere.
Cândva, cautând un refugiu pentru a-si trai exilul, Soljenitzin a fost tentat sa se stabileasca în Canada, ce-i amintea clima si padurile Rusiei. Ceea ce l-a hotarât sa aleaga Vermontul, în nordul Statelor Unite, a fost somnolenta Canadei. Cândva, de asemenea, Pierre Elliot Trudeau definea Canada ca o federatie de centre comerciale. Iar mai de curând, un dramaturg celebru de origine libaneza, Wadji Mouawad, vorbea de un teritoriu monstruos pasnic. O tara a consensurilor plate si a permisivitatilor excesive pentru muritorii de rând.
În acest nord friguros al continentului criza economica n-a devenit un subiect politic grav decât la sase saptamâni de la ultimele alegeri federale si formarea unui guvern conservator minoritar. Opozitia – Liberalii, Partidul Noua Democratie (suspectat de tendinte socialiste) si Blocul din Québec (deputati suveranisti numai din provincia Québec) –, respinge anuntul vag economic al guvernului menit sa înfrunte criza în sfârsit recunoscuta. Caderea guvernului nemaifiind decât o chestiune de zile, Guvernatoarea generala este chemata în ajutor si intra fraudulos în istorie.
Lovitura de stat, dezintegrarea Canadei, socialism pentru conservatori si simpatizantii lor. Aroganta, sete de putere, dispret pentru democratie, dezinteres pentru soarta canadienilor, bushism pentru coalitia sui-generis dintre Liberali si Partidul Noua Democratie pregatit sa guverneze cu sprijinul Blocului din Québec. La sfârsitul primei saptamâni din decembrie Parlamentul e suspendat.
Va aminteste ceva aceasta degringolada democratica? Nu-i nevoie, de fapt sa va amintiti, e suficient sa va gânditi doar la ultimele alegeri parlamentare de la noi si la rezultatele lor pentru a întelege ca democratia de azi, asa cum se practica, este departe, foarte departe de ceea ce fanaticii, inocentii si visatorii îsi imagineaza.
N-au lipsit, de-a lungul campaniei electorale românesti, avertismentele disperate de a nu vota cu „ciuma rosie“, îndemnurile patetice de a vota dreapta ce-ar avea raspunsuri pentru urmatorii o suta de ani, flecareala enorma despre solutiile morale si imorale si starile sublime de spirit ale Suveranului, Seniorului, Animalului politic… pe umerii caruia atârna greul tarii si întelege sa-l pastreze înca un mandat. N-a lipsit nici dezolarea programata ca, stând înca prost, foarte prost cu civismul si având înca idei confuze sau deloc despre binefacerile democratiei, nu vor vota decât analfabetii, saracii si cei cumparati cu un pol, un blid cu cârnati cu fasole sau un telefon mobil.
Ceea ce s-a si întâmplat, desi printre cei 39% de votanti trebuie sa se fi gasit si persoane cu ceva scoala, cu simtul datoriei si al responsabilitatii. Suficienti acestia de buna seama pentru a oferi comentatorilor placerea nedisimulata de a-si revendica eliminarea din Parlament a nationalistilor, dar cum Europa politica si mediatica manevreaza de ani în acelasi sens, n-ar fi de mirare ca explicatia sa se gaseasca în alta parte si sa fie mai putin democratica. Suficienti, de asemenea, pentru ca si „ciuma rosie“ sa redevina frecventabila si revenirea ei la guvernare într-o coalitie sau alta sa nu mai stârneasca indignare, lacrimi publice de deznadejde si ocheade echivoce dincolo de frontiere, dincolo chiar de ocean, acolo unde democratia functioneaza cum se cuvine.
Se pot spune multe si rele, si se spun, despre politicienii români, indiferent de culoare, dar ca n-au priceput si nu se pricep sa traga toate foloasele în numele celor care, multi, putini, prosti, saraci, destepti i-au ales ar fi nedrept. De fapt, ei fac ceea ce fac azi toti politicienii din Occident, la noi, ce-i drept cu belsug de truculenta si veselie desantata.
În lipsa de idei, de programme, de viziuni, pentru ca azi în politica, pretutindeni, e acelasi vid siderant, acelasi desert ideologic, acelasi orizont economic capitalist letargic, o data la patru ani nu strica, ba dimpotriva, sa li se aminteasca celor cu drept de vot ca traiesc în democratie si ca e treaba lor daca si-l exercita sau prefera sa se urce în masinile personale si sa fuga în vacanta sau sa urmareasca spectacolul distractiv la televizor.
Cum suspendarea Parlamentului este putin probabila si cum sarbatorile se apropie si gândurile zboara deja în alta parte, hotarârea înteleapta si îndelung cugetata a numirii unui prim-ministru si al formarii unui guvern de culoarea vântului turbat nu va întârzia. Pe curând, deci.