Scrutând clasamentul
articol aparut in Cultura, nr. 203 din 2008-12-11» cultura cultura sportului » Venind din iarbã
Autor: CORNEL DINU
Sfârsitul lui noiembrie si începutul de decembrie le trecem prin ceata. Respira pamântul, încearca sa respire si oamenii. si prin vot, doar o coincidenta tratata, din pacate, la fel de indiferent ca si pâna acum la noi.
Ultima etapa s-a încheiat cu trei meciuri programate chiar de ziua nationala. Dupa ce s-a defilat pe sub Arcul de Triumf, spre seara, cu ceva public contestatar, iarasi, al lui Gigi Becali în Ghencea, acum înfrânt clar si politic. Iar Steaua a avut mare noroc ca nu a fost rapusa de Unirea Urziceni. Ar fi ajuns la 14 jocuri fara victorie, ceea ce ar fi spus totul. „Ceferul“ clujean a smuls si el trei puncte ca aerul tare al Transilvaniei fara ceata tot în ultimele secunde ale meciului. Si Bistrita s-a mai linistit un pic. Astfel ca, fara restante, avem un monom al clasamentului ce poate fi interpretat.
Detasate de primele doua locuri la cinci si respectiv sase puncte de locul 3 troneaza Dinamo si Urziceniul. Ordinea putea fi si inversa daca Apostol nu rata de la doi metri de linia portii. O victorie pentru ei nu ar fi surprins pe nimeni. Au fost si în acest sezon echipa cu partitura de joc cea mai clara. Impusa si antrenata de Dan Petrescu cu migala si pricepere. O combinatie de pragmatism italian în defensiva, prin blocarea cu doua linii de patru jucatori, bine definite zonal, a spatiului din fata propriei porti. O echipa scurta în privinta acestor opt jucatori defensivi. si apoi dezvoltarea de rigoare, de inspiratie britanica, atunci când intrau în posesia balonului. Triunghiuri si patrate de pase simple, din maxim doua atingeri, mereu spre poarta adversa cât mai vertical. Iar în ceea ce priveste lotul pus astfel în valoare, din nou, „jos palaria!“. S-a dovedit iar ca ordinea si profesionalismul pot face din jucatori medii echipe valoroase ce câstiga.
Dinamo a fost controversata. Are cel mai mare numar de puncte adunate, dar nu a convins prin calitatea jocurilor. Desi a beneficiat de un lot valoros si numeros. Ar fi o singura explicatie. Aceea ca a fost prea multa contemplare în actul educational de impunere a unui comportament mereu profesionist. Un fel de intrare în teren sub mentalitatea... „lasa ma, pâna la urma îi biruim noi si pe astia. Si conducerea e cu noi, vor ades mai mult ei victoriile decât suntem noi capabili sa le obtinem“. Au rupt gura târgului într-un moment din nou asteptat, la Timisoara. Unde gazdele si-au dat si doua autogoluri, jucând mai mult doar tribuna.
Oricum, Timisoara, prin convulsiile de tot felul cu care s-a confruntat, a lasat imaginea unei soliditati ce se poate impune în atac doar daca Gigel Bucur, Karamian, Parks si Goga se vor corola în inventivitate si mai bine. S-ar putea sa mai adune si punctele ramase în judecarea tribunalului de la Laussane. Si atunci... Steaua vine pe pozitia a patra, dupa un tur de campionat în care jocul de atac a lasat cel mai mult de dorit. si ca valoare reala a sud-americanilor adusi cu putina inspiratie si pricepere. Dar si datorita unei atmosfere nefaste de stabilitate. La opt luni schimba antrenorii, iar patronul vrea sa faca totul si la propriu, dar si la figurat. Or, în astfel de situatie succesul se îndeparteaza. E adevarat, chiar daca galeria este în razboi direct cu factotum-ul financiar din Ghencea, pot salva mult din sezon daca vor trece peste Fiorentina. Ajungând, din nou, în primavara europeana, ceea ce le-ar da sanse sa prinda ceva din mintea românului de pe urma. si avem nevoie de asa ceva, macar o trupa de-a noastra sa culeaga ghioceii din „U.E.F.A.“.
Craiova lui Mititelu, Balaci si Napoli, putea sa adune si mai multe puncte. Opriti de la transferuri, s-au descurcat cu ceea ce au crescut în batatura lor înca productiva. Cu Dananae, Gaman, Barboianu, Prepelita si fratii Costea lânga doar patru, cinci straini ce au parca buletin de Banie. Au fost superficiali în câteva partide din final si i-a costat. Oricum, mergând cu abnegatie si pricepere pe mâna tinerilor crescuti în casa, sunt o pilda cel putin de reflectie pentru toata lumea. Comportându-se astfel si cu destula cumpatare deprinsa chiar de vulcanicul patron Mititelu, îi admir, îi apreciez si le tin pumnii.
Aceeasi situatie este si la F.C. Arges. Indiferent daca proprietarul Penescu vrea sa calce într-un viitor cât mai rapid pe urmele refacute ale lui Mititelu de la Craiova. Ar fi tare bine, reconfortant. E drept, Argesul are acum în Tames, la mijlocul terenului, un „regista“ care impune. Aducându-ne aminte de vremurile atât de lungi în care regretatul Dobrin facea legea si aseza echipa din Trivale pe culmi.
Rapidul nimanui acum, ca sustinere financiara, a început bine cu unsul cu atâtea alifii, Peseiro. Cam dupa sase etape a intrat în criza. Poleiala falsa dupa prea multi jucatori adusi doar de dragul de a aduce a cazut cu zgomot. Si-au revenit în ultimele opt-noua etape, dar numai prin stabilitatea de joc a lui Maftei, Perja, Lazar, „volantele“ de atac Spadacio. Devenit goal-getter pe merit si nu peste noapte. Poate ca iarna se va dovedi un sfetnic de nadejde si încercata suflare de lânga Podul Grant îsi va regasi suportul financiar prin care sa traiasca.
Si Vasluiul a cunoscut cam acelasi parcurs cu al Rapiduletului. Omogenitate, forta de joc si rezultate la început, cadere la mijlocul sezonului si revenire entuziasta cu transilvanul civilizat la cârma tehnica Viorel Moldovan spre încheiere.
Cam acestea ar putea fi caracterizarile generale ale primelor noua echipe ale clasamentului. Încarcate de straini, dar din care doar o zecime îsi justifica venirea în prima noastra divizie. Saptamâna viitoare voi interpreta subsolul suferind al campionatului. Cu o concluzie incontestabila înca de acum. Au fost mult mai putine meciuri de calitate decât în anii precedenti. Deci, suntem si fotbalistic în criza.