Dreptul la replica
articol aparut in Cultura, nr. 42 din 2006-10-04» cultura »
Autor: Conf. univ. dr. IOAN BOLOVAN
Conf. univ. dr. IOAN BOLOVAN
director interimar al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca
Gratie acestui efort al personalului CST, azi se pot gasi in marile biblioteci ale lumii carti in limbi straine despre diverse teme si probleme ale istoriei Transilvaniei si Romanie.
In legatura cu articolul „Buzura si ai lui, carti pe bani publici“, aparut sub semnatura d-lui George Lacatus in „Cotidianul“ din 20 septembrie 2006, doresc sa fac unele precizari, explicate in van prin telefon autorului articolului, si care precizari pot pune intr-o alta lumina aspectele abordate de dl Lacatus.
Desi i-am sugerat d-lui Lacatus sa studieze HG 548/1991, prin care se reinfiinta, in cadrul Fundatiei Culturale Romane (devenita in 2003 Institutul Cultural Roman – in continuare ICR), Centrul de Studii Transilvane (in continuare CST), se pare ca domnia sa nu a urmat aceasta invitatie. Altfel ar fi vazut ca prin acea HG se fixa specificul activitatii CST, adica acela de a face prin personalul propriu si cu ajutorul colaboratorilor externi cercetari despre istoria, demografia, etnologia, arta Transilvaniei (ca provincie fundamentala a Romaniei, cum precizeaza HG), apoi de a publica periodicul „Revue de Transylvanie/Transylvanian Review“ si o serie de carti in domeniile mentionate anterior. in cei 15 ani scursi de la reinfiintare, cercetatorii CST, alaturi de alte distinse personalitati din tara si strainatate (Pompiliu Teodor, serban Papacostea, Nicolae Balota, Andrei Marga, Marta Petreu, Eugenio Coseriu, Gellu Naum, Thomas Nägler, Cesare Alzati, Moshe Carmilly-Weinberger, Keith Hitchins, Jean Nouzille, Charles Kecskemeti, Daniel Tollet, Konrad Gündisch, Harald Heppner s.a.) au publicat nu numai carti, ci si sute de articole despre variate subiecte referitoare la cultura si civilizatia Transilvaniei (dar nu numai), despre romanii, maghiarii, germanii, evreii, armenii, sarbii etc. care au convietuit in spatiul transilvan. Prin urmare, era mai mult decat o obligatie de serviciu a cercetatorilor CST, fixata prin HG 548/1991, sa cerceteze si sa publice in editura CST carti, dupa cum si articole in „Revue de Transylvanie/Transylvanian Review“. si au facut-o, in cei 15 ani, deopotriva directorul titular, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, membru corespondent al Academiei Romane si subsemnatul, directorul interimar al CST, ca si alti cercetatori care au activat sau mai activeaza inca in cadrul CST: prof. univ. dr. Nicolae Bocsan, secretarul stiintific al CST (din 2004 rectorul Universitatii „Babes-Bolyai“), prof. univ. dr. Liviu Malita (decanul Facultatii de Teatru), prof. univ. dr. Calin Felezeu (prodecanul Facultatii de Psihologie si stiintele Educatiei), conf. univ. dr. Marcela Salagean (doua carti), conf. univ. dr. Marius Bucur, lect. univ. dr. Sorina Paula Bolovan (trei carti), dr. Alexandru Ghisa, drd. Maria Ghitta etc.
Nu putem intelege cum domnul presedinte al ICR, eseistul Horia-Roman Patapievici, este intrigat azi de faptul ca angajati ai unui institut bugetar au publicat carti pe banii statului, cand insusi statul le fixase aceasta obligatie de serviciu, CST nefiind o simpla unitate de cercetare, ci una cu un rol complex, reglementat in 1991 printr-un act legislativ. Apoi, domnia sa uita sau nu cunoaste (si acest fapt este mai grav) ca auditul intern al ICR, prin analiza intreprinsa in 2005 la solicitarea noii conduceri a ICR asupra activitatii CST, a constatat ca unii cercetatori ai CST au publicat mai multe carti si articole in edituri si reviste, altele decat ale CST, recomandand mai multa vizibilitate editoriala pentru angajatii CST in propriile publicatii. Ce sa mai pricepem noi, muritorii de rand de la CST, din acest paradox? De ce nu a luat pozitie clara domnul presedinte al ICR atunci cand auditul i-a inmanat, cu siguranta, rezultatele investigatiei foarte riguroase efectuate asupra CST? Sau, ocupat fiind cu alte probleme majore, nu a avut timp sa examineze atent raportul auditului pe care chiar domnia sa l-a solicitat? Cand am gresit noi, ardelenii, cand am publicat unele carti si articole in cadrul CST, respectand legea (spre a fi acum tinta blamului dlui Horia-Roman Patapievici), sau atunci cand auditul intern al ICR ne-a reprosat in scris ca angajatii CST publica mai mult in afara decat in volumele proprii (si ni s-a cerut sa luam masuri ferme pentru a indrepta aceasta „anomalie“)? Eu insumi am publicat mai multe carti la Editura Enciclopedica din Bucuresti, la alte edituri din Iasi, Cluj-Napoca sau chiar in strainatate, ca autor sau coordonator (in Rusia, Cehia, Argentina, Italia), precum si zeci de studii si articole in reviste din Romania si din alte tari. Nu s-a pus niciodata problema ca noua, cercetatorilor CST sa nu ni se publice carti si studii in alte edituri si reviste prestigioase in tara si strainatate. insa am considerat firesc, respectand si HG din 1991, sa publicam carti si studii si in cadrul CST. in privinta drepturilor de autor, pentru cele patru carti tiparite prin CST, am primit sume modice (ele pot fi verificate la directia economica a ICR), nu mai mult de douazeci de milioane de lei vechi net pentru toate cele patru cumulat (nu de alta, dar sa nu se inteleaga cumva ca m-am imbogatit pe banii statului).
Apoi, dl Lacatus face o mare eroare atunci cand afirma ca lucrarile publicate de noi („majoritatea tirajului“) le-am vandut ICR. Am trimis de la Cluj la ICR, in mod gratuit, asa cum era firesc, sute de carti si reviste pentru a le avea la indemana, in Bucuresti, atunci cand se organizau anumite manifestari sau cand aveau invitati interesati de aceste publicatii (CST a publicat carti de istorie, literatura, filosofie, arta etc.). Noi insine am donat multe dintre aceste carti si reviste celor care participau la conferintele internationale organizate de CST sau celor care ne „calcau pragul“ la Cluj, fiindca rostul CST era acela de a difuza informatii corecte si variate despre istoria si civilizatia Transilvaniei in special si despre Romania in general. L-am invitat pe dl Lacatus sa vina la CST spre a-i arata zecile de dosare care contin adresele celor circa 700 de biblioteci publice si private din toata lumea, precum si titlurile cartilor si revistelor expediate de noi in cei 15 ani. Gratie acestui efort al personalului CST, azi se pot gasi in marile biblioteci ale lumii carti in limbi straine despre diverse teme si probleme ale istoriei Transilvaniei si Romaniei, publicate fie de catre cercetatorii CST, fie de alti specialisti. Poate ca nu au fost atatea carti si albume despre Transilvania si Romania cate ne-am fi dorit, dar mana de oameni care suntem la CST nu am putut sa facem mai mult. Faciant miliora sequentes!
si nu mi-e rusine sa afirm acum si aici, azi si maine, ca am gasit intotdeauna intelegere si sprijin la domnul academician Augustin Buzura, care a condus ICR pana in ianuarie 2005. Eu personal si colegii de la Cluj ii purtam un respect deosebit pentru ca a constientizat, in 1991, necesitatea reinfiintarii Centrului de Studii Transilvane, care a fost abuziv desfiintat de regimul comunist internationalist in 1948, pentru simplul motiv ca in activitatea sa (1942-1947) a servit interesul national al Romaniei. Sa amintim celor care nu stiu ca vechiul „Centru de Studii si Cercetari referitoare la Transilvania“ a elaborat documentatia pentru delegatia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris, din 1946-1947, care a consfintit revenirea oficiala la Romania a nord-vestului Transilvaniei, pierdut prin Dictatul de la Viena. Sau deranjeaza cumva pe cineva faptul ca de la Cluj, de la CST, se difuzeaza in lumea intreaga lucruri si informatii corecte despre trecutul Transilvaniei (si intr-o forma grafica pe care noi o consideram pertinenta)? Avem multe scrisori la Cluj, cu multumirile celor care au primit cartile (straini si romani din diaspora), cu aprecierile lor (elogioase sau cel putin pozitive) despre aceste publicatii, cu semnalarile cartilor si articolelor din „Revue de Transylvanie/ Transylvanian Review“ in cuprinsul multor periodice prestigioase din lume.
Numai documentandu-ne onest putem reflecta corect realitatea. si il asteptam pe dl George Lacatus la Cluj, unde cu generozitate ii vom pune la dispozitie toate datele de care are nevoie pentru un articol (sau mai multe). Pentru un jurnalist care cauta sa reflecte adevarul, informatia corecta si completa este fundamentala, altminteri se produce o confuzie intre valoare si nonvaloare. Sau poate chiar asta se si doreste!?