Alegeri noi, mecanisme vechi
articol aparut in Cultura, nr. 201 din 2008-11-27» cultura afis international »
Autor: Valentin Protopopescu
Alegerile parlamentare bat la usa. Sistemul de vot este unul nou, zis uninominal, dar de fapt impur, mixt, cu fatale complicatii ulterioare. Fiind vorba despre un experiment, nimeni din rândul oamenilor politici si al analistilor nu stie care vor fi rezultatele si nici consecintele. Mai nauc decât toti la un loc pare a fi personajul central al acestei piese bulevardiere pe care o numim sufragiu: electorul însusi. Bulversat de exotismul noului sistem, nemaigasind traditionalele liste de partid, alegatorul nu prea pricepe ce vor de la dânsul politicienii si nici temeiul prezumtivei lor dorinte: daca nu i-au dat mare lucru în intervalul precedentului mandat ori în ultimii douazeci de ani, cum de mai au tupeul sa-i ceara din nou ceva, sub pretextul unei alte promisiuni, desigur, imposibil de onorat si aceea...
Strazile, paginile ziarelor si revistelor, panourile publicitare, ecranele televizioarelor si eterul radiofonic sunt pline de oferte. Pe lânga figuri vechi, arhicunoscute, au aparut faciesuri inedite, chipuri tinere sau, dimpotriva, fete de celebritati, provenind din diferite domenii de activitate - actori, fosti sportivi, scriitori, jurnalisti etc. Iluzia competentei ne este astfel vânduta într-o forma atragatoare, potrivit careia „iata, ne-am reformat, am devenit europeni, va propunem personalitati, insi în care oamenii au încredere, tipi harismatici si priceputi, care pot da o noua înfatisare României“. Dar cine crede? De ce ar fi mai bun Florin Calinescu decât Traian Basescu? De ce un actor adevarat ar fi mai valoros ori mai moral decât un actor politic cu verificate succese electorale? Si în definitiv, oare de discursuri, partituri si replici avem nevoie sau de corectitudine, inteligenta si pragmatism puse în slujba comunitatii?!
La rigoare, scoaterea la iveala si împingerea în fata a unor persoane care s-au distins activând în alte registre nu e deloc o inventie a prezentului. Ea nu reprezinta câtusi de putin un monopol al votului uninominal. Daca va mai amintiti, o fosta campioana olimpica la demifond a fost deputat FDSN. Fostul antrenor al Stelei si al echipei nationale de fotbal, Puiu Iordanescu, este senator PSD. Ion Dolanescu si Irina Loghin au fost deputati PRM. Citarea este deschisa, în mai toate partidele, pe mai toate listele au figurat asemenea vedete din lumea sportului, a show biz-ului si a jurnalisticii... Cât de competenti au fost în materie de travaliu legislativ toti acesti oameni nu cred ca mai trebuie sa comentez. De altfel, liderii politici care i-au pus acolo nici nu si-au imaginat ca vor dovedi ceva în chestiunile de chitibusuri juridice. Pentru ei important erau locul în parlament, adica masinaria de vot. Specialistii partidului geniteaza proiecte legislative conforme cu interesele economice ale sustinatorilor lor, iar Dolanestii voteaza. De aceea s-au si ales: ca sa blocheze locul altor partide si ca sa sustina fizic numaratoarea pe pachetele de legi „necesare“. Atât. De ce ar fi altfel astazi? Zau ca nu stiu.
Românii sunt natiunea europeana cea mai credula. Ce se spune la buletinele de stiri tv trece imediat drept litera de Evanghelie pentru milioane de compatrioti. Asa ca probabil ca electorii nostri vor vota tot ca în trecut, rspectiv nu omul, ci culoarea (sau sigla) partidului preferat. E rau sau e bine? Desigur, nu este în regula. Deocamdata atâta poate electoratul national. Si nici nu e de condamnat. Inertia, spalarea creierelor, absenta solidaritatii civice, comoditatea cliseelor, interesul marunt si negânditul în perspectiva, la care se adauga letal coruptia unei clase politice clar antinationale, creioneaza patologia unui corp social dotat cu o minima vocatie electorala. Prin urmare, nimic nou sub soare. Europenitatea noastra a ramas o simpla iluzie, în ciuda drapelelor unionale care flutura pretutindeni. În consecinta, mai e foarte mult pâna departe, iar distanta aceasta sigur nu trece pe la Palatul Cotroceni...