Tablouri desenate
articol aparut in Cultura, nr. 201 din 2008-11-27» cultura afis international »
Autor: ANA MARIA ALTMAN
Muzeul Albertina din Viena prezinta în aceasta toamna prima expozitie Van Gogh facuta pe teritoriul Austriei, în ultimii cincizeci de ani. Cele o suta patruzeci de lucrari, cincizeci si una de picturi si optzeci si noua de desene ale olandezului considerat „deschizator de drumuri în arta moderna“, sunt împrumuturi din cincizeci si una de colectii cu renume mondial.
Primele trei saptamâni ale expozitiei au numarat peste o suta de mii de vizitatori. Cu trei saptamâni înainte de final peste trei sute optzeci de mii de iubitori ai artei au trecut pragul muzeului pentru a admira zece ani de creatie din viata pictorului.
Expozitia Albertinei îsi propune prezentarea lui Van Gogh dintr-o perspectiva absolut noua: pictorul van Gogh alaturi de desenatorul van Gogh, evidentiind astfel modul în care artistul a pregatit în desen expresivitatea pensulatiei din picturi. Relatia dintre opera desenata si opera pictata este esenta expozitiei si reflecta rezultatul proiectului initiat de Albertina în parteneriat stiintific cu Muzeul Van Gogh din Amsterdam pe parcursul a patru ani. Experti de renume international, Sjraar van Heugten si Marije Vellekoop, Fred Leeman si Teio Meedendorp de la Kroeller Mueller Museum în Oterloo, Heinz Widauer - Albertina, au acordat astfel în cadrul expozitiei actuale un rol deosebit cercetarii desenelor si rolului lor hotarâtor în procesul de creatie al lui van Gogh.
Expozitia se concentreaza asupra punctelor de interferenta a celor doua modalitati de exprimare artistica preferate de van Gogh, desenul si pictura, accentul fiind pus pe ultimii ani de creatie din viata artistului, anii de la Paris si Arles si pâna la sederea temporara de la Saint-Remy si Auvers-sur-Oise. Parcursul cronologic al expozitiei urmareste si dovedeste ca desenul în opera lui van Gogh nu are doar o functie pregatitoare, ci este deseori un mijloc de expresie în repetarea, corectarea si dezvoltarea motivelor etalate anterior pe pânza. Din perioada de dupa Paris se poate constata ca stilul desenului lui Vincent îsi gaseste cu precadere aplicatia în pictura. Reactia artistului la pointilism, prin jocul de puncte, linii si haturi din desen, se transforma pe pânza în linii dinamice, colorate, de diferite forme si lungimi.
Aceasta punere în dialog a desenului cu pictura, alegerea lucrarilor cu continuturi diferentiate sau voit identice si totusi tehnic similare, sunt dedicate cu precadere evolutiei si consolidarii stilului van goghian, a procesului de renuntare la iluzia spatiala sau la volumetrie, a eliberarii de mimetismul formelor si ajungerii la abordarea individuala, expresiva a motivelor. Panotarea simezei, de o acuratete si un estetism desavârsit, subliniaza permanent si intentia cercetatorilor de a demonstra ca aceasta delimitare clara dintre opera pictata si cea desenata se egalizeaza în ultima etapa de creatie a lui Vincent van Gogh, când artistul gândea numai în contururi, iar structurile interioare se defineau prin mijloace grafice.
Astazi, Vincent van Gogh este cunoscut pentru tablourile pictate în ultimii ani între Arles si Auvers sur Oise, în culori pastoase, contraste stralucitoare si pensulatie dinamica. Uitat a ramas timpul în care artistul, în vârsta de douazeci si sapte de ani a început, autodidact, sa deseneze, sa contureze si sa defineasca, prin creatiile pe hârtie, acuarela si desen - ceea ce avea sa devina stilul sau inconfundabil. Albertina ofera cu aceasta expozitie de exceptie o demitizare a „artistului maudit“, implementata de literatura si cinematografie. Dimensiunea de întelegere a procesului de creatie ofera privitorului satisfactia unei redescoperiri a lui van Gogh dincolo de faimoasele tablouri precum „Floarea soarelui“ sau „Noaptea înstelata“ care, de altfel, lipsesc de pe simeza muzeului vienez.