Cum sa ramâi fara prieteni? Îi inviti la un film slab!
articol aparut in Cultura, nr. 201 din 2008-11-27» cultura cultura cinema »
Autor: ROZANA MIHALACHE
Cum era sa ramân fara prieteni
Într-o frumoasa dupa-amiaza de toamna (de fapt era foarte frig, dar nu mai conteaza…) mi-am luat prietenii din Papillon, barul (aka „cârciuma“) din fata UNATC-ului, si i-am obligat practic sa ma însoteasca la „How to lose friends & Alienate People“, spunându-le ca o sa vedem o comedie frumoasa, perfecta pentru început de week-end.
„Am vazut eu trailer-ul si e O.K.“, le-am zis.
N-au fost foarte fericiti sa-si paraseasca berile si cafelele, deoarece, chiar si cinefil fiind, nu prea dai o vineri dupa-amiaza la cârciuma pe un film, dar au mers totusi, sperând probabil ca am avut dreptate si ca ne vom relaxa toti.
Si iata-ne ajunsi pe scaun la cinema, cu degetele înca degerate de la frigul de afara si nevoiti sa suportam râsetele isterice ale unei femei de pe rândul din fata noastra.
De ce râdea? N-am aflat niciodata, probabil ca nici nu voi afla, deoarece comedia care rula pe ecranul din fata noastra putea fi numita oricum, numai amuzanta nu!
Comic? Nu, e tragic, tragic, tragic pentru optimisti
În „How to lose friends & Alienate People“ (traducere libera „Cum sa ramâi fara prieteni“), personajul principal, Sidney Young (interpretat de Simon Pegg), este un ambitios jurnalist britanic, care si-a dorit dintotdeauna sa faca parte din lumea starurilor de cinema, dar revista satirica la care lucreaza, „Post Modern Review“, nu reprezinta mai mult decât o fituica în pretentioasa Londra. Dl Young se vede nevoit sa recurga la tot felul de tertipuri complicate ca sa ia parte la evenimentele mondene, tertipuri care nu numai ca dau gres, ba se si face de râs din cauza lor.
Dar, într-o norocoasa zi, zâna cea buna, Fat Frumos sau spiridusul fermecat, dupa preferinte, în persoana lui Clayton Harding (Jeff Bridges), sef al revistei „Sharps“ din New York, îi propune netotului (scuzati expresia! ) sa lucreze pentru el.
Si asa ajunge Sidney Young la New York, carându-si dupa el, pe lânga bagaje, si orgoliul stupid, si fiind mai apoi obligat sa se scalde, bietul, în baia de moravuri usoare ale „Marelui Mar“ si sa faca tot felul de compromisuri pentru a fi remarcat si pentru a i se deschide toate usile. În acelasi timp nu va renunta, bineînteles, la talentul de a produce numai gafe.
Si cum orice film care se respecta trebuie sa contina si o poveste de dragoste, Sidney, dupa ce initial se crezuse îndragostit de o super-actrita, îsi da seama ca o iubeste pe Alison (Kirsten Dunst), o colega de la lucru care la rândul ei, initial (acesta este cuvântul cheie), se crezuse amorezata de dusmanul de moarte al lui Sidney de la birou.
Stiu, sunteti încurcati, nu-i asa?
Stati numai, caci nu se termina aici – filmul, care ma gândesc ca se vrea si usor psihologic, încearca sa exploateze relatia lui Sidney cu tatal sau, în preajma caruia se simtea usor complexat, relatia cu mama sa, care fusese actrita si îl determinase sa vrea sa ajunga în lumea starurilor de cinema si, în fine, relatia cu seful lui, Clayton Harding, care se pare ca îl angajase pentru ca se regasea în curajul lui de a-si asuma faptele si spusele.
Dupa toate acestea, puse cap la cap si înzorzonate cu ambitii scriitoricesti ale diferitelor personaje, nu pot decât sa ma întreb când au uitat cineastii sa faca filme de comedie simple si amuzante, fara alte artificii care sa complice inutil povestea în sine?
Aer mediocru
„How to lose friends & Alienate People“ îi are pe Simon Pegg, Megan Fox, Gillian Anderson, Jeff Bridges si Kirsten Dunst în rolurile principale, fiind regizat de Robert B. Weide. Scenariul a fost scris de Peter Straughan, dupa cartea omonima a lui Toby Young, jurnalist care ar fi avut experiente similare cu cele ale personajul principal din film, când în anii '90 s-a mutat de la o revista obscura din Londra la „Vanity Fair“.
Asadar multe dintre pataniile lui Toby Young se pare ca au fost transpuse în scenariu.
Îndraznesc sa spun ca acest „How to lose friends &Alienate People“ este o varianta mai putin stilizata a filmului „Diavolul se îmbraca de la Prada“, cu Meryl Streep si Anne Hathaway în rolurile principale, doar ca „aici“, spre deosebire de „acolo“, umorul este grosolan, toti actorii joaca mediocru si Jeff Bridges (evident) ca nu e Meryl Streep!