Zi cu Matei, nopti cu Madox
articol aparut in Cultura, nr. 42 din 2006-10-04» cultura ars combinatoria »
Autor: Cornelia Maria Savu
Intre evenimentele culturale care au insotit Sommet-ul Francofoniei in Romania, „O zi cu Matei Visniec“, dedicata de Muzeul National al Literaturii Romane celui mai jucat dramaturg al nostru pe scenele din Tara si din strainatate a fost un evenimet aparte. Prin calitatea dialogului cu confratii dramaturgi bucuresteni, cu traducatorii si criticii de teatru, printr-o neconventionala lansare de carte purtand marca inconfundabila Visniec, prin vernisajul unei inedite expozitii de afise ale spectacolelor sale din Franta si nu in cele din urma, prin prezentarea, in Rotonda, a montarii „Trei nopti cu Madox“, productie M.N.L.R. si Arcub.
in dialogul sustinut in fata publicului cu Matei Visniec, Dominique Dolmieu a afirmat ca este interesat, ca regizor, editor si promotor, de „acele piese care fac din teatru o arta vie“ si ca nu exclude piesele angajate, „purtatoare de mesaj al Estului“.
La intalnirea de la Bucuresti, Matei Visniec a venit insotit de editorul sau francez Dominique Dolmieu, director al Maison d'Europe et d'Orient si al Editurii „Espace d'un instant“. Un tanar si inzestrat regizor pasionat de teatrul Europei de Rasarit, care, dupa cum ne-a marturisit, a „cazut sub farmecul acestei parti de lume si al Balcanilor, dupa daramarea Zidului Berlinului“. Cu mare interes pentru aceasta arie, care acum s-a largit si spre Asia Centrala si Caucaz, Dominique Dolmieu a fondat o editura care publica autori ce scriu in „limbi rare, exotice, furnizand materia prima pentru un teatru original si de mare forta, care trebuie neaparat sa fie cunoscut specialistilor si sa fie jucat pe marile scene ale lumii“.
intreprinderea lui Dominique Dolmieu este un proiect cultural de anvergura. Cu un trend (oarecum) in raspar fata de obisnuintele momentului, cand, dupa cum a recunoscut regizorul-editor francez, in dialogul sau de prezentare cu Matei Visniec, lectura pieselor nu se afla printre preferintele publicului larg si editorii nu se inghesuie sa publice teatru, chiar in tari cu mare traditie in domeniu. Fidel standardului de calitate pe care si l-a impus, Dominique Dolmieu refuza sa publice teatru de divertisment la „Espace d'un instant“, ceea ce nu-l impiedica sa editeze comedii atunci cand acestea sunt de valoare.
Productia sa editoriala, cu titluri in 500 de exemplare, este difuzata prin libraria proprie, situata in zona arcata, „cu vad“, de langa Piata Bastiliei din Paris. Un spatiu vizitat intens de catre pasionatii de teatru, unde au loc lansari, colocvii, intalniri intre regizori, autori si critici si unde sunt prezentate si montari „de initiere“, pentru specialisti, dar si pentru publicul obisnuit in teatrul european de Rasarit (inca) putin cunoscut la Paris. Libraria din Piata Bastiliei gazduieste si o biblioteca avand un patrimoniu de peste 2 000 de manuscrise originale ale autorilor de teatru din Europa Rasariteana, Asia Centrala si Caucaz, publicati sau inca in asteptarea publicarii la „Espace d'un instant“. Care editeaza piesele fie ca sunt jucate sau nu.
Dintre autorii romani, Dominique Dolmieu i-a publicat pe Matei Visniec (si cu piesele cu care a venit din Romania „Spectatorul condamnat la moarte“ si „Ei bine, mama, astia povestesc in actul doi ce se intampla in actul intai“), pe Saviana Stanescu si trei autori din Basarabia, Dumitru Crudu, Mihai Fusu si Nicolae Esinencu. Vor urma Nicoleta Esinencu, tot din Basarabia, si Geanina Carbunariu, un nume in ascensiune in noul val al teatrului romanesc, acum in rezidenta in Franta (prezenta si ea la intalnirea de la MNLR).
in dialogul sustinut in fata publicului cu Matei Visniec, Dominique Dolmieu a afirmat ca este interesat, ca regizor, editor si promotor, de „acele piese care fac din teatru o arta vie“ si ca nu exclude piesele angajate, „purtatoare de mesaj al Estului“. El a recunoscut ca Germania si Marea Britanie „sunt mai atente“ la teatrul est-european decat Franta si incearca, prin editura si libraria pe care le conduce, sa-i faca acestuia si „un act de justitie, in final“. stie ca in Europa Centrala si de Est autorii contemporani de teatru sunt putin jucati, preferandu-li-se clasicii nationali sau „verificatii“ la marele public Shakespeare sau Cehov. Considera gresita aceasta orientare si crede ca teatrul contemporan, mai ales acela al tinerilor, care „da pulsul“ societatii din tarile respective, ar trebui sa fie intens sustinut si promovat, inclusiv financiar, pentru a se crea un echilibru cu „teatrul de stima“.
La editura sa, „Espace de l'instant“, Dominique Dolmieu primeste piesele autorilor din Est pe email, apoi, un comitet de lectura, din care fac parte specialisti de limbi „orientale“, actori si regizori le avizeaza publicarea. Un grup de traducatori profesionisti talmacesc textele in franceza, editorul subliniind faptul ca „o traducere proasta aduce grave prejudicii autorului“. Peste 50 de regizori (si numarul lor va creste in scurt timp) colaboreaza la proiectul lui Dominique Dolmieu, activi si in procesul de promovare a autorilor ce urmeaza sa fie publicati, prin „scoaterea lor in lume“, intr-o prima etapa cu lecturi publice, monolog si chiar teatru de marionete in spatiul amintitei biblioteci. „Noi publicam valoarea, o difuzam si o promovam. Nu asteptam ca, imediat, ea sa urce si pe scenele teatrelor. Experienta ne-a invatat ca, pana la urma, textele pe care mizam isi gasesc drumul spre public“ a afirmat Dominique Dolmieu la intalnirea din Rotonda MNLR.
„Ziua cu Matei Visniec“ a continuat cu lansarea volumului de teatru „Omul cu o singura aripa“, editat de „Paralela 45“, care acorda un interes special acestui autor aflat, si ca poet, intre numele de referinta ale promotiei optzeciste. Vernisajul expozitiei de afise de teatru „Itinerar francofon – Matei Visniec – 100 de spectacole“ (din arhiva dramaturgului), realizata de Ofelia Cretia si prezentata de criticul de teatru Mircea Ghitulescu a oferit publicului prilejul (inedit) sa urmeze traseul teatrului acestui original creator de dramaturgie pe cele mai importante scene ale Frantei si sa afle, din extrase de presa, alaturate pieselor de grafica publicitara (multe dintre ele veritiabile reusite in domeniu), cum este receptat in Franta dramaturgul Matei Visniec.
Spectacolul „Trei nopti cu Madox“, regia si scenografia Mircea Marin, ilustratia muzicala Mihnea Chelaru si avandu-i in distributie pe Alexandru Georgescu (Bruno), Mihai Dinvale (Grubi), Constantin Cojocaru (Sezar), Mirela Cornoiu-Marin (Clara) si Viorel Paunescu (Maturatorul), o productie intrata in repertoriul „de rezistenta“ al MNLR si considerata de autor drept un „remarcabil succes“ in interpretarea teatrului sau, a dovedit, inca o data, impactul la publicul de toate varstele al dramaturgiei acestui continuator, inspirat si original al lui Beckett in maniera romaneasca.