Tara arde si Basescu îsi lauda poneii
articol aparut in Cultura, nr. 200 din 2008-11-20» cultura editorial » editorial
Autor: AUGUSTIN BUZURA
De aproape doua decenii asistam la o neîntrerupta campanie electorala. Vântul, ploile, inundatiile, seceta, zapezile si calamitatile naturale sau economice nu reusesc sa o tempereze, dimpotriva. Asa se face ca absolut nici unul dintre cuvintele vitale nu mai are acoperire. Toate au fost banalizate, golite de sens încât, în orice context le-ai auzi, este aproape imposibil sa-ti stapânesti zâmbetul. Dreptate, justitie, coruptie, nivel de trai, educatie, sanatate si alte câteva, la fel de importante, au devenit treptat pseudonime ale minciunii în care ne-au adâncit numerosii incompetenti si intriganti care s-au decis sa ne orienteze drumul prin timp. Numeroasele noastre televiziuni fac eforturi disperate pentru a satisface nevoile tot mai mari ale diversilor „salvatori ai patriei“, care, pentru a recita aceleasi ineptii, colinda fara odihna pe toate ecranele. Nu e nevoie de prea multe cunostinte medicale pentru a-ti da seama ca, într-o singura seara, daca ai umor si rabdare, poti avea la dispozitie o buna parte din patologia psihiatrica, în special paranoici, isterici si banali oligofreni. Mai ales dintre acestia din urma, care reproduc întocmai textele sefilor si subsefilor lor, reusind sa lase impresia ca acestea au fost gândite de catre ei însisi. Mi-am amintit, mai ales în aceste zile de totala harababura, replica unui coleg pe care îl întrebasem cândva despre starea sanatatii în tara în care fugise înainte de Revolutie: „Jumatate psihiatri, jumatate nebuni!“ Prin urmare, situatia era sub control: fiecare nebun, cu psihiatrul sau. La noi, unde criza de medici este tot mai acuta, prezenta psihiatrilor a devenit mai necesara ca oricând. Macar o data pe saptamâna ar trebui sa faca si ei un talk-show în care sa-i identifice pe numerosii deraiati care simt nevoia sa-si fericeasca patria. Caci cu saracia si disperarea ne-au obisnuit înaintasii acestora. La noi nu e valabil proverbul: mai bine cu desteptul la paguba decât cu prostul la câstig. Noi am pierdut si cu unii, si cu altii. Caci desteptii s-au dat demult cu prostii si se poarta mai rau decât acestia. În Laputa lui Swift, notabilii, mai ales, erau însotiti de câte un pocnitor, care, cu batul sau prevazut cu o basica umpluta cu mazare uscata sau pietricele, avea obligatia sa le atraga atentia când trebuie sa asculte sau când este cazul sa vorbeasca. La noi, nici un pocnitor, chiar daca în locul basicii ar avea câte un par, n-ar reusi sa-i faca sa înteleaga ca e vremea sa taca si sa se concentreze asupra crizei care, în câteva zile, a dus la închiderea unor fabrici si la disponibilizari de ordinul a zeci de mii de oameni. Dar, ca de obicei, diversiunile si scandalurile penibile tin loc de competenta. Iata, în loc sa se gândeasca la cei 29.000 de oameni ramasi pe drumuri, presedintele Traian Basescu nu gaseste altceva mai bun de facut decât sa-si laude poneii, asa cum s-a întâmplat la recenta întâlnire de la I.C.R. Semn ca nu poneii sunt ai lui, ci el este al poneilor, total dependent de ei. Mai mult, le-a cersit bunavointa. Mesajul domnului Traian Basescu este clar: laudele prezidentiale sunt bine remunerate, pentru prestatori nu exista nici o criza financiara, mai aveti înca patru ani la dispozitie, orice mizerii faceti vi se iarta, caci voi mai fi înca un mandat presedinte. Avioane mai exista, marea nu s-a mutat, iar treburile tarii pot sa astepte. Se subîntelege ca în spatele unor asemenea îndemnuri se ascunde frica. Frica prezidentiala. Presedintele se lauda cu un al doilea mandat, fiind aproape sigur ca nu-l va avea. Deocamdata, ma abtin de la alte comentarii. M-au uluit însa câteva afirmatii ale domnului presedinte, referitoare la mine, asupra carora voi reveni cu alt prilej. Ca sef al unei institutii publice, am colaborat cu presedintii României alesi prin votul întregii tari si, de asemenea, cu guvernele rezultate din alegeri libere.
Daca vrei sa faci cu adevarat ceva, nu poti astepta un guvern care sa convina tuturor. Construiesti atunci când se iveste ocazia. Cu toate acestea, as dori ca domnul Basescu sa-mi arate o singura fraza în care i-am laudat pe presedintele Iliescu sau pe presedintele Constantinescu, desi ar fi meritat, caci amândoi sunt oameni de carte, cunosc rostul culturii si n-au avut nevoie sa li se sopteasca ce sa faca si ce sa spuna în cutare sau cutare împrejurare. Mai mult, pâna si Raposatul, spre deosebire de urmasul sau de azi, îi cunostea bine pe Eminescu, pe Cosbuc, Bolintineanu, Alecsandri, ba chiar si pe Lovinescu! Pe de alta parte, nu am participat la nici o campanie electorala alaturi de presedintele Iliescu sau în sprijinul sau. E adevarat, i-am tiparit dialogul cu Vladimir Tismaneanu – caci cartea era a acestuia, nu a presedintelui Iliescu ! –, dar nu am nici o îndoiala ca l-ar fi publicat orice editura din tara sau din lume, ca dovada, imediat dupa aceea, a fost tradus de catre doua prestigioase edituri din Statele Unite si Franta… Faptul ca domnul Tismaneanu a fost preluat din mers de presedintele Basescu ma scuteste de orice alte comentarii. Mai mult, e un semn cert ca domnul presedinte stie ce sa aleaga, are simtul oamenilor de o anumita factura. Pe vremuri, acestora li se zicea porte chaise d’affaire. În sfârsit, institutele culturale din strainatate, 17 la numar, dintre care, zece noi, au fost create cu acte în regula în timpul mandatului meu la ICR, la insistenta presedintelui Ion Iliescu si cu aprobarea guvernului Adrian Nastase, dar fiind destituit atât de grabnic, nu am mai avut timp sa ma ocup si de un statut al acestora. Ar mai fi multe de spus despre aberatiile presedintelui Basescu, dar nu are rost sa-i pretinzi mai mult decât a dovedit ca poate. Oricum, ascultându-i asertiunile de la sedinta de bilant de la ICR, mi s-a facut o imensa mila de aceasta tara! La 90 de ani de la Marea Unire, suntem la fel de jos – intelectual si moral – ca în vremea comunismului primitiv de dupa ultimul razboi. Si, pentru ca vorbim de istorie, îmi amintesc de cineva care a crezut pâna în ultima secunda ca va fi salvat de muncitorii târgovisteni. Mi-e greu sa cred ca domnul Basescu va fi „salvat“ electoral de intelectualii sai. Experienta postrevolutionara dovedeste cu prisosinta ca acestia i-au mai „salvat“ si pe altii si, la vârsta lor, sunt capabili sa-l mai salveze si pe succesorul domnului Basescu.
În aceste zile, în pofida succeselor de care n-a auzit nimeni, campania din presa straina împotriva României continua. Dupa ispravile tiganilor si ale curvelor, a sosit momentul sa aflam din aceeasi presa ca, la noi, de atâta foame, pâna si animalele din gradinile zoologice se automutileaza. Prin urmare, nici cu menajeriile nu mai putem iesi în lume decât daca animalele sunt desenate pe pereti. Si, evident, prevazute cu câte un falus, spre gloria culturii române.