Peco si Wiki
articol aparut in Cultura, nr. 199 din 2008-11-13» cultura sensuri&nonsensuri »
Autor:
Dintr-o brefa lucrare eseistica publicata recent în „Apostrof“, se poate întelege ca Ovidiu Pecican a citit „Viata ca film porno“ a lui Alex Cistelecan. Gresit 100%! Ovidiu Pecican nu a citit cartea lui Alex Cistelecan, doar a profitat de ea pentru a avea o reverie culturala cu nuante vag erotice.
Ovidiu Pecican si-a construit deja o frumoasa (si binemeritata) faima de intelectual-Wikipedia; de aici, si porecla de Pecopedia cu care prestigiosul om de cultura clujean a fost (pe merit) botezat, atât de prieteni cât si de dusmani.
Totusi, deja-amintita reverie provocata lui Ovidiu Pecican de cartea lui Alex Cistelecan depaseste spectaculos posibilitatile oricarei enciclopedii virtuale existente. Fapt care ma face sa trag banuiala ca Ovidiu Pecican a trecut la surse de documentar paper (cine stie, porecla îi va deveni peste vreun timp Pecicannica).
E timpul sa ridic un colt de perdea si sa va divulg ceva din vasta cultura a lui Ovidiu Pecican, zguduitor dezvaluita cu prilejul întâlnirii domniei-sale cu opera lui Alex Cistelecan. Iata la ce se gândeste Ovidiu Pecican citind subtirele volum „Viata ca film porno“: „un mare panou publicitar din Times Square“, „Viata ca o prada“, „La vida es sueno“, „Protocoalele înteleptilor Sionului“, „Corespondentele“ lui Baudelaire (în traducerea lui Al. Philippide), Dylan Dog („faimos erou de fumetti italian“), Beatles, Houdini, „Ragtime“ al lui Doctorow, Wonderland, Goya, „corifeii scolii de la Blaj, Buda, Beci si Roma“, Rene Berger, Noica, Nietzsche, Sabato, Seinfeld.
Totul în mai putin de 6 000 de semne. Atâta eruditie pe milimetru patrat nu a mai vazut cultura româna de la Eugen Barbu. Ceea ce spune, fireste, mult despre amploarea culturala curat pecopedica a lui Ovidiu Pecican.
Totusi, am a-i face eruditului clujean un repros, privitor la câteva mici scapari. Caci, daca ilustrul savant ne-a delectat cu Baudelaire si Goya, cu Beatles si Dylan Dog, cu Scoala Ardeleana si Seinfeld, atunci era imperios necesar sa ne spuna macar câteva lucruri si despre meciul AS Roma - CFR Cluj, despre frumusetile portului popular, despre Lolek si Bolek ori despre importanta culturala galactica a sotilor Marga (desi - ca sa fim drepti - e cazul sa recunoastem ca de aceasta ultima sarcina Ovidiu Pecican se achita regulat si frenetic în paginile revistei „Verso“). M.I.