Mutatii
articol aparut in Cultura, nr. 199 din 2008-11-13» cultura cultura istoriei »
Autor: Dan Berindei
Transformarile prin care a trecut, mai ales în ultimele decenii, umanitatea sunt doar partial receptate în dimensiunile lor reale. Ele au contribuit la simplificarea existentei noastre, dar totodata ne-au aruncat într-o lume noua. Traim noi însine zilnic un moment de science fiction! E mail-urile ne urmaresc oriunde, vorbim la telefon cu Londra sau Parisul, ca si cum am vorbi cu un prieten de peste drum. Putem urmari vestile pe zecile de posturi ale televiziunilor care ne parvin prin cablu, scrierea unei carti si mai ales editarea ei se rezolva prin ordinatoarele noastre de acasa si prin aparatele noi, simple si eficiente ale editurilor, relatiile cu bancile si modalitatea de a face cumparaturi s-au schimbat si ele, cardurile fiind prezente în viata cotidiana. Daca luam în considerare transformarile care au avut si au loc în industrie, procesele sunt, de asemenea, revelatoare. Si aici ordinatoarele tind sa ocupe pozitia dominanta si - reversul medaliei –, realizarea productiei comporta progresiv un numar mai restrâns de muncitori. Dar unde se va ajunge? La spectrul somajului sau la necesitatea de a se recurge la o treptata masiva reorientare profesionala a multora? Daca trecem la demografie, trebuie sa tinem seama ca în doua secole si jumatate umanitatea s-a înzecit si ca ea trebuie hranita! Iar daca luam în considerare schimbarile climatice, din ce în ce mai evidente, nu putem fi linistiti pentru viitorul urmasilor nostri. Cresterea nivelului oceanelor si marilor, încalzirea de la poli nu vor pune în primejdie doar viitorul ursilor polari, ci vor ridica probleme deosebit de complicate pentru oameni.
Si totusi vreau sa-mi exprim optimismul. Nu pot crede ca s-a ajuns la sfârsitul umanitatii. Resursele omului nu s-au epuizat. Este însa drept ca oamenii au lezat si lezeaza grav natura si ca ei sunt principalii responsabili ai schimbarilor climatice. Planeta se afla de doua secole si în special în ultimele decenii la discretia unor „ucenici vrajitori” care nu mai pot stapâni maturile. Este momentul ca oamenii sa-si abandoneze îngustimea viziunii individualiste iar conducatorii lumii sa-si aminteasca responsabilitatile pe care le poarta. Umanitatea în ansamblu ar trebui sa înteleaga ca timpul conflictelor meschine a trecut, ca dezvoltarea mai are posibilitati, dar ca totodata, macar în ceasul al doisprezecelea, popoarele ar trebui sa vada ca singura cale a viitorului este conlucrarea reala, nu prin discursuri demagogice si ipocrite, ci printr-o reala, sincera si deplina alaturare a inteligentelor si eforturilor, avându-se în vedere interesul general si uitându-se de uriasele profituri!