„Inainte de a invata sa scriu, ii dictam versuri despre ursuleti de plus mamei mele“
articol aparut in Cultura, nr. 42 din 2006-10-04» cultura interogatiei »
Autor: Amir Or in dialog cu Catalin Sturza
Amir Or (n. 1956, in Tel Aviv) a fost, cu siguranta, unul dintre cei mai interesanti invitati ai Festivalului de la Neptun de anul acesta. A studiat filosofia si istoria religiilor, a publicat sase volume de poezie (primul in 1987) si un roman in versuri, a tradus texte clasice, din greaca veche, dar si poezie japoneza moderna in ebraica si preda istoria religiilor din Grecia antica la Universitatea din Ierusalim. De asemenea, este fondatorul scolii de Poezie Helicon, redactor al revistei „Helicon“ si directorul artistic al Festivalului International „Sha’ar“.
Volumele lui de poezie au fost traduse in peste 30 de limbi. A primit, pentru poeziile sale, Premiul Primului Ministru al Israelului, Premiul Fulbright si Premiul Bernsten, si a avut burse in Statele Unite, la Iowa, in Marea Britanie, la Oxford, in Germania, la Berlin si in Japonia, la Universitatea Nihon din Tokyo. Interviul care urmeaza a fost realizat la libraria Carturesti, unde Amir Or a lansat volumul „Sa te vorbim pe tine“ (o editie bilingva romano-ebraica), aparut la Editura Vinea, in 2006, in traducerea Ioanei Ieronim.
Ct. S.: Prin volumul dumneavoastra, „A te vorbi pe tine“, prin prelegerea pe care ati sustinut-o la Festivalul de la Neptun, prin acest interviu va adresati unui public care nu stie foarte multe lucruri despre poezia dumneavoastra si care nu e familiarizat cu poezia israeliana contemporana. Mai intai, care este istoria acestui volum bilingv de poezie care a aparut acum la Editura Vinea din Bucuresti?
A. O.: intai de toate, e vorba de un volum in limba engleza care a fost publicat la Editrua Dedalus, in Marea Britanie. Traducerea acestui volum, numit „Poem“, a fost facuta de Helena Berg. O alta carte de-a mea fost tradusa, mai tarziu, de poeta Fiona Sampson, care o cunostea pe Ioana Ieronim, si astfel am stabilit legatura. Ioanei i-a placut foarte tare „Poemul“ si a dorit sa il traduca. „Poemul“, care este parte a volumului „A te vorbi pe tine“, a fost tradus deja in 20 de limbi, dar este pentru prima oara cand apare in limba romana.
Ct. S.: Este primul dumneavoastra volum publicat in Romania. Contine texte in romana si, de asemenea, in ebraica.
A. O.: Da, e un volum bilingv. Poeziile care sunt alese din alte volume sunt bilingve, in timp ce „Poemul“ apare intr-o singura limba. Ideea a fost sa oferim cititorului roman si senzatia contactului cu limba ebraica, fie si prin forma acesteia. Ebraica este, in sine, un soi de creatura bizara. Este o limba straveche si, in acelasi timp, o limba noua.
Ct. S.: Ati pomenit si in prelegerea dumneavoastra de la Mangalia, din cadrul Festivalului de la Neptun, despre acest caracter al limbii ebraice. Reiau o intrebare pe care v-a adresat-o si criticul literar Ion Bogdan Lefter, care a prezentat, la lansare, volumul dumneavoastra: cum se leaga filosofia, istoria religiei si poezia israeliana contemporana in biografia dumneavoastra? si, in general, in tot ceea ce faceti: sunteti directorul unui festival de poezie contemporana, scrieti, sustineti ateliere de creative writing, iar la baza formatiei dumneavoastra se afla studii universitare de filozofie si de istoria religiilor.
A. O.: Ei bine, sunt un tip curios. Asa a inceput totul. Am inceput sa scriu poezie inca inainte de a sti sa scriu. ii dictam versuri despre ursuleti de plus mamei mele (rade). Poezia a fost, prin urmare, mereu prezenta, in toti acesti ani. Apoi interesul meu pentru filozofie si pentru chestiuni metafizice (sau fizice? in fine, pentru lucrurile pe care le discutam noi aici) a fost, si el, prezent. Am calatorit mult, am trait 10 ani in India si mi-am condus propriile cercetari despre meditatie, despre tot felul de forme de terapie si asa mai departe.
Ct. S.: Cercetari pe cont propriu? Nu e vorba de cercetari academice, nu?
A. O.: Nu. Mult mai tarziu am ajuns la universitate. Mai intai am calatorit in jurul lumii, am facut tot felul de lucruri, am deschis si un restaurant. La universitate m-am dus foarte tarziu, la 28 de ani. Mi s-a oferit o bursa si mi-am zis: „de ce nu?“. Istoria religiilor si filosofia m-au interesat mereu, asa cum am spus. Dar la inceput, cand m-am dus la facultate, mi-am dorit sa studiez greaca veche. Erau lucruri precum poeziile lui Sappho, filosofia lui Heraclit sau Evanghelia apocrifa dupa Toma, pe care am tradus-o mai tarziu, pe care imi doream sa le citesc in original. Odata ajuns acolo, mi s-a oferit posibilitatea sa raman, am acceptat, si a fost foarte interesant. Am continuat sa fac, intr-un mediu academic, ceea ce facusem inainte, pe cont propriu: am studiat filosofia si istoria religiilor.
Ct. S.: Studiile le-ati facut in Israel?
A. O.: Da, in Israel. Mai tarziu, am predat istoria religiilor din Grecia antica. Pentru mine, insa, aceste lucruri sunt parte integranta a ceea ce m-a interesat, intotdeauna, in viata. Ele au fost, mereu, prezente in poezia mea. La intoarcere am deschis si un centru pentru schimburi culturale. Prin urmare, toate piesele se leaga intre ele.
Ct. S.: Sunteti conducatorul „Societatii Helicon pentru dezvoltarea poeziei in Israel“, fondatorul scolii de Poezie Helicon si director artistic al Festivalului International Sha'ar. Pe scurt, care este scopul Societatii Helicon?
A. O.: Scopul? Dezvoltarea poeziei in Israel. Lucram atat cu poeti tineri, cat si cu poeti consacrati. Am vorbit despre aceste lucruri si la lansarea volumului de la Editura Vinea. in legatura cu festivalul va pot spune ca „Sha'ar“ e un cuvant care exista si in ebraica, si in araba. in ebraica inseamna „poarta“, iar in araba inseamna „poezie“. Prin urmare, este o poarta a poeziei. Ideea este aceea de a lasa poezia sa se exprime prin toate modalitatile posibile, prin muzica, dans, teatru, arta video si de a face un festival foarte dinamic – nu vrem sa ne limitam, in nici un caz, la lecturi de poezie mohorate si plicticoase. Publicul e compus, in proportie de 70%, din oameni tineri. De asemenea, ne dorim ca festivalul sa fie o tribuna pentru poeti tineri, pentru poeti consacrati, pentru poeti internationali, pentru toata lumea.
Ct. S.: E un festival anual? Unde se desfasoara?
A. O.: Da, e anual si se desfasoara in Jaffa si in Tel Aviv.
Ct. S.: Care sunt tendintele poeziei contemporane israeliene – e mai apropiata de religie si de mitologie sau cocheteaza, mai degraba, cu detaliile marunte ale orasului si ale vietii cotidiene, asa cum se intampla in poezia occidentala?
A. O.: Exista ambele tendinte. Uneori, acelasi poet urmeaza ambele directii. Exista multa „poezie urbana“, cum sugerati dumneavoastra, dar si multa poezie metafizica si sunt foarte multe cautari. Pentru ca poezia e o forma de gandire. Dar e o gandire completa, care cuprinde si sunet, si sentimente; nu e vorba doar de lucruri abstracte. Prin urmare, pentru multi oameni este un mod de a cauta, un mod de a urmari un inteles anume.
Ct. S.: Pentru dumneavoastra, prin urmare, poezia e un scop in sine sau un vehicul care te poarta spre altceva?
A. O.: Nu, nu cred ca exista o sciziune. Chiar daca scrii poezie de dragoste, poezie a orasului sau poezie metafizica, traiesti si te dezvolti prin poezie. E ceea ce facem, de fapt, in fiecare zi: ne gandim lumea, ne gandim vietile. Tot ceea ce cred si gandesc despre viata mea in cele din urma ajunge sa se materializeze chiar in viata mea. Poezia e o modalitate de a privi mai adanc, mai intens dar si de a impartasi anumite lucruri cu altii, de a comunica. Prin urmare, a sugera idei e similar cu a intensifica o realitate, atribuindu-i sens, cu a intrevedea intelesuri noi si cu a crea noi intelesuri, pentru viitor.
Ct. S.: Ati tinut ateliere de creative writing in Marea Britanie, ati avut burse in Germania. Ce a adaugat contactul cu lumea occidentala formatiei si poeziei dumneavoastra?
A. O.: Suntem legati unii de ceilalti. stiti deja ca ma intereseaza cultura greaca – prin urmare, iata un prim lucru in comun. Eu reprezint, in familia mea, a treia generatie in Israel, insa familia a trait, timp de 2.000 de ani, in Europa. Mai intai in Germania, apoi in Polonia si tot asa. Prin urmare, sunt legat, intr-un mod aproape genetic, ca sa spun asa, de Europa si, in general, am un mare interes pentru alte culturi. Totusi, pentru mine venirile in Europa sunt foarte diferite de calatoriile in Japonia, unde merg de obicei sa predau. De Europa ma simt, cu adevarat, apropiat. Japonia sau India sunt foarte interesante, dar sunt diferite. E un sentiment personal, si vin deseori sa scriu in Europa – in Scotia, in Spania, in Berlin, in multe alte locuri. Senzatia mea e ca pana si clima, totul are un efect asupra mea pe care nu-l simt, de exemplu, in Statele Unite. E, pur si simplu, Europa.
Ct. S.: in prelegerea dumneavoastra de la Mangalia ati insistat pe ideea ca ebraica e, concomitent, o limba veche dar si una noua. Ati afirmat ca tinerii israelieni pot intelege vechea ebraica fara sa o studieze, pe cand vorbitorii de greaca moderna nu pot intelege greaca veche. Care a fost concluzia de ordin practic a prelegerii dumneavoastra, in ceea ce priveste chestiunea traducerilor?
i Cand tragi linie, concluzia e, in privinta traducerilor, mereu una de ordin practic. As sugera Romaniei sa-i adune pe cei mai talentati tineri si sa-i invete cum sa faca traduceri textuale, precise. E vorba de infiltrarea altor culturi in Romania si de raspandirea culturii romane in lume. Este un instrument foarte puternic si un lucru pe care l-am predat si in Japonia. in prelegerea mea am explicat, desigur, si alte lucruri. E vorba de background-ul literaturii ebraice si de modul in care faci din poezie un instrument pentru cultura si pentru gandire. in mod elementar, poezia e un fel de conversatie. Eu spun un lucru care trebuie sa ajunga la dumneavoastra. Daca nu se intampla asta, poezia a esuat. in acelasi timp, poezia e, de la bun inceput, un act de traducere. Cand scriu, imi traduc propriile ganduri. E ciudat, atunci cand vorbim despre limba ca, mai intai de toate, aceasta este un lucru imediat si natural, precum gandirea. Dar, pe de alta parte, limbile noastre sunt diferite. Spre deosebire de artele vizuale, unde mesajul este clar pentru toti, acest lucru e un obstacol in poezie. De aceea e nevoie de traduceri, si de aceea acestea sunt atat de importante: toti ne dorim sa impartasim ganduri, mentalitati, experiente si valori culturale.