Europa, Islamul si libertatea de exprimare
articol aparut in Cultura, nr. 199 din 2008-11-13» cultura cultura focus »
Autor: Cristian Barna
În Europa, piesa lui Voltaire: Mahomet, le Prophète, o satira feroce la adresa ipocriziei si fanatismului (scrisa în anul 1741), nu mai poate fi pusa în scena decât sub protectia fortelor de ordine, de frica „cenzorilor Islamului“. Putem întelege stânjeneala unui musulman (sau a unui crestin) pios într-un mediu care nu este musulman (crestin), disconfortul în fata unor afise care ranesc pudoarea, a unor moravuri care-i contrazic prejudecatile, a unei libertati de ton, de tinuta, de discurs extrem de îndepartate de dogmele Cartii (Coran, respectiv Biblie). Pentru cei care se considera singurii depozitari ai Adevarului, aceste moravuri si credinte reprezinta o insulta adusa lui Dumnezeu!
În contextul spuselor lui Pascal Bruckner trebuie interpretata si declaratia editorului pe probleme de cultura de la „Jyllands Posten“, jurnalul danez care a publicat caricaturile cu Profetul Mohamed, conform caruia scopul acestui demers a fost anihilarea asa-zisei auto-cenzuri a societatii daneze fata de religia islamica.
Când în Danemarca au avut loc demonstratii de protest ale musulmanilor, care-si manifestau „sentimentele de furie“ fata de publicarea caricaturilor si alte ziare occidentale s-au solidarizat cu „Jyllands Posten“. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor a ridicat însa o problema mult mai arzatoare, referitoare la metodele de protest folosite de „combatanti“. Oricât de jigniti ar fi de publicarea caricaturilor, au oare dreptul musulmanii sa ceara boicotarea produselor provenite din statele occidentale sau chiar decapitarea unor persoane? S-ar putea ca reactia exagerata de protest sa fi fost mult mai daunatoare decât provocarea initiala. Atât publicarea caricaturilor, care a generat un bazin de recrutare pentru gruparile fundamentalist islamice, cât si reactia lumii islamice, care a creat si mai multi islamofobi, sunt contra-productive pentru dialogul dintre cele doua civilizatii.
Publicarea caricaturilor a generat o responsabilitate imensa pentru mass-media europene. Sloganurile extremiste, exprimate în timpul protestelor împotriva publicarii caricaturilor, nu reprezinta opiniile tuturor musulmanilor si nu ar trebui sa fie considerate ca atare. Liderii musulmani moderati din statele europene au condamnat actiunile violente ale protestatarilor asa cum, în Marea Britanie, s-au disociat de discursul revansard al imamului Abu Hamza, cu mult înainte ca justitia britanica sa se pronunte în favoarea expulzarii acestuia pentru activitati extremiste.
În acest context, „ciocnirea civilizatiilor“ nu este între Occident si Islam, ci între reprezentantii din cele doua lumi care sunt capabili sa poarte un dialog rational si cei condusi de pasiuni oarbe, perceptii reductive si stereotipuri negative.
Criza produsa de publicarea acestor caricaturi ne arata cum „ceva lipsit de importanta“ face ca doua universuri de referinta sa devina surde la solicitarile celuilalt si sa-l identifice drept adversar. Ne confruntam cu o polarizare grosolana descrisa ca o „ciocnire a civilizatiilor“, o confruntare între sustinatorii libertatii de exprimare si cei ai inviolabilitatii sacrului. Oare cine va câstiga? Musulmanii care doresc sa li se ceara scuze si ameninta ca vor ataca Occidentul, chiar prin metode violente sau occidentalii care refuza sa cedeze în fata acestor amenintari?
„Conflictul civilizatiilor“ nu s-a oprit însa aici: în august 2007, cotidianul danez „Nyhedsavisen“ prezenta o înregistrare video în care Profetul Mahomed este înfatisat drept un contrabandist care bea bere dupa bere sau drept un terorist beat care bombardeaza Copenhaga.
Ziarele daneze care au reprodus caricatura au declarat ca actioneaza în numele libertatii de exprimare si în semn de solidaritate cu caricaturistul Kurt Westergaard (cel care a desenat, în anul 2005, celebra caricatura care-l prezinta pe Mahomed cu o bomba în loc de turban), dupa ce politia daneza a anuntat ca a dejucat o tentativa de asasinare a acestuia.
În replica, Osama bin Laden a amenintat ca va pedepsi Uniunea Europeana pentru republicarea în presa daneza a caricaturilor reprezentându-l pe Profetul Mahomed. Într-o înregistrare audio, adresata „înteleptilor din Uniunea Europeana“, bin Laden catalogheaza caricaturile ca fiind ofensatoare si îl acuza pe Papa Benedict al XVI-lea de complicitate în publicarea lor: „Aparitia acestor caricaturi care fac parte dintr-o noua cruciada condusa de Vatican si ne confirma ca razboiul continua“.
În mesajul publicat de As Sahab, Osama bin Laden declara ca publicarea caricaturilor reprezinta o ofensa mai grava chiar decât: „bombardarea satelor noastre si uciderea femeilor si copiilor nostri“ si ca „daca nu exista limite pentru libertatea voastra de exprimare, atunci fiti pregatiti sa înfruntati libertatea noastra de actiune“.
Si acestea nu sunt singurele exemple în care libertatea de exprimare a fost invocata în justificarea violentei comise în numele Islamului!
Olanda a fost nevoita sa ridice nivelul de alerta terorista, din cauza difuzarii pe internet, în luna martie 2008, a filmului documentar „Fitna“ (care, în limba araba, înseamna diviziune, discordie în cadrul Islamului), realizat de catre Geert Wilders (deputat olandez de extrema dreapta, un critic fervent al Islamului care militeaza pentru interzicerea Coranului în Olanda, despre care afirma ca este în contradictie cu legile olandeze).
Potrivit lui Wilders, documentarul reflecta caracterul „fascist“ al Coranului, pe care-l compara cu „Mein Kampf“-ul lui Adolf Hitler: „filmul nu este neaparat despre musulmani ci despre Coran si Islam. Ideologia islamica are ca scop final distrugerea a ceea ce ne este cel mai drag noua, libertatea noastra. „Fitna“ este ultimul avertisment pentru Occident. Lupta pentru libertate abia a început“.
„Fitna“ prezinta o serie de imagini de o violenta socanta, din timpul atentatelor de la 11 septembrie 2001 si de la 11 martie 2004, precum si imagini ale unor executii comise în state musulmane, precum si citirea textelor din Coran care justifica pedepsele împotriva adeptilor celorlalte confesiuni. „Fitna“ denunta învataturile Coranului si sustine ca numarul musulmanilor din Europa, în continua crestere, reprezinta o amenintare la adresa democratiei occidentale.
Filmul politicianului olandez a fost aspru criticat de statele musulmane si nu numai. Documentarul a stârnit reactii dure în Pakistan, unde peste 20.000 de persoane au participat, la initiativa partidului fundamentalist „Jamaat-i-Islami“, la o manifestatie de protest. Protestatarii au cerut ca cei ce insulta religia islamica sa fie numiti teroristi. În Indonezia presedintele a emis un decret prin care se interzicea vizionarea „Fitna“, iar Geert Wilders a primit interdictie de a mai intra în aceasta tara. Iranul a declarat ca acest film reprezinta o „actiune respingatoare care demonstreaza continuarea unei vendete din partea occidentalilor împotriva Islamului si a musulmanilor“.
Dupa ce filmul lui Wilders a provocat nemultumirea lumii musulmane, guvernul olandez s-a delimitat de demersul acestuia, temându-se de un val de proteste din partea comunitatii musulmane, similar cu cel declansat în Danemarca...
Poate ca represiunea ideologica, în scopul mentinerii coeziunii grupurilor, reprezinta o forma de violenta simbolica ce are rolul de a declansa comportamente violente propriu-zise. Ce-i drept, nerespectarea nici unor reguli si lipsa totala a dialogului reprezinta o realitate tipica lumii post-moderne pe care Baudrillard o numeste „amenintarea în suspensie“.