De la pix si telefon la jurnalismul cu sursa deschisa
articol aparut in Cultura, nr. 33 din 2006-08-03» cultura cultura media »
Autor: CATALIN STURZA
Internetul a însemnat, pentru jurnalismul traditional, nu doar aparitia unui nou suport de comunicare, care sa concureze piata deja supraaglomerata de ziare, reviste, radiouri si televiziuni. Odata cu dezvoltarea jurnalismului online, Internetul a deschis noi drumuri catre informatie, greu de imaginat în epoca în care presa se facea cu pixul si cu telefonul.
Pentru un jurnalist traditional exista trei modalitati în care poate aduna informatii pentru o stire sau pentru un reportaj. O descriere detaliata a acestora o ofera site-ul Online Journalism Review, gestionat de Facultatea de Jurnalism a Universitatii California de Sud.
Mai întâi, orice ziarist are la dispozitie sursele în carne si oase, pe care le poate intervieva. Pentru a pregati un interviu sunt importante câteva reguli: subiectul (cel care da informatiile) trebuie sa stie ca are de-a face cu un ziarist si ca e înregistrat; întrebarile trebuie formulate astfel încât sa nu poata primi raspunsuri prin „da“ sau „nu“: partile neclare trebuie reluate si lamurite.
Apoi, arma cea mai buna a unui ziarist e reprezentata de cele cinci simturi ale sale. Cu ajutorul lor, o poveste uscata poate prinde viata sub ochii cititorului. De exemplu, textul unui interviu poate fi însotit de detalii despre ambianta în care s-a desfasurat acesta, despre tinuta interlocutorului si asa mai departe. Aceste detalii nu se adauga, totusi, în mod gratuit; ele trebuie sa aiba o semnificatie, sa completeze povestea.
În sfârsit, documentele sunt, pentru ziaristi, coloana vertebrala a unui reportaj. Fie ca este vorba despre baze de date ale institutiilor guvernamentale, despre arhivele municipalitatii sau despre teancul de reviste si ziare de la biblioteca, un jurnalist care vrea sa-si pastreze reputatia nu poate evita etapa de documentare si de verificare a informatiilor. Internetul este, de asemenea, un loc unde cei care stiu sa se descurce printre web site-uri pot gasi tone de documente.
Un ziarist bun nu se multumeste sa extraga fragmente si citate care sa-i confirme punctul de vedere, ignorându-le pe cele care i-l infirma; revine, cauta mai multe documente, realizeaza si alte interviuri si abordeaza toate punctele de vedere posibile. Pentru a gasi un subiect, o discutie cu un specialist într-un anumit domeniu poate scoate la iveala multe idei interesante. De asemenea, ziarele, site-urile unor institutii publice si blog-urile sunt surse bogate de inspiratie. Dar cel mai bun punct de plecare este realitatea însasi, care scoate în fata unui ziarist atent, la fiecare pas, o multime de subiecte care merita urmarite.
Pentru un jurnalist on-line exista surse mai variate si modalitati chiar mai rapide pentru a ajunge la informatii. Jurnalismul cu sursa deschisa functioneaza dupa un principiu rasturnat, fata de cel traditional. De obicei, ziaristii nu îsi anunta cititorii despre povestea pe care o urmaresc, pentru a nu strica efectul de surpriza. În cazul jurnalismului cu sursa deschisa, reporterii îsi fac public subiectul, invitându-si cititorii sa le indice piste, indicii, surse si idei. Modelul este unul colaborativ, bazându-se pe ideea ca o comunitate de cititori cunoaste mai multe lucruri si are acces la mai multe resurse, în comparatie cu un singur ziarist. Viteza cu care sunt adunate informatiile si nivelul de adâncime al acestora sunt, cu siguranta, mai mari atunci când un reporter apeleaza la o comunitate on-line. Pentru blog-erii independenti sau pentru redactiile mici, jurnalismul cu sursa deschisa poate fi o mina de aur.
Fie ca este vorba despre jurnalismul traditional sau despre cel on-line, sfaturile si regulile de pe site-ul Online Journalism Review ne arata ca un material bun înseamna mai mult decât doua pareri scoase din context si sudate cap la cap printr-un comentariu malitios. Un reportaj de calitate se pregateste saptamâni în sir si trebuie sa foloseasca o multime de surse, de la specialisti si documente îngropate în biblioteci si arhive pâna la pagini web si comunitati care activeaza pe Internet. Daca un reporter foloseste, într-un singur material, toate aceste surse, cu atât mai bine pentru cititorii sai.