Caldura mare
articol aparut in Cultura, nr. 33 din 2006-08-03» cultura cultura sunetelor »
Autor: Mihai Plamadeala
Vara aceasta, oficial, le merge bine celor simpli în ale muzicii. Cântecele despre fete carora le este frica sa doarma singure, despre fraieri ce nu au masina sau despre persoane care intentioneaza sa plece si nu sunt luate (dar care traiesc intens dragostea din tei) sunt exact ceea ce le trebuie românilor pentru a-si îmbogati vacantele si viata. Sigur, mai exista câte un eveniment precum Festivalul de la Garâna, dar cine are nevoie de jazz într-o tara unde Iliescu Ion a avut trei mandate si în care (concernul) Gabriel pretinde, cu complicitatea autoritatilor, ca va „salva“ Rosia Montana prin transformarea sa într-un amfiteatru de rigole filtrate prin cianura?În plus, când este cald, omul nu are chef de nimic altceva decât sa stea linistit si sa cugete la marca de bere pe care o va alege tura urmatoare sau în cazuri de mai mare relaxare financiara, la locul în care îsi va face concediul (Grecia?, Mamaia?, Spania?). Situatia nu este însa fara iesire pentru ca, suntem siguri, la un moment dat, pâna la toamna, trebuie sa apara pe undeva, într-o mare piata dintr-un oras al României, legendara trupa Iris.Exista si niste adevarate bastioane care tin piept vacantei si caldurii, cum ar fi Vama Veche, unde alaturi de formatii de tipul Urma, QFM, Travka, evolueaza constant personalitati precum Ducu Bertzi, Mircea Vintila, Vasile Seicaru. Daca am ajuns la ceea ce trece în tara noastra drept folk, este cazul sa amintim de fostul Festival de arta medievala de la Sighisoara, care, prin nepriceperea celor care au ajuns sa-l organizeze în ultimii doi ani, a devenit o bataie de joc, respectiv un prilej de manifestare pentru marile mici nume ce apar pe scena cu o chitara în mâna. Lasându-i în urma pe toti cei despre care nu merita sa discutam, ne putem pune întrebarea ce ar fi de facut, în afara de a sta pe terase si a discuta problemele grave cu care ne confruntam.Într-o astfel de discutie pe care am purtat-o la Green Hours cu Harry Tavitian, am atins problema responsabilitatii pe care o are artistul, în privinta cultivarii bunului gust. Voi cita în continuare câteva idei pe care maestrul a avut amabilitatea de a le împarti cu noi, într-un amplu interviu publicat în revista electronica „Muzici si Faze“ (www.muzicisifaze.com).„În general, am avut placerea de a merge prin locuri mai putin umblate, mai putin batatorite. Este foarte usor sa cânti în orasele mari, care îti garanteaza un public, dar exista si spatiul mult mai extins al oraselor mici, sau chiar al comunelor si satelor. În unele dintre aceste locuri, fie nu a existat o viata jazz-istica (si lumea e mai putin obisnuita), fie a existat odata (acum 20-30 de ani) si din cine stie ce motive astazi nu mai exista. Acestea sunt locuri pe care le-as recomanda oricarui muzician de jazz, deoarece va avea surprize foarte mari, pe cât de mari pe atât de placute, caci exista interes si în astfel de locuri. Dar în afara de asta, o sa gasiti aici si o lume foarte buna. Este curios pentru noi, care traim în orasele mari, ce se întâmpla acolo. Sunt spatii mici, orase minuscule pe harta, unde este totusi o lume „melomana“ de calitate foarte buna. Legaturile dintre oameni sunt mai strânse, intimitatea e mai mare. Noi suntem din ce în ce mai dezobisnuiti de lucrurile acestea. Pentru mine astfel de locuri sunt binecuvântate… Interesul oamenilor e imens, calitatea lor pe masura, iar actul artistic excelent primit. Locul de desfasurare poate fi si un camin cultural… Daca noi artistii trecem peste anumite prejudecati, vom avea surprize mari, caci muzica este, cum am spus, bine primita. Am avut astfel de experiente la Valenii de Munte, unde s-au întâmplat lucruri foarte frumoase (de fapt tot ce va povesteam era cu gândul la concertele de acolo). Sau de la Resita, unde a existat cultura jazz. Au avut club, formatie de jazz – dixieland – condusa de Francisc Toner care, în anii '80, venea la toate festivalurile de la Sibiu, Costinesti, Brasov… Formatia si clubul de jazz nu mai exista, melomanii da. Dintre oamenii care atunci frecventau jazz-ul unii au ramas fideli, totusi. Multi au emigrat, dar cei care au ramas sunt „pe pozitii“. La Resita biletele sunt vândute de cel putin o saptamâna, desi e prima oara când voi ajunge acolo. Vor veni de la Lugoj foarte multi fiindca si acolo a fost în anii ’80 un club de jazz. Interes continua sa fie! Al celor de atunci, care azi au 50-60 de ani, dar si al celor tineri, carora li s-a transmis pasiunea. Apoi voi continua turneul la Miercurea Ciuc, acelasi exemplu, un oras care a avut club de jazz, dar nu mai are… si la Odorhei, unde am mai avut doua concerte cu sali arhipline… Publicul este alcatuit din oameni care nu stiu cât sunt de cultivati sau educati muzical, dar care au o deschidere nativa si un bun simt deosebit. Astfel, se pot întâlni cu marea muzica a jazzului. O sa mai am si un concert la Gheorghieni, unde merg pentru prima oara. Din pacate, în prezent, rezista numai cluburile si promoterii din orasele mari. Astept sa se schimbe lucrurile catre comunitatile din orase mici… care pot prelua o parte a miscarii jazz din România.“Dupa asemenea cuvinte, marea caldura a verii devine, pentru mine, mult mai usor de suportat, gândindu-ma ca, în tara noastra, nu este chiar totul în zadar …