Islamul si bolile Occidentului
articol aparut in Cultura, nr. 33 din 2006-08-03» cultura cultura politica »
Autor: ALEXANDRU Bogdan Duca
Occidentul european este obligat înca o data sa raspunda provocarilor Orientului islamic. Orientul islamic nu difera, din punct de vedere al mentalitatilor, de Islamul din timpul urmasilor profetului Mahomed. Un Islam razboinic, ale carui valori sunt Coranul, comertul si lupta. Un Islam ce nu este dispus sa adopte valori liberale desi nu are probleme în a consuma produsele unor societati liberale. Un Islam ce nu cunoaste ideea moderna de drepturi ale omului decât în masura în care poate santaja Occidentul în numele acestor drepturi.
Occidentul european însa nu mai are nimic în comun cu Europa Cruciadelor. Occidentul pe care îl provoaca Islamul este o societate postcrestina, obosita de razboaie, care a reusit sa transforme drepturile omului dintr-un instrument juridic într-o forma de religiozitate atee în care morala tinde sa se defineasca printr-o corectitudine politica soft, desigur, cu nuantele de rigoare.
Proiectul european, menit sa duca la aparitia unei Europe unite economic, politic, cultural si militar, a devenit, dupa prabusirea comunismului, proiectul de constructie al unui azil în care civilizatia occidentala sa îsi petreaca sfârsitul istoriei.
Orice forma de dinamism, cu exceptia celui economic, a fost denuntata ca fiind periculoasa. Mâna de lucru a Europei este adusa din afara spatiului geopolitic al comunitatii europene, bunastarea fiind considerata drept unicul lucru pentru care merita sa traiesti. Cât despre meritul de a muri, acesta nu mai exista...
Europenii privesc cu mare scepticism spre aliatii americani, atât de „învechiti“ în patriotismul lor, idealisti pâna într-atât încât sunt gata sa lupte si sa moara pentru niste valori. Faptul ca SUA a raspuns cu aceeasi moneda provocarii Islamului, faptul ca americanii se încapatâneaza sa creada ca pot aduce democratia chiar si în lumea Shariei si Jidhadului, îi determina pe europeni sa fie din ce în ce mai rezervati fata de politica Statelor Unite.
Realismul politic, prin care a fost caracterizata, o buna perioada, politica statelor europene a fost înlocuit de corectitudinea politica. Dupa atentatele de la Londra, guvernul de la Berlin proclama o zi nationala a musulmanilor din Germania. Fiecare atentat islamic este urmat de valuri de mesaje din partea autoritatilor europene prin care sunt exonerati de aceasta vina musulmanii. Vinovati sunt doar… teroristii. Orice dezbatere pe tema dimensiunii nedemocratice a Islamului este considerata drept provocare.
Dupa valurile de proteste din lumea musulmana, jignita de caricaturile profetului Mahomed, opinia publica occidentala a decis sa se autocenzureze: despre musulmani numai de bine. Doar trebuie sa respectam dreptul la credinta al celorlalti. Însa, în acelasi timp, cartea „Codul lui Da Vinci“ devenea best-seller occidental deoarece insulta credinta crestina.
Când presa a relatat despre tratamentul „inuman“ îndurat de prizonierii de razboi musulmani din Irak sau Afganistan, o stare de paranoia si de autoacuzare a cuprins aproape întreaga lume occidentala. Toata lumea a fost îndemnata sa se solidarizeze cu „sarmanii“ teroristi musulmani care nu beneficiau de tot confortul în închisorile occidentale.
S-a ignorat voit („dubla gândire“ orwelliana este o caracteristica a aplicarii corectitudinii politice) faptul ca prizonierii musulmani sunt fie talibani, fie membri a unor grupari teroriste, ca sunt genul de persoane care taie cu fierastraul gâtul propriilor victime, sau care, cu zâmbetul pe buze, dupa ce îsi cedeaza locul în metrou unei femei, detoneaza o bomba, sau ca, lucrul cel mai important, sunt detinatorii unor informatii care ar putea duce la împiedicarea unui alt 11 septembrie sau la capturarea liderilor vinovati de atâta varsare de sânge. Nu conteaza nici faptul ca pentru majoritatea prizonierilor carora li se încalca drepturile omului conditiile de viata din închisori sunt incomparabil mai bune decât cele din taberele Al Qaida sau din pesterile Afganistanului. Important este sa fie respectate drepturile omului în speranta ca, dupa eliberare, talibanii pocaiti sa nu mai atace pe acesti occidentali cumsecade.
În aceasta logica occidentala, presupusul bolnav de cancer Omar Hayssam a fost eliberat din penitenciarele românesti în ciuda acuzelor de terorism. Sa fie aceasta o forma subtila de asumare a unor standarde europene de tratare a islamistilor?
Când scriu aceste rânduri, tensiunile din Orientul Mijlociu sunt departe de a se fi aplanat. În ciuda faptului ca Israelul este victima unui continuu razboi terorist din 1948 încoace, adresa mea de email este plina de imagini menite sa înfiereze reactia militara israeliana si sa solidarizeze opinia publica cu sarmanele victime arabe ale acestui conflict. Chipurile suferinde ale unor copii arabi (libanezi sau palestinieni) sunt menite sa arate ca razboiul este o realitate atroce, condamnabila. Nimic mai adevarat. Însa, odata început un razboi, tot ce mai conteaza este câstigarea lui…