Psihanaliza, ura, violenta si fotbal
articol aparut in Cultura, nr. 198 din 2008-11-06» cultura sensuri&nonsensuri »
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Ce legatura exista între un colocviu international de psihanaliza desfasurat la Bucuresti si o înfrângere jenanta a Stelei în grupele Champions League? Aparent, nici una. Dar tema colocviului ce va fi gazduit de Palatul Cotroceni, „A gândi ura si violenta“, ca si metoda freudiana, cu toate variantele sale, au mare legatura cu felul în care un patron, Gigi Becali, si fotbalistii pe care-i plateste, îsi bat joc de traditia unui club cândva glorios. Sa ma explic.
Magnatul din Pipera pretinde ca Steaua este ca familia lui. S-a simtit infinit de jignit când patronul celor de la Olympique Lyon, Monsieur Aulas, i l-a propus pe atacantul brazilian Fred, la un pret mic, de doar 5 milioane de euro. „Auzi, escrocul, mi-l vinde ieftin pe Fredy ala, de parca eu nu stiu ca o sa-mi ceara un salariu de 4 milioane de euro pe sezon!?“. Acelasi Fred, revenit dupa o pauza lunga provocata de o accidentare, a înscris în repriza a doua în doar 20 de minute doua goluri... Acest episod spune totul despre capacitatea lui Gigi Becali de a întelege corect detaliile în care i se înfatiseaza o realitate sau alta. Este straniu sa constati cum un capitalist rapace, care „miroase“ imediat oportunitati de a scoate bani si din piatra seaca, nu pricepe ca, în fotbalul de performnata, nu poti avea rezultate si câstiguri mari daca nu investesti eficient si puternic. Or, Becali este demnul capitalist de România, tara unde miliardarii de carton se fabrica saptamânal, cu complicitatea sprintara a legiuitorilor si guvernantilor. Când Steaua joaca în Europa, lucrurile nu merg cu „valiza“ de euro, si nici cu jumatati de masura, recte sarmani columbieni, brazilieni si portughezi relativi, ca Toja, Arthur si Semedo, cumparati ieftin si care joaca înca si mai ieftin.
Becali iubeste Steaua? Nu cumva o uraste, pentru ca simte ca acest club nu-i va apartine niciodata cu-adevarat, relevându-i astfel neputinta de a conduce echipa la performante precum acelea obtinute în trecut? Pentru Becali Steaua nu e altceva decât un brand, dublat de o oglinda psihica. S-a folosit de marca (Steaua continua sa fie echipa cu cei mai multi sustinatori din România!), dar este incapabil, din zgârcenie, prostie si lipsa de civilitate, sa mai adauge ceva brandului preluat. De unde si ura sporita fata de acest „obiect“ magic, tranzitional, pe care-l poseda, dar pe care nu-l poate valorifica la adevaratul lui potential.
Când lucrurile nu merg la echipa - si nu merg pentru ca Becali intervine, calcând în picioare orice idee de personalitate antrenoriala, rabdare formativa si omogenizare tactica! -, Becali îl preseaza pe directorul tehnic, îl jigneste, îl balacareste public, facând smechereste cu ochiul la obiectivul aparatului foto: altul la rând! A fost Hagi, victimizat cu nesimtire... acum e Lacatus, fortat sa demisioneze... mâine care dintre gloriile Stelei va urma?
Becali uraste Steaua pentru ca, achizitionând brand-ul, el si-a închipuit ca aceasta tranzactie îl va face iubit precum blazonul echipei în ochii milioanelor de români fani ros-albastru. Or, ecuatia e departe de a fi atât de simpla cum si-a imaginat patronul din Pipera. Mai grav, când echipa scârtie, e umilita, distrusa, calcata în picioare de cluburi occidentale normale si serioase, suporterii nu scuipa pe drapelul echipei, ci pe figura de troglodit ultragiat pe care Gigi o arboreaza de pe canapeaua în piele din sufrageria palatului sau poleit în aur de la sosea. De unde si violenta iesirilor verbale la adresa suporterilor si a eternilor tapi ispasitori care sunt antrenorii!
Insii ca Gigi Becali reprezinta simptomul psihopatologic al societatii anomice din România momentului! Terfelind traditia si prestigiul unui club ca Steaua, el uraste obiectul pe care l-a cumparat, urându-se deopotriva si pe sine prin maniera în care se oglindeste în decaderea prezenta a marii echipe, decadere de care e indubitabil raspunzator. Dar de unde sa stie asta Gigi Becali? El nu de psihanalist are nevoie, ci de un sobor de preoti care sa sfinteasca tot ce misca, de la gazonul din Ghencea si pâna la zidul palatului de pe Bulevardul Aviatorilor. Si uite asa ura si violenta, reflexe ale imposturii si neputintei, ajung sa faca legea într-un domeniu, fotbalul, care, din pacate, nu va constitui niciodata tema vreunui colocviu international de psihanaliza!