Busola Politica si politica fara busola
articol aparut in Cultura, nr. 198 din 2008-11-06» cultura cultura politicã »
Autor: Bogdan Duca
Un Parlament în care liberalii sa aiba 29,39 %, PSD-ul 19,5%, PC-ul 18,15, PD-L-ul 14, 55% iar celelalte partide politice sa fie neparlamentare. Cam acestea ar fi rezultatele urmatoarelor alegeri parlamentare, conform sondajului de pe site-ul Busola Politica (www.busolapolitica.ro), daca atât electoratul, cât si politicienii ar vota programele si nu culorile politice care li se flutura prin fata ochilor.
Noi cu cine votam
Fara sa raspunda la întrebari de genul: cine e mai cool? Basescu sau Nastase?, participantii la acest sondaj-test sunt îndemnati sa reactioneze în fata unor provocari punctuale de politica interna si externa. Compatibilitatea raspunsurilor lor cu cele date de partide la aceleasi întrebari îi aseaza pe participanti, dupa interpretarea rezultatelor acestui quiz-sondaj, în tabara unui partid sau a altuia. si de aici apar surprizele.Daca oamenii ar vota programe politice si nu demagogie si baloane, scena noastra politica ar fi dominata de un curent politic de centru-dreapta. Cei mai de succes ar fi liberalii, care au o orientare politica de centru-dreapta si o viziune politica flexibila.În fapt, Partidul National Liberal este singura formatiune politica din România în care functioneaza democratia de partid, iar acest lucru se reflecta în varietatea opiniilor si optiunilor politice ale membrilor sai. Atât libertarienii, cât si liberalii clasici, ba chiar si social-democratii îsi pot gasi locul în PNL. Acest lucru poate constitui un avantaj, programul lor politic fiind, se pare, cel mai votabil dintre toate, dar si un dezavantaj atunci când vine vorba de aplicarea concreta a unui anumit tip de politici sau al altuia.Pe locul doi în acest posibil rezultat al unor alegeri parlamentare ar fi Partidul Social Democrat. Scorul sau redus (de 13 procente sub cel real) se datoreaza unei realitati: lipsei de popularitate a ideilor de stânga de la noi. De acest lucru se pare ca nu s-au prins Mircea Geoana si colaboratorii sai, care insista sa vorbeasca despre o nevoie de stânga. Popularitatea Partidului Social Democrat în viata politica reala este data de lunga perioada de guvernare a acestuia (10 ani din cei 18 de democratie), de stabilitatea politica oferita de ultima guvernare social-democrata, ca si de prezenta unor lideri carismatici (multi dintre ei structural de dreapta, precum Adrian Nastase sau Radu Mazare).Pe locul trei am avea, surpriza, Partidul Conservator. Acest fapt arata ca acest partid politic are un program mult mai popular decât liderii sai. Verificând natura raspunsurilor mai avem o revelatie. Se pare ca Partidul Conservator, desi nu e conservator, e totusi mult prea de dreapta pentru o formatiune ce încearca sa supravietuiasca politic pe spatele PSD-ului. Orientarea sa ar fi una de centru-dreapta.Pe locul patru se gaseste PD-L. Daca un asemenea rezultat m-ar bucura în eventualitatea în care ar fi cel oferit de alegerile din toamna, în contextul acestui sondaj nu este deloc îmbucurator. Aceasta pentru ca PD-L, desi duce lipsa de oameni, are un program politic autentic de dreapta (fara prea multe compromisuri spre un iluzoriu "centru"). Probabil ca cele 14,55% procente indicate de sondaj reprezinta nucleul "pur" de dreapta al electoratului românesc. Acestor procente li s-ar putea adauga cele ale Partidului National taranesc (2,37 %), al carui program este si el asezat la dreapta esicherului politic.Un astfel de rezultat arata si cât de mult înseamna Traian Basescu pentru Partidul Democrat-Liberal. Altfel nu putem sa ne explicam diferenta dintre cele 32-33 procente pe care le are, se pare, partidul în viata politica reala si cele 14 procente acordate prin acest test-sondaj programului sau politic. Aceasta în contextul în care partidul nu defileaza cu o elita politica reprezentativa, recrutându-si candidatii pentru Parlament de pe unde poate (12 parlamentari pesedisti si peremisti, intelectuali mai mult sau mai putin de dreapta etc). Unicul sau argument electoral serios ar fi... relatia sa (din pacate neconstitutionala) cu Presedintele Basescu
Oameni vs idei
Dar... electoratul nostru nu a ajuns la acel grad de cultura politica ce i-ar permite sa voteze idei si nu oameni. Iar acest lucru se întâmpla din vina politicienilor, desigur. Daca privim rezultatele acestui sondaj de opinie, vom remarca ca nici un partid nu trece de pragul "psihologic" de 30% (prag ce garanta, conform rezultatelor alegerilor de pâna acum, conducerea unei aliante de guvernamânt). Iar unicele partide politice cu adevarat avantajate de un electorat educat ar fi PNL-ul si Partidul Conservator, ce au rezultate la care nici macar nu îsi permit sa viseze în contextul real oferit de jocul politic. Toate celelalte partide ar avea însa doar de pierdut, în situatia în care lupta politica ar deveni, asa cum este si firesc, o lupta de idei.Ca urmare, o concluzie a acestui gen de sondaje de opinie este aceea ca aproape nimeni din clasa politica nu ar fi interesat de cresterea gradului de seriozitate în dezbaterea electorala. Acest lucru nu face decât sa dilueze mesajul politic si sa reduca stiinta politicului la marketing politic. Mai ales în contextul în care aceasta diluare a ideilor conduce automat si la diluarea statutului partidelor, riscul pe termen lung va fi resimtit de catre politicieni.Deja este un loc comun vorba alegatorului român: "toti sunt o apa si un pamânt". Or, atâta timp cât politicienii nostri se deosebesc doar prin culoarea esarfelor, cravatelor sau a tricourilor pe care trebuie sa le poarte la diverse congrese si sindrofii politice, acest loc comun devine o justificare de bun-simt a absenteismului electoral si al neîncrederii crescânde în institutii fundamentale ale democratiei precum Parlamentul.
Inertia grupurilor de interese
Care este costul acestei lipse de încredere în institutiile democratiei? Evident ca e vorba de riscul dictaturii. Atunci când nu putem sa avem încredere în partide pentru ca nu vedem în ele doctrine, ci grupuri de interese ce se manifesta demagogic, tendinta este aceea de a ne investi încrederea în diverse personaje politice, oferindu-le acestora un spatiu de manevra periculos de mare. Experienta primului mandat al lui Traian Basescu a stat sub acest semn, al neîncrederii fata de democratie si al directionarii încrederii populare spre singur om. Efectele? Mici si dese încalcari ale Constitutiei si un razboi între institutiile statului ale carui pagube nu pot fi înca estimate. Daca democratia nu a fost serios amenintata, acest lucru se datoreaza mai ales cercurilor de interese, în primul rând celor de natura economica, interesate atât de stabilitatea României, cât si de mentinerea unui cadru democratic de nuanta liberala.De asemenea, institutiile democratiei românesti au rezistat presiunilor populiste ale Cotroceniului în virtutea inertiei birocratice mostenite de la administratia comunista, ca si din lunga perioada de guvernare social-democrata. Practic o "monstruoasa coalitie" s-a creat, asemenea celei de dupa 1864, pentru pastrarea unui statu-quo pe care un lider ce este considerat drept providential de catre adeptii sai îl ameninta. Asemeni lui Cuza, Traian Basescu încearca sa atace (probabil, bine intentionat) inertia institutionala si lipsa oricarei vointe de a face politica concreta din partea partidelor românesti. si tot asemenea lui Cuza, Traian Basescu ignora caracterul pozitiv al institutiilor democratice, chiar si atuncea când nu fac nimic.Foarte probabil, ancorat de bolovanul PD-L, Traian Basescu îsi va încheia cariera politica fara sa apuce sa faca prea mult rau, însa riscul ca oamenii sa revina periodic la mitul liderilor providentiali va ramâne.Pentru a-l înlatura, partidele vor trebui, cred eu, sa revina la o politica fundamentata pe idei, chiar si cu riscul de a pierde pe moment pretioase procente.