Schimb valutar
articol aparut in Cultura, nr. 197 din 2008-10-30» cultura cultura cinema »
Autor: ROZANA MIHALACHE
„Schimb valutar“, cel mai recent film regizat de Nicolae Margineanu, dupa un scenariu de Tudor Voican, se abrutizeaza, asemenea personajului principal, pe masura ce trece timpul.
Un început bunPovestea începe în forta. Cosmin Selesi îl joaca pe Emil, un barbat provincial mediocru, tânar, cu nevasta si copil acasa, care-si pierde slujba de la fabrica si, ca ultima solutie, vinde apartamentul cu gândul sa emigreze în Australia. Destul de rapid se produce o clasica rasturnare de situatie, lui Emil furându-i-se banii în „viciosul“ Bucuresti.Escrocul, „Streche“, interpretat frumos de Andi Vasluianu, îl mintise ca îi schimba banii de pe apartament în dolari si i-a dat în loc hârtii de ziare. Inteligenta metoda, nu-i asa?Pâna aici totul a mers bine, pelicula fiind antrenata de certurile lui Emil cu personajul lui Valentin Uritescu, socrul „cel al dracului“.Totul a fost ok chiar si în momentele în care actiunea devenise oarecum statica si tatal de familie se plimba dement si disperat prin Bucuresti, neavând unde sa doarma, ba chiar si atunci când s-a hotarât sa-si minta sotia si copiii ca e în Germania pâna gaseste o solutie de a-si recupera banii.Însa filmul ia o turnura nespus de proasta prin „americanizarea“ excesiva a scenariului.Ca, domn'le, Emil se împrieteneste cu o prostituata din Republica Moldova, care traieste într-un ghetou ordinar, mai e si avocata, are si gura mare si ramâne, evident, gravida cu tânarul barbat. Praf în ochi!Desi Aliona Munteanu, la primul ei rol, o interpreteaza remarcabil pe târfa-avocat Lili, personajul astfel gândit nu are ce cauta în context. Dar povestea nu se termina aici. Nuuuuuu.Emil prinde curaj si începe sa-l caute pe escroc. Nenorocirea e ca îl si gaseste si, desigur, „in the american way“, adica dupa reteta americana, tot degeaba, pentru ca banii… nu-s.Pe urma, în loc sa se resemneze si sa se duca acasa, Emil urmeaza drumul celui care l-a înselat, devenind el însusi „I“.Scenariul, ah scenariul!Optimista din mine si-ar dori sa spere ca Tudor Voican nu e de vina pentru ca a transformat ideea lui Catalin Cocris într-un iures total si ca vinovatul ar fi numai regizorul Nicolae Margineanu, având ca „antecedent“ si recentul „succes“ numit „Logodnicii din America“. Dar, pâna la urma, trebuie recunoscut (cu durere în suflet) ca scenariul pur si simplu nu e… ceea ce am fi sperat sa fie!De ce cu durere în suflet? Deoarece toti cineastii sau cinefilii respectabili au de la Tudor Voican asteptari imense dupa tot ce a facut cu „California Dreamin'“, iar acum a dat-o magistral cu bâta în balta, punctul cel mai „fierbinte“ al filmului fiind finalul dezastruos de moralizator.O ploaie de bani zburând în aer, dezumanizarea lui Emil, caruia ajunge sa-i pese mai mult de bani decât de copil si de nevasta, scena lacrimogeno-patetica din avion.Actorilor nu li se poate reprosa nimic: nevasta a parut supusa, copilul a parut suparat, prostituata a parut ieftina, Vasluianu a parut escroc, iar Cosmin Selesi a parut perfect pentru rol, dar… Exact, ramâne un „dar“ suspendat în aer.Unde-s vremurile de altadata?Din pacate cinismul si sarcasmul lui Tudor Voican nu se regasesc în acest film si nici macar fina ironie pe care o mânuia atât de bine nu e nicaieri, unicul personaj care e alcatuit dupa „vechea reteta“ aparând prea putin si prea târziu – Adrian Titieni în rolul unui cetatean strain escrocat.Si singura care stârneste râsul ar fi Rodica Ionescu în rolul Anei, sotia lui Emil, dar asta numai daca spectatorii o stiu de la Teatrul National ca Leul „fioros“ din „Visul unei nopti de vara“, regia Felix Alexa, si nu ca nevasta usor înapoiata de acum care, pentru calatoria în Australia, se emancipeaza rapid, iesind din rochiile stil „anii '80 vara“ direct în suprapuneri studiate.De foarte multa vreme n-am avut senzatia ca un film chiar trebuie sa se termine, fara sa ma intereseze prea mult cum, iar oftaturile si replicile gen „hai ba ne lasi“ venite din spate nu contribuiau la îmbunatatirea starii mele de spirit.„Schimb valutar“ nu este un film pe care l-as recomanda, nici macar pentru a învata cum se alcatuieste un scenariu prea americanizat, prea rasuflat, pentru ca acest scenariu e semnat de Tudor Voican si e… pacat.Pâna la urmatorul script care sa-l stearga pe acesta, sa ramânem cu gândul la capodopera „California Dreamin'“.