Varsovia, un festival major în regiune
articol aparut in Cultura, nr. 197 din 2008-10-30» cultura cultura cinema »
Autor: MIHAI FULGER
Ajuns la a 24-a editie (10 – 19 octombrie a.c.), Festivalul de Film de la Varsovia este cel mai important eveniment cinematografic din Polonia. Nu însa si cel mai iubit, pentru ca polonezii, patrioti din fire, prefera putin mai vechiul – si (nejustificat de) mult mai fastuosul – festival din oraselul Gdynia (pe tarmul Marii Baltice), a carui competitie este rezervata productiilor cinematografice nationale. Acestea nu sunt deloc putine, daca ne raportam la cele românesti: între 25 si 40 de titluri pe an în ultima perioada, de când Institutul Polonez de Arta Cinematografica (echivalentul
CNC-ului nostru) constituie principala sursa de finantare a filmelor. Din pacate, cei mai multi urmasi ai lui Kieœlowski, Wajda sau Zanussi prefera sa realizeze productii foarte comerciale, care le pot aduce milioane (sic!) de spectatori în propria tara, si nu filme mai personale si mai profunde, care sa vorbeasca si publicului din alte parti; de aceea, succesele cineastilor polonezi pe plan international sunt cam putine în ultimii ani. Programul festivalului varsovian a inclus aproximativ 250 de lungmetraje si scurtmetraje, proiectate în doua multiplexuri din centrul orasului (Kinoteka – aflat într-o cladire comunista – si Multikino – plasat la ultimul nivel al unui mall ultramodern). Poate parea ciudat: cum sa organizezi un festival cu filme „de arta“ în niste locuri în care spectatorii manânca popcorn si beau cola, trimit SMS-uri si palavragesc în timpul proiectiilor? Mai ales când în Polonia exista si o retea, cu vreo 20 de sali finantate din bani publici, care difuzeaza cu precadere filme de autor… Explicatia este simpla: pentru a supravietui, un festival de film trebuie sa fie profitabil. Cum pentru marea majoritate a polonezilor a merge la cinema a devenit acelasi lucru cu a merge la multiplex, asocierea festivalurilor de film (cel de la Gdynia nu face exceptie) cu asemenea cinematografe „noncinefilice“ este logica. Asa detestate cum sunt (mai mult la noi decât la ei), salile din mall-uri au salvat industria cinematografica poloneza în perioada postcomunista si ar fi putut face acelasi lucru în România, cred eu, daca ar fi aparut mai repede si în numar mai mare dupa 1989. În fine, publicul polonez mi s-a parut mai bine educat, chiar daca si mai rece, decât cel românesc.Festivalul de Film de la Varsovia are nu mai putin cinci sectiuni competitionale. Cea dintâi, Warsaw Competition, a inclus anul acesta 14 lungmetraje, marele premiu revenindu-i filmului „Yuriev Den“ („Ziua lui Yuri“), semnat de regizorul rus Kirill Serebrennikov si remarcat vara asta la Locarno. O pelicula cu multe elemente mistice, în buna traditie a cinema-ului transcendental (Bresson, Ozu si, desigur, Tarkovski), despre o reîntoarcere la radacini care îi aduce protagonistei (Liuba, cunoscuta cântareata de opera) mai multe epifanii (pornind de la disparitia misterioasa a tânarului ei fiu) si o reluare a traseului ei existential dintr-un punct aflat pe axa timpului cu doua decenii în urma; regizorul a dorit ca renasterea eroinei sale sa reflecte renasterea „mamei Rusia“. Impecabil tehnic (ca mai toate filmele rusesti de prin festivaluri), însa putin prea lung, „Yuriev Den“ ne vorbeste nu doar despre manifestarea sacrului în profan, ci si despre linia subtire dintre bine si rau. Tot din competitia principala a facut parte si o coproductie cu participare româneasca, „Mar Nero“ („Marea Neagra“) de Federico Bondi, în care Dorotheea Petre („Ryna“, „Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii“) detine rolul principal si o are alaturi pe veterana actrita italiana Ilaria Occhini; filmul, si el bine primit la Locarno, va intra în curând în circuitul cinematografic autohton.A doua competitie de la Varsovia, care a inclus anul acesta 16 titluri, este dedicata – la fel ca si cea a TIFF-ului nostru – regizorilor aflati la primul sau la al doilea lungmetraj. Nu întâmplator m-am referit la festivalul clujean, caci filmul câstigator în amintita sectiune la Varsovia, productia daneza „Ma salama Jamil“ („Jamil, mergi în pace“) de Omar Shargawi, a fost în iunie si în competitia TIFF-ului, câstigând chiar Premiul pentru regie. Un film foarte intens, desi uneori prea demonstrativ, cu un actor principal remarcabil (Dar Salim), ce abordeaza o tema de impact: relatia dintre religie (în acest caz islamica) si violenta. Competitia „Free Spirit“ (cu 16 concurenti) este menita a pune în valoare „filmele independente, rebele din întreaga lume“. Nu stiu însa unde au gasit membrii juriului „spiritul independent“ în coproductia sârbo-franceza „Èarlston za Ognjenku“ („Lacrimi de vânzare“). Un film pe genericul caruia îl întâlnim pe celebrul Luc Besson (nu e de mirare ca efectele speciale îti iau ochii, nelasându-ti timp sa te gândesti la ceea ce vezi), un fel de „Xena“, dar cu ceva mai mult erotism, în care elementele mitologice sunt înlocuite de locuri comune ale folclorului balcanic.Celelalte doua competitii au inclus 13 lungmetraje documentare, respectiv 64 de lungmetraje de fictiune (inclusiv animatii). În aceasta ultima sectiune, cinematografia noastra a fost reprezentata de doua filme: „Fata galbena care râde“ de Constantin Popescu si „Megatron“, Palme d'Or-ul lui Marian Crisan. La capitolul prezente românesti la Varsovia trebuie spus ca în programul paralel „Discoveries – viziuni asupra lumii contemporane“ au fost prezentate deja cunoscutul „Boogie“ al lui Radu Muntean si „Die Zweite Frau“ („A doua doamna“) al germanului Hans Steinbichler, cu Maria Popistasu („Sex Traffic“, „Legaturi bolnavicioase“) într-un rol principal.Premiul FIPRESCI (oferit de juriul criticilor) a ajuns meritat la un film de debut maghiar, „A nyomozó“ („Investigatorul“) de Attila Gigor. Aceasta savuroasa comedie neagra, care se metamorfozeaza pe parcurs într-un thriller detectivistic având în centru un antierou irezistibil, va ajunge în curând si în România.Festivalul varsovian are anexata o piata de proiecte cinematografice, „CentEast Market“, ajunsa anul acesta la editia a patra (15 – 19 octombrie) si condusa de olandezul Rik Vermeulen (programator al Festivalului de la Rotterdam, dar si membru fondator si director al TIFF-ului – se pare ca toate drumurile duc la Cluj). Cum o
sugereaza si numele, aceasta piata, mult mai mica decât cele de la Cannes, Berlin si alte festivaluri de clasa A, este dedicata productiilor reprezentând tari din Europa Centrala si de Rasarit. De exemplu, deja amintitul film „Boogie“ de Radu Muntean a fost prezentat aici anul trecut. „CentEast“ 2008 a inclus nu mai putin de cinci lungmetraje românesti sau cu participare româneasca: „Cea mai fericita fata din lume“ de Radu Jude, „Daca bobu' nu moare“ de Sinisa Dragin, „Katalin Varga“ de Peter Strickland, „Nunta muta“ de Horatiu Malaele si „Nunta în Basarabia“ de Napoleon Helmis. Trebuie remarcat faptul ca regizorii si producatorii români colaboreaza mai nou nu doar cu tari mari, precum Franta sau Italia, ci si cu Austria, Olanda, Luxemburg, Serbia, Ungaria sau... Moldova.Prin sectiunile sale competitionale si programele paralele (inclusiv piata de film), excelent organizatul Festival de la Varsovia a reprezentat pentru mine o buna oportunitate de a analiza elementele comune si noile tendinte ale cinematografiilor din regiunea
noastra.