Societate, Democratie, Intelligence
articol aparut in Cultura, nr. 197 din 2008-10-30» cultura supliment »
Autor: ***
Masa rotunda organizata de Serviciul Român de Informatii
Proiectul strategiei de informatii a SRI
GEORGE CRISTIAN MAIOR
Toti lucram cu informatii, fie ca ne desfasuram activitatea în presa, fie ca lucram în mediul academic sau la nivel guvernamental, important este sa vedem cum operam cu aceste date, cum extragem nucleul analitic din cantitatea imensa de informatii disponibile...
Masa rotunda organizata de Serviciul Român de Informatii îsi propune sa contribuie la dezvoltarea dezbaterilor publice pe tema democratiei, a relatiei dintre sistemul democratic si activitatea de informatii, de intelligence, dar si asupra relatiei mai ample a acestui segment fundamental în activitatea statului cu societatea civila.
As vrea sa subliniez faptul ca nu am intentionat organizarea acestei conferinte ca un simplu exercitiu de imagine. Desigur ca imaginea este importanta, pentru un serviciu de informatii, mai ales datorita faptului ca adesea, lucrând, ca misiune fundamentala, cu o zona mai ascunsa, în mod firesc, societatii civile si societatii în general, exista în mod natural prezumtii de suspiciune în ceea ce priveste activitatea acestui sector al securitatii nationale. Însa mai importanta pentru noi, în acest moment, este ideea unei comunicari de substanta cu societatea civila, cu mediul academic, în ceea ce priveste evolutia, pe de-o parte, a activitatii de intelligence, de informatii într-un stat si, pe de alta parte, a modului în care Serviciul Român de Informatii poate interactiona cu societatea civila pe probleme fundamentale pentru promovarea intereselor strategice ale statului si, pâna la urma, ale cetateanului.
Ma refer aici, printre altele, la activitatea de analiza si prognoza, spre exemplu, care este în mod evident o componenta esentiala în programul unui serviciu de informatii. Noi furnizam analize pentru decidenti, pentru consumatorii de informatie, pe baza carora acestia iau decizii care ne afecteaza pe toti, într-o lume tot mai interdependenta, supusa unor presiuni fantastice, cu conotatii pozitive si negative, ca rezultat al procesului de globalizare. Pâna la urma, toti lucram cu informatii; fie ca ne desfasuram activitatea în presa, fie ca lucram în mediul academic sau la nivel guvernamental, important este sa vedem cum operam cu aceste date, cum extragem nucleul analitic din cantitatea imensa de informatii disponibile, care circula în sistemul international printr-o multitudine de surse, în mare parte în acest moment chiar prin surse deschise, aflate practic la îndemâna tuturor.
Este important ca serviciile de informatii sa-si dezvolte si sa-si rafineze expertiza analitica, capacitatea de prognoza pentru a putea anticipa anumite evolutii sau provocari cu care se confrunta statele în lumea actuala. Constatam astazi ca exista o serie de fenomene de risc în crestere, inclusiv în apropierea geografica a României, constatam de asemenea ca o serie de problematici globale ne afecteaza tot mai mult securitatea si, în consecinta, este extrem de important pentru un serviciu de informatii sa poata lucra si interactiona cu mediile academice si cu mediile profesioniste de analiza pentru a putea oferi decidentilor în stat informatia necesara luarii celor mai oportune si adecvate decizii în domeniul securitatii nationale.
Despre legea sigurantei nationale
Doar câteva cuvinte despre cum a evoluat Serviciul Român de Informatii de la începutul anilor '90, unde suntem acum si ce ne propunem sa facem. Cred ca au existat mai multe etape în dezvoltarea SRI. În primul rând, vorbim de etapa de început, cea a anilor '90, când aveam o Românie iesita din revolutie, o Românie care încerca sa-si asigure o noua identitate în relatiile internationale, supusa multor presiuni din exterior si din interior, o tara care încerca sa se defineasca pe noi parametri geopolitici. O Românie care suferea, poate, din cauza unei anumite izolari la care, si datorita unor greseli, si datorita unor factori obiectivi, a fost supusa în anii de dupa 1989. În acea perioada, Serviciul Român de Informatii a fost construit pentru a raspunde unor necesitati de etapa, de epoca istorica, de aceea si legea de functionare care a fost adoptata atunci, Legea sigurantei nationale, reflecta acea dimensiune securitara asociata României anilor '90.
Multe perceptii de risc care s-au transpus în lege sunt astazi depasite – unele întemeiate în mod obiectiv, altele, subiectiv, legate de o anumita senzatie de încercuire a României, de izolare, la care trebuia sa raspunda în acele momente deosebite. Stim cum evoluau si Balcanii atunci, stim cum evolua dezbaterea în sensul extinderii NATO si a Uniunii Europene, stim ce deficit de credibilitate si de legitimitate exista; iata de ce, probabil ca, în mod mai mult sau mai putin obiectiv, Legea sigurantei nationale încorpora un set foarte larg de amenintari si de riscuri în ceea ce priveste securitatea nationala a României.
La începutul anilor 2000 a existat o evolutie clara spre integrarea euroatlantica, s-au schimbat multe dintre aceste perceptii, România a intrat în anumite circuite internationale de decizie si cooperare, a început sa dobândeasca legitimitate si credibilitate în plan euro-atlantic si, ulterior, sa beneficieze de umbrela de securitate colectiva. Schimbarile de perceptie asupra riscurilor si amenintarilor au condus în mod implicit si la o evolutie a serviciilor de informatii în sensul redefinirii unora dintre prioritatile strategice.
Consider ca ne aflam în prezent într-o a treia etapa, în care România participa la structurile de securitate colectiva si este integrata în organismele europene comunitare, ceea ce ne ofera posibilitati deosebite de evolutie ascendenta, în sensul modernizarii serviciilor de informatii. Nu în ultimul rând, la acest început de secol XXI, suntem supusi unor alte tipuri de presiuni din partea unor noi amenintari – lumea le numeste neconventionale, asimetrice – în conditiile în care asistam simultan si la o revenire la parametri mai clasici ai politicilor de putere, mai ales în zona estica a continentului. Iata de ce Serviciul Român de Informatii trebuie sa se adapteze la un asemenea context, sa-l înteleaga si sa transmita decidentilor informatia necesara pentru a lua deciziile cele mai oportune.
Despartirea de problemele din trecut
Exista si o parte, i-as spune, morala a reformei SRI pe care vreau sa o subliniez. Ma refer la toata acea gama de suspiciuni care au fost reflectate în analiza publica a performantelor Serviciului, pornind de la faptul ca acest Serviciu a mostenit si a fost depozitarul arhivei fostei Securitati, compusa dintr-un numar foarte mare de dosare.
Pentru un stat din Europa Centrala si de Est – si ma raportez aici si la alte servicii de informatii din regiune, transferul dosarelor catre institutiile abilitate a fost un proces de o anvergura deosebita.
Astazi, SRI nu mai gestioneaza decât un numar foarte redus de dosare, nici 1% din cât depozita la un anumit moment din arhiva fostei Securitati, dosare legate strict, asa cum am mai subliniat, de securitatea nationala actuala a României, pe domenii sensibile precum cel al contraterorismului sau al contraspionajului. Restul documentelor sunt în gestiunea altor institutii, astfel încât sintagma legata de „Serviciul Român de Informatii, continuator al Securitatii“ nu mai este valabila pe un asemenea palier.
Am intrat într-o faza profesionala superioara a evolutiei Serviciului, în care procesul de transformare nu mai vizeaza despartirea de trecut, ci un alt plan, cel al analizei si dezvoltarii misiunilor si obiectivelor strategice ale institutiei. Ca exemplu de practica în statele democratice, putem sa ne referim la ceea ce fac alte servicii din tarile membre NATO, la modul cum a fost dezvoltata strategia de informatii a CIA, a Comunitatii Nationale de Informatii a Statelor Unite si la reflectarea zonei de intelligence în Carta Alba a Frantei, toate adoptate foarte recent. Toate au fost la un anumit moment supuse unor dezbateri la nivel academic si au trecut prin consultari cu societatea civila. Ceea ce vreau sa subliniez este ca structurile de informatii, atât din zona euro-atlantica, cât si în plan global, încearca sa se adapteze la aceasta lume extrem de complexa, supusa altor provocari decât cele din trecut si care necesita poate un alt tip de raspuns în multe dintre domeniile care sunt în responsabilitatea unor institutii cu rol în intelligence.
O strategie bine fundamentata
O asemenea abordare sta la baza prezentarii în cadrul acestei mese rotunde a câtorva dintre ideile si conceptele de forta, pe care le are în vedere Serviciul Român de Informatii în creionarea primei strategii de informatii a SRI. Pentru ca, pâna la urma, o strategie nationala de informatii nu este doar apanajul unui grup de experti din cadrul Serviciului sau a Serviciului ca atare, ea trebuie sa încorporeze ceea ce societatea în general percepe ca fiind provocare la adresa intereselor securitatii nationale a României, alaturi de obiectivele si de intereselor cetatenilor, în sens extins, referitoare la modul în care se configureaza liniile directoare pe zona de informatii pentru securitate. Voi enunta câteva principii, câteva concepte, care vor sta la baza acestei strategii de informatii. Documentul va fi dezbatut în momentul finalizarii sale în forurile competente la nivelul CSAT si în cadrul Parlamentului.
Este o strategie pe care o dorim foarte bine fundamentata, astfel încât sa ofere o linie strategica majora pentru evolutia Serviciului Român de Informatii – principalul serviciu de informatii al tarii -, pe termen mediu si lung.
As vrea sa subliniez ca fundamentul intelectual si analitic al documentului este configurat de cadrul general agreat la nivelul statului privind prioritatile în domeniul securitatii nationale, asa cum sunt reflectate aceste prioritati în strategia de securitate nationala, în strategia de aparare, în programul de guvernare. Strategia este de asemenea bazata pe o analiza foarte serioasa a mediului intern si international de securitate. Ne-am propus ca aceasta strategie sa reflecte prioritatile de actiune în domeniul informatiilor pe un termen mediu de cinci ani.
În dezvoltarea sa, pornim de la faptul ca asistam la o diminuare a dihotomiei clasice intern-extern si chiar politic-militar în ceea ce priveste evolutia riscurilor la adresa statelor, inclusiv a României. O alta premisa a documentului vizeaza gestionarea amenintarilor generate de pozitionarea geografica speciala a României la granita est-europeana a NATO si UE, precum si faptul ca aceste organizatii au, de asemenea, propriile obiective strategice de securitate, fundamentate la nivelul unor documente-cadru. Avem în vedere faptul ca riscurile asimetrice sunt în acest moment potentate tot mai mult de mobilitatea crescuta a fluxurilor transfrontaliere de diverse tipuri, de bunuri, de persoane, financiare, chiar de idei, ceea ce implica o anumita abordare extinsa pe zona de securitate din partea Serviciului.
Strategia analizeaza dezvoltarile si interferentele riscurilor asimetrice, deja devenite clasice: terorism, crima organizata, mai nou amenintarile cibernetice, unde, pe dimensiunea de cyber-intelligence, SRI a dobândit calitatea de Autoritate Nationala. Avem, totodata, în vedere si reemergenta unor aspecte clasice de politici si geopolitici regionale, mai ales dupa evenimentele din Georgia; acest lucru este demonstrat în dinamica actuala a mediului de securitate international.
Cred ca suntem cu totii de acord cu ideea ca globalizarea informatiei, evolutia în cascada a riscurilor necesita noi tipuri de raspuns din partea statelor, de aceea Serviciul trebuie sa devina mult mai flexibil si mai
adaptabil în generarea exercitiului misiunilor sale si sa-si dezvolte capacitatile de anticipare a anumitor evolutii pentru a asigura functia esentiala de avertizare timpurie în domeniul securitatii nationale.
Misiuni si riscuri noi
Din punct de vedere al misiunilor SRI, exista o anumita continuitate în zona noastra de competenta în ceea ce priveste obiectivele majore legate de protejarea intereselor statului, a independentei nationale a României, a prezervarii identitatii si valorilor nationale; sunt misiuni strategice clasice, le avem prevazute în Constitutie, le cunoastem si le documentam permanent. Dar putem vorbi si despre o anumita ruptura pe aceste dimensiuni, despre o discontinuitate, i-as spune, pentru ca multe riscuri s-au schimbat în mod semnificativ, conceptele în domeniul securitatii nationale s-au extins progresiv pentru a întegra si alte domenii de actiune. A fost mentionata aici securitatea energetica, o arie importanta de interes pentru SRI, inclusiv în schimbul de informatii si analiza pe plan extern cu alte servicii de informatii; au fost evocate evolutiile din domeniul mediului sau, asa cum am mentionat, securitatea cibernetica. Acestea sunt domenii care genereaza obiective majore, unele cu totul noi, pentru institutia noastra.
În ceea ce priveste contracararea amenintarii cibernetice, deja construim un concept institutional si o arhitectura proprie Serviciului, iar pentru gestionarea fenomenelor asociate riscurilor cibernetice vom avea nevoie, de asemenea, de o foarte buna comunicare cu zona privata, inclusiv de acorduri cu actorii cu competente în domeniu din mediul privat pentru a putea asigura securitatea infrastructurii critice din domeniul informational pe care se bazeaza statul, Guvernul.
Misiunile Serviciului le-am definit pe patru paliere fundamentale. În primul rând, vorbim despre misiunea de cunoastere, specifica oricarui serviciu de informatii. Aici as sublinia ca s-a discutat mult despre distinctia serviciu de contrainformatii – serviciu de informatii. Sa nu uitam ca titulatura noastra este de Serviciu de Informatii al României, deci aria nu se restrânge doar la zona contrainformatiilor în activitatea SRI, desi contraspionajul ramâne un aspect pivot al competentelor noastre. Aceasta misiune de cunoastere se bazeaza pe un set de obiective legate de îmbunatatirea capabilitatilor de culegere a informatiilor, de analiza si prognoza. Domeniul analitic este foarte important, si aici consider interactiunea cu mediul academic drept prioritara, ca si interactiunea cu alte medii de analiza. A doua misiune a Serviciului se refera la dimensiunea de protectie, constanta pe anumite paliere, în vreme ce, pe altele, înglobeaza noi obiective legate de protejarea cetateanului împotriva unor riscuri asimetrice. A treia misiune este una preponderent actionala, cea de contracarare, combatere a riscurilor actuale de securitate – avem o serie de capacitati importante pe care vrem sa le dezvoltam si sa le adaptam cerintelor actuale. În fine, putem vorbi despre o misiune noua, cea legata de promovarea activa a intereselor de securitate ale României, în cooperare cu serviciile partenere din zona euro-atlantica si cu alte servicii care au incidenta majora în sistemul international. Asadar, nu doar informatii de protejare, de aparare, dar si informatii de constructie care sa ajute statul român sa dobândeasca un soi de avantaj strategic în discutiile, negocierile, dezbaterile externe pe care le are sau în deciziile care au valoare strategica din punct de vedere intern.
Comunicarea cu factorii de decizie
Dezvoltarea interdependenta a riscurilor si rapiditatea cu care evolueaza situatia operationala impun atât necesitatea unei abordari comprehensive a acestor riscuri de securitate, cât si nevoia cresterii capacitatii de cooperare si de interactiune în interiorul Serviciului, dar si cu beneficiarii de informatii. Pornind de la filosofia flexibilitatii în interiorul Serviciului, este evident ca trebuie sa lucram mai mult cu grupuri informale de analiza pluridisciplinara în SRI, deci sa evitam separarile rigide generate de o categorizare stricta a riscurilor. De asemenea, pot fi grupuri de lucru cu extensii în exteriorul institutiei pe anumite probleme foarte specializate, unde expertiza poate fi mai complexa, bunaoara în mediul universitar, pe aspecte ale securitatii nationale, în special pe cele definite ca fiind din domeniul soft security.
În ceea ce priveste cooperarea cu beneficiarii, este datoria noastra sa încercam nu doar sa transmitem sec si mecanic informatia, ci si sa o explicam din punct de vedere analitic încercând sa o descriem din toate unghiurile posibile de evaluare, astfel încât deciziile care vor fi luate în baza sa de catre beneficiari sa fie adecvate intereselor tarii noastre. Comunicarea cu factorii de decizie este o problema foarte importanta pe care o avem în vedere, mai ales în privinta relatiei cu Guvernul, care este principalul nostru beneficiar. Încercam nu numai sa transmitem informatia sau analiza, ci si sa discutam cu oamenii responsabili, cu ministrii, sa vedem care sunt resorturile interne sau resorturile adânci legate de acea informatie sau analiza pe care o transmitem; sa includem în evaluarile noastre si feed-back-ul primit de la consumatorii de informatii ce reprezinta un plus prin faptul ca ne ofera si un alt unghi de analiza decât cel pe care îl vizam în productia noastra de intelligence. Sa nu uitam ca si Guvernul si alte institutii sunt depozitare de informatii prin însasi activitatea pe care o desfasoara. Orice ministru, ca beneficiar de informatii, are o cunoastere mult mai adânca, specializata pe o anumita zona, pe cea economica, de exemplu, sau pe cea legata de energie, astfel încât este important sa comunicam, sa evitam contradictiile si sa operam cu acele analize complementare ce pot aduce un beneficiu suplimentar pentru decidentul din acea zona. Nici noi nu suntem si nu vom fi vreodata perfecti.
La granita de Est
Nici nu avem cum, pentru ca este o iluzie cunoasterea totala, nici un serviciu din lume nu poate pretinde ca detine o asemenea forma completa de cunoastere a realitatii. De aceea, comunicarea si complementaritarea la nivel de evaluari sunt atât de importante pentru a genera o analiza cât mai comprehensiva a situatiei de securitate.
Sunt structuri de informatii precum cele din sistemul anglo-saxon, unde chiar la nivel analitic se formeaza grupuri comune de lucru între servicii si beneficiarii din zona guvernamentala pe analiza unor anumite probleme. Alte sisteme prefera o departajare neta între furnizorul de informatii si beneficiar. Din acest punct de vedere, noi oferim informatia, beneficiarul, dupa aceea, o poate rafina, o poate extinde si, evident, este obligat sa ia decizia adecvata. Undeva, între aceste doua paradigme diferite, încercam si noi sa ne adaptam din punct de vedere al relatiei cu beneficiarii.
În fine, faptul ca suntem la granita de est a NATO si a Uniunii Europene nu este numai un aspect teoretic, ci o coordonata a activitatii noastre concrete. Pozitionarea tarii noastre genereaza o serie de riscuri care au ca efect necesitatea concentrarii unor dispozitive, a cresterii nivelului de cunoastere si analiza pe zona de est; vorbim deci despre o concentrare chiar în termeni geografici a eforturilor noastre. Sunt sectii teritoriale cu care operam si care trebuie sa aiba o competenta mai mare în lucrul cu acest tip de informatii, cum ar fi, sa spunem, Iasiul, pe zona estica. Sunt sectii care lucreaza pe, sa spunem, fenomene de crima organizata, ce ar putea aduce atingere securitatii nationale, direct cu sectii sau institutii de peste granita. În cazul Ucrainei, de exemplu, cooperarea a devenit foarte buna în ultimul timp pe aceasta dimensiune, si chiar încercam si cu Republica Moldova, pe acest aspect, punctual, sa ne adaptam mai bine la ceea ce înseamna dimensiunea actionala.
Strategia de informatii a SRI va lua în considerare si un proiect de ierarhizare a actualelor riscuri si amenintari de securitate. Aceasta ierarhizare va fi realizata pe baza unei serii de evaluari complexe cu privire la dinamica riscurilor, la impactul si probabilitatea lor de a produce efecte asupra securitatii nationale. Sa luam ca exemplu terorismul – din punct de vedere global si în special în zona euroatlantica. Acesta este considerat nu un risc, ci o amenintare fundamentala. Noi, din perspectiva protejarii teritoriului national, prin activitatea noastra de cercetare si cunoastere, spunem ca, poate, nu este atât de pregnanta aceasta amenintare în momentul actual, dar, în lumina analizelor, nu putem exclude sub nici o forma cresterea ei în viitor. Sa nu uitam ca avem baze militare americane pe teritoriul României, ca participam cu forte militare în misiuni externe în Irak, în Afganistan, ca aderarea la Uniunea Europeana, dincolo de toate beneficiile pe care le cunoastem, aduce si o dinamica mai accelerata în ceea ce priveste evolutia acestei amenintari. De exemplu, riscul terorismului poate fi accentuat de faptul ca cetatenii UE aflati în legatura cu organizatii teroriste – sa oferim doar exemplul unor indivizi apartinând comunitatilor mari de musulmani din diferite state europene – pot foarte usor actiona pe teritoriul României. Pe fundalul unor astfel de evolutii, este nevoie de o foarte buna cunoastere a dinamicilor de risc din Uniunea Europeana, precum si de consolidarea cooperarii cu alte servicii de informatii din state precum Marea Britanie sau Franta.
Tocmai de aceea suntem foarte atenti unde „postam“ o asemenea amenintare în ierarhia riscurilor cu care ne vom confrunta, pentru ca ierarhizarea va genera, în cele din urma, planificare, alocare de resurse si concentrare operationala pe o anumita problema. Acest lucru trebuie facut mult mai profesionist la nivelul SRI, pornind de la o perspectiva temporala extinsa. Nu gestionam doar amenintarile de azi, ne pregatim si pentru riscurile de mâine.
Academia Nationala de Informatii
Ierarhia pe prioritati va permite cunoasterea reala a situatiei actuale si a celei pe termen scurt si mediu, astfel încât sa putem aloca imediat resurse si capabilitati operationale pentru contracararea unui anumit risc. Abordarea pe care v-am prezentat-o face parte din proiectul Strategiei de Informatii, fiind inclusa în obiectivul dezvoltarii unui sistem nou de planificare în cadrul SRI.
O alta problema de management institutional este legata de dezvoltarea resurselor umane de care dispune Serviciul. Avem, într-adevar, nevoie de mai multa expertiza pe diverse domenii foarte specializate. Am început recrutarea directa de specialisti în diferite domenii din universitati. Exista o buna receptare a demersurilor noastre din partea potentialilor candidati care îsi doresc sa lucreze ca ofiteri de informatii în SRI si încercam sa asiguram un proces de selectie cât se poate de riguros din acest punct de vedere. Evident, avem sistemele proprii de pregatire si instruire, care trebuie si ele sa se adapteze la aceste necesitati de specializare în interiorul institutiei, si aici ma refer la Academia Nationala de Informatii.
Multi se întrebau la un moment dat de ce ar fi necesara o asemenea academie. Iata ca alte state, precum Franta, îsi înfiinteaza academii de informatii tocmai pentru a putea asigura pregatire specializata, dar si pregatire generala pe aceasta dimensiune extrem de complexa a securitatii nationale. În cadrul academiei SRI, vom lucra intens pentru îmbunatatirea curriculei, pentru atragerea de expertiza din exterior, la nivel de sociologie, economie, pentru dezvoltarea cooperarii ANI cu institute de cercetare din tara si din strainatate. De asemenea, pe dimensiunea proiectelor de resurse umane, avem în vedere o serie de obiective referitoare la evolutia carierei ofiterilor de informatii. Trebuie sa existe un orizont predictibil în ceea ce priveste posibilitatea ofiterului de a evolua în cariera, de a se pregati, de a lucra pe diverse segmente în cadrul SRI, iar aceste aspecte necesita o serie de schimbari si reforme interne. Un Ghid al Carierei ofiterilor de informatii este absolut necesar, dupa parerea mea, astfel încât sa existe si o emulatie interna în activitatea pe care o desfasoara personalul Serviciului, o competitie sanatoasa, as putea spune, din punct de vedere al posibilitatilor fiecaruia de a se manifesta si de a evolua profesional.
Doresc sa închei cu precizarea ca o parte a proiectului Strategiei de Informatii va fi publica, si o parte, evident, clasificata. Documentul va fi discutat si validat la nivelul CSAT si va reprezenta baza de planificare si de actiune a SRI pentru îndeplinirea misiunilor enumerate anterior.
IOAN MIRCEA PASCU
În tema pe care v-o propun – Dinamica mediului de securitate si rolul intelligence, rolul informatiilor – exista, dupa parerea mea, trei zone la care trebuie sa ne referim. Prima chestiune este un tablou politic general pe plan international, pentru ca fara el nu putem sa întelegem care este evolutia mediului de securitate. A doua chestiune este chiar mediul de securitate si a treia, bineînteles, se refera la informatii.
Lumea multipolara si noua ierarhie
de putere
În ceea ce priveste primul element, tabloul politic, cred ca trendul general care caracterizeaza lumea în momentul de fata este tranzitia de la bipolarism, printr-o scurta perioada de unipolarism, spre multipolarism sau, cum unii specialisti sustin, spre nonpolarism. În orice caz, totul se petrece pe fundalul globalizarii. Prin ce se manifesta aceasta tendinta? Exista o dezordine mai mare în sistem si, când spun dezordine, o spun între ghilimele. Avem în primul rând în vedere o reducere a autoritatii institutiilor internationale, înregistram o presiune puternica exercitata asupra puterii americane, care într-o scurta perioada de timp a reprezentat, sa spunem asa, singura mare superputere ramasa în joc, si aceasta presiune se face atât prin angajarea extensiva a puterii americane, cât si prin contestarea ei.
În al doilea rând, asistam la o intensificare a competitiei pentru statut si influenta între marile puteri. Daca va aduceti aminte, în anii '80 a aparut o carte scrisa de un specialist american, Paul Kennedy, care sustinea ca Statele Unite se aflau, în 1986, în punctul în care se afla Marea Britanie la sfârsitul secolului al XIX-lea si la începutul secolului XX. Cartea nu a avut un impact prea mare pentru ca s-a prabusit si Uniunea Sovietica si, dintr-o data, perspectiva
s-a schimbat. Dar, în momentul de fata, daca recitim aceasta lucrare, vom observa cât de actuala a devenit.
În sfârsit, avem o reafirmare a politicii de putere. S-a facut aici aluzie la acest lucru, "power politics", cresterea apelului la forta militara si la celelalte instrumente clasice, vorbim despre sfere de influenta, sfere de interes, observati cum deja acesti termeni, pe care multi îi considerau depasiti, au reintrat în vocabularul diplomatic curent. De asemenea, asistam la o intensificare a conflictualitatii internationale. Avem vechile conflicte care, atâta vreme cât se aflau în dinamica echilibrului central dintre cele doua superputeri, erau mentinute sub un anumit control. Odata echilibrul disparut, ele au capatat o anumita independenta, ceea ce a permis afirmarea unor actori regionali, fiecare cu interesele lui, cu, probabil, setul propriu de conflictualitate pentru impunerea în raport cu alti actori regionali.
Asistam, asadar, la aceasta lupta pentru statut si influenta între marile puteri, deoarece are loc o schimbare a ierarhiei de putere, se redistribuie puterea în sistem si atunci va rezulta o noua ierarhie. Din punctul acesta de vedere, ceea ce spune Kagan acum, în 2008, este ilustrativ: lumea a revenit la normalitate, în sensul ca ceea ce am cunoscut pâna în momentul de fata si ceea ce ni se parea ca va disparea o data cu esecul comunismului iata ca se întareste.
Ne confruntam cu o presiune asupra resurselor, mai ales asupra celor energetice, care creste tot mai mult. Si aici putem spune ca prabusirea comunismului a permis reechilibrarea dintre nevoile economiei mondiale si resursele aflate în fostele tari comuniste, la care accesul era mediat, controlat de statele comuniste. A existat aceasta echilibrare nu pentru multa vreme, pentru ca India si China au devenit, cu foamea lor energetica si de resurse, principalii factori care tind din nou sa destabilizeze acest raport relativ precar. Dupa parerea mea, ca singura posibilitate de reechivalare în viitor o reprezinta Africa si valorificarea resurselor africane, ceea ce va impune Africa pe harta viitoarelor zone de conflict ale lumii. Deja anumite lucruri încep sa se vada acolo, exista chiar si o anumita literatura pe domeniu si cred ca aceasta trebuie sa fie urmarita.
În acest context, revin la o alta lucrare, care se numeste "Limitele cresterii", a Clubului de la Roma, din 1972. Si cred ca ceea ce ne atragea atentia atunci devine astazi si mai pregnant, caci la aceasta lucrare trebuie sa ne uitam cu alti ochi în prezent. În sfârsit, avem, în ceea ce priveste conflictualitatea, o posibila sursa de tensiuni de acum încolo, pornind de la prabusirea fundamentelor sistemului economico-financiar bazat pe suprematia exclusiva a pietei si a ne-interventionismului, acreditat în anii '70-'80 prin reganism si thatcherism. Acest lucru duce si la o anumita scadere a autoritatii economice a Statelor Unite si la punerea în discutie a întregului sistem convenit la Bretton Woods, în 1944. Vedeti ca deja au aparut opinii în acest sens.
Disparitia amenintarii sovietice
A doua chestiune: mediul de securitate. Interdependentele în sistem se multiplica, toti depindem din ce în ce mai mult de toti ceilalti, ca urmare a accentuarii globalizarii si atunci as spune ca, practic, fiecare oportunitate reprezinta în egala masura si o vulnerabilitate. Ma leg de cineva, dar în acelasi timp, sunt mai dependent de problemele lui. Si, din acest punct de vedere, nu as spune ca orice vulnerabilitate reprezinta o oportunitate, ci invers – orice oportunitate reprezinta o vulnerabilitate, în sensul ca trebuie sa cântarim lucrurile, trebuie sa aflam, sa masuram corect care sunt costurile oricarei oportunitati. Niciuna nu vine fara costuri si atunci aceasta trebuie sa fie o chestiune foarte serioasa. Spuneam, cu prilejul unei reuniuni care avea loc în timpul Summitului NATO de la Bucuresti, de fapt, puneam atunci o întrebare, care suna asa: "Disparitia amenintarii sovietice s-a datorat eliminarii ei fizice sau mai degraba disparitiei Uniunii Sovietice ca subiect de drept international?". Pentru ca am plecat de la analiza agendei Summitului si am vazut ca unele puncte discutate la reuniune erau de fapt produsul direct al actiunii si atitudinii Rusiei. Ce s-a întâmplat în Georgia întareste aceasta întrebare sau valabilitatea acestei întrebari.
O alta chestiune referitoare la mediul de securitate: nici o alta amenintare nu a reusit, deocamdata, sa ia locul amenintarii sovietice. Nici terorismul international, nici chiar schimbarile climatice, nici una nu are valoare sistemica, astfel încât sa determine o reactie coagulata a sistemului în ansamblul sau. S-au facut încercari în acest sens, dar fiecare acorda, deocamdata, o pondere diferita unor amenintari ce se refera chiar la mai multe tari. Si vedeti interpretarea situatiei din Georgia, cum a fost una diferita de la o tara la alta si între cele doua maluri ale Atlanticului, vedeti terorismul si multe alte exemple.
Cu toate acestea, asistam la diversificarea amenintarilor, în primul rând datorita faptului ca apar acesti actori non-statali care functioneaza, sa spunem, sub radar si care genereaza amenintarile asimetrice, pentru ca asemenea mijloace de actiune le sunt accesibile si, dintr-o data, tabloul amenintarilor s-a multiplicat, a devenit mult mai complex. Aceste amenintari au o valoare regionala, dar foarte multe au si valoare nationala. În unele tari se manifesta mai pregnant, în altele mai putin, de aici si perspectiva si reactia diferita în fata lor si dificultatea de a le transforma în amenintari general acceptate, pe baza carora sa se poata actiona în comun. Iata numai recent, de câteva zile, la reuniunea speciala convocata de Presedintia franceza cu privire la situatia financiara internationala, unul dintre statele participante a spus ca problemele de salvare a unor institutii financiare trebuie sa aiba caracter national.
Trebuie remarcata, din acest punct de vedere, si o alta chestiune: aceste amenintari nu mai actioneaza secvential, trecem de la una la alta, o consumam pe una, ajungem la alta. Ele actioneaza concomitent si atunci vom avea o dificultate mai mare de a selecta care sunt cele care trebuie sa ne atraga primul raspuns, trebuie sa vedem care sunt proportiile în raport cu celelalte, ce impact are interferenta noastra în acest sistem si, în orice caz, riscurile actuale depasesc capacitatea statelor de a le combate pe toate în mod egal, în acelasi timp.
De aceea, as spune ca exista o anumita tendinta de privatizare a asigurarii securitatii. Si observati ca, în state care au institutii mai slabe din acest punct de vedere, constatam ca apar diversi agenti, cu o legatura mai mica sau mai mare cu statul, care preiau asigurarea securitatii pe un anumit plan. Daca va duceti în Beirut, de exemplu, o sa vedeti cartiere în care alte forte sunt cele care asigura securitatea, nu cele ale statului libanez. În sfârsit, în discutiile despre mediul de securitate, trebuie sa vorbim si despre diminuarea coeziunii aliantelor. Exista tendinte centrifuge atât în NATO, cât si în UE, tendinte de opt out: "Da, chestiunea asta o convenim, e valabila pentru totdeauna, dar va rog, pe mine sa nu ma socotiti decât din cutare moment la aceasta combinatie". Prin urmare, tendinta aceasta de opt out este vizibila în ceea ce priveste evenimentele petrecute recent în Georgia, ele au antamat deja o reinterpretare a Articolului 5 si discutii pe marginea reinterpretarii articolului respectiv în Alianta, ca si reevaluarea raportului dintre apararea teritoriala si proiectia fortei, precum si dintre area si out of area. Va aduceti aminte, out of area, out of business a fost sloganul care a dominat începutul anilor '90, când discutam despre NATO si extindere. În momentul de fata, cred ca începem sa evaluam care este impactul operatiunilor din Afganistan si din Irak si din alte parti asupra a ceea ce ar trebui sa faca Alianta sau a ceea ce se asteapta în Alianta chiar în zona ei de responsabilitate, în zona atlantica. Si sunt discutii între specialisti în aceasta privinta.
Actorii non-statali si
piata de informatii
În sfârsit, al treilea pilon al prezentarii mele îl reprezinta dezvoltarea mediului intelligence, si aici vorbesc în calitate de consumator de informatie: avem o amplificare exponentiala a fluxului informational si o reducere continua a timpului de reactie. Între decizia politica si implementarea ei este din ce în ce mai putin timp la dispozitie pentru o reactie.
În primul rând, principala provocare consta, cred, în a face diferenta între informatia utila si informatia mai putin utila, în a ierarhiza importanta informatiei, în capacitatea de a realiza conexiunile potrivite între toate aceste componente ale unui mozaic foarte, foarte complex. Care sunt piesele care pot sa-ti confere o imagine logica sau sa te ajute sa citesti într-un desen aparent greu de înteles, din multitudinea informatiilor care se acumuleaza? Si, în sfârsit – cei care lucreaza în domeniul informatiilor stiu foarte bine – în anumite perioade istorice se reiau anumite operatiuni, planuri si asa mai departe care au existat în alte momente, de aceea, memoria institutionala este un domeniu esential si fiecare serviciu trebuie sa-si chiverniseasca foarte bine aceasta memorie.
În al doilea rând, informatia este accesibila si adversarului. Nu mai putem sa consideram ca este numai în posesia noastra. Este egal libera, sa spunem asa, si adversarului, ceea ce accentueaza competitia pentru o interpretare corecta si pentru actiunea potrivita pe baza acelei interpretari. Asadar nu mai avem noi asul în mâneca si nu mai actionam pentru ca noi stim ceva, celalalt are aceeasi carte în mâna.
Avem, în al treilea rând, dupa parerea mea, o tendinta de privatizare a culegerii de informatii, a prelucrarii si distribuirii, ceea ce am putea numi merchandising intelligence, ca reflex al aparitiei actorilor non-statali si al privatizarii securitatii în domeniul informatiilor.
În al patrulea rând, trebuie mentionate posibilitatile crescute pentru dezinformare si vulnerabilitatea crescuta a infrastructurii de culegere, prelucrare, distributie si actiune ce trebuie sa fie gestionata.
În al cincilea rând, necesitatea revizuirii raporturilor dintre HUMINT si SIGINT, dintre informatia obtinuta pe cale umana si cea obtinuta prin mijloace tehnice. Lucrurile sunt cât se poate de evidente si cred ca ce s-a întâmplat în septembrie 2001 este extrem de relevant în aceasta privinta. Dar avem în interiorul serviciilor o tensiune si trebuie sa vedem ceea ce poate în cadrul sistemului sa circule liber între componentii acestui sistem, cu vulnerabilitatea ca, în felul acesta, devine accesibil si altora, si restrictivitatea necesara, care trebuie abordata. Ce e astazi restrictivitate, ce retin pâna la punctul de la care nu interferez cu propria eficienta cu cea a actiunii serviciului?
În al saselea rând, este vorba despre o comprimare a secventei culegere – prelucrare – evaluare la nivel decizional – decizie si implementarea deciziei. Cine se misca mai repede si mai bine câstiga, marja de eroare devine tot mai mica. Cu alte cuvinte, nu am nu stiu câte cartuse pentru proba de pistol viteza în care mi se întorc tintele o singura data; am cinci gloante si trebuie sa trag un glont pe fiecare tinta. Trebuie sa realizez punctajul maxim pentru ca nu pot astepta ca tinta
sa-mi stea acolo pâna când mai fac o încarcare a pistolului, deci timpul se reduce foarte mult. Imprevizibilul sau ceea ce Clausewitz numea "ceata razboiului" tinde sa se refere tot mai mult la consecintele unei actiuni si mai putin la initierea ei. Adica, e foarte usor sa organizam o operatiune, dar nu-i putem prevedea în totalitate consecintele. Devine tot mai greu sa prezici care va fi impactul în aceasta privinta.
Pe tendinta centrifuga
În sfârsit, încrederea se diminueaza, în timp ce suspiciunea se amplifica, pâna si în interiorul aliantelor. Se fac schimburi de informatii, însa în conditiile în care fiecare tinde sa-si rezolve problemele singur si sa se izoleze. E de vazut si acest aspect: în ce masura fluxul de schimburi este credibil si cât de mult ne poate ajuta? Nu vreau sa sustin ca trebuie sa înceteze, nu va înceta, va fi mereu o necesitate, dar, în orice caz, cred ca va trebui sa fim foarte atenti în aceasta privinta. As exemplifica printr-o fraza din Robert Kagan, si anume: "The promise of the new era of international convergences faints. We have entered an age of diversions". Deci, de acum înainte, suntem pe tendinta centrifuga.
Concluzionez spunând ca, într-o lume tot mai complexa si competitiva, rolul intelligence pentru luarea celor mai bune decizii devine crucial; aici atrag atentia asupra unui element fundamental, conditia minima este ca si factorii decizionali sa se ridice la înaltimea datelor primite. Informatia prelucrata, adica ceea ce se numeste intelligence, trebuie sa fie utila, demna de încredere, disponibila la timp si prezentata într-o forma corespunzatoare.
Transformarea serviciilor
de informatii în contextul actual de securitate
SERGIU MEDAR
Transformarea intelligence este un domeniu despre care s-a vorbit foarte mult dupa 11 septembrie 2001. Nu este, însa, mai putin adevarat ca s-au si facut foarte multe lucruri în acest sens, dar exista si exagerari. Exagerarile au dus la situatia în care unele servicii de informatii au o foarte scazuta capabilitate de a reactiona la o întoarcere în timp de o maniera brutala, rudimentara, atât ca planificare, cât si ca manifestare a modului de rezolvare a diferendelor dintre state. Este vorba de conflictul din Georgia. 11 Septembrie a pus în fata serviciilor de informatii din întreaga lume pericolul terorismului. De comun acord, s-a stabilit ca pericolul asupra statelor lumii sa fie considerat global si adaptiv, cu o distinctie nesemnificativa între crima, terorism si razboi. Toata lumea a început sa vada ca unice amenintari asupra omenirii terorismul si crima organizata.
Cred ca s-a supralicitat aceasta directie, iar serviciile care s-au concentrat numai asupra acesteia, neglijând alte amenintari, inclusiv pe cele clasice, au gresit. Serviciile de intelligence au trecut de la maniera de abordare din timpul Razboiului Rece, care se baza pe amenintarea statului-natiune, la amenintarile transnationale, omnidirectionale, non-statale si asimetrice. Plecând de la aceste principii, transformarea intelligence a dus la planificarea, culegerea, analiza si diseminarea informatiilor într-o modalitate noua, mult mai eficienta.
A venit, însa, conflictul din Georgia, iar maniera de actiune a Rusiei nu s-a deosebit esential de cea din si de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Serviciile de informatii pregatite pentru a face fata unor actiuni super-sofisticate s-au vazut din nou în situatia de a analiza o amenintare unidirectionara, de un clasicism rudimentar, cu alte cuvinte, în situatia de a pune pe masa vechile harti de operatii, de a muta stegulete si de a numara tancuri si transportoare blindate. Transformarea intelligence care avusese loc ajuta sau dauna? Raspunsul este si ajuta, si dauna. Lectia învatata este ca trebuie combinata întotdeauna abordarea globala cu cea regionala. Abordarea pe domenii sau tematici cu viziune globala impusa de 11 septembrie 2001 trebuie continuata, fara a neglija însa analiza si amenintarile care pot veni din partea statelor-natiune. Confirmarea acestei ipoteze a sosit la doar câteva saptamâni dupa razboiul de cinci zile din Georgia, când a aparut criza financiara mondiala, care scoate din nou în evidenta abordarea globala interdisciplinara a amenintarilor.
În consecinta, care ar trebui sa fie actorii si problemele care se pot constitui în preocupari ale serviciilor de informatii? Organizatiile teroriste de orice forma si organizatiile criminale transnationale, guvernele care produc si furnizeaza arme de distrugere în masa, care ofera adapost, facilitati si arme teroristilor, care finanteaza atât activitatile criminale cât si pe cele legate de asasinarea liderilor din opozitie sau a celor însarcinati cu judecarea actelor criminale, statele cu o guvernare slaba, în curs de destramare, în care lipsa autoritatii statale poate transforma statul în sanctuar al teroristilor sau poate provoca instabilitati locale si regionale cu potential conflictual, state nostalgice care vor sa-si redobândeasca prin forta privilegiile detinute în trecut, unele corporatii internationale sau grupari politice care încearca sa foloseasca santajul economic pentru a influenta negocierile politice sau economice internationale, forte neguvernamentale de securitate sau de informatii care sunt doar partial legale sau sub controlul societatii civile, cum ar fi gruparile paramilitare, militiile sau chiar unele firme militare private.
Implicarea serviciilor de informatii este solicitata în aspecte noi, care pâna acum 4-5 ani nu ar fi necesitat participarea acestora. Printre aceste domenii se pot enumera: apararea infrastructurii nationale în fata atacurilor provenite din surse diferite, ca si fata de terorismul sau de crima organizata informatica, operatiuni internationale în sprijinul pacii, care au nevoie de un consistent suport de intelligence, apararea frontierelor si a punctelor de trecere în fata armelor si a mijloacelor de distrugere în masa, încalcari masive ale drepturilor omului la nivel de state sau regiuni întinse, evaluari ale unor situatii economice sau financiare globale care pot duce la destabilizari cu efecte asupra securitatii statelor, ajutor în caz de dezastre prin punerea la dispozitie a unor mijloace tehnice capabile sa evalueze rapid si clar situatia, sprijin în urmarirea criminalilor de razboi sau a liderilor crimei organizate, sustinerea unor anchete penale internationale. De la aceste deziderate pleaca serviciile de intelligence în procesul de transformare, având în vedere faptul ca toate amenintarile, ca si problemele cu care se ocupa serviciile de intelligence, sunt dinamice si procesul de transformare presupune o adaptare continua pe întregul ciclu de informatii.
Coordonarea serviciilor de informatii: de la need to know la need to share
Prima si una dintre cele mai importante transformari în mentalitatea serviciilor de informatii dupa 11 septembrie 2001 a fost necesitatea gasirii mecanismelor care sa duca la o cooperare reala între serviciile de informatii ale aceleiasi tari, ca si dintre serviciile de informatii ale unor state diferite. Pe planul organizatoric, în acest domeniu s-au facut progrese importante. În statele în care deja existau comunitati ale serviciilor de informatii, acestea au capatat valente noi sau modalitati noi de distribuire a sarcinilor. În statele în care nu existau astfel de comunitati, aceasta formula de coordonare a aparut având forme si formule diferite. Aceste forme cuprind practic întreaga gama, de la planificarea si distribuirea fondurilor serviciilor de informatii si controlul cheltuirii acestora, pâna la simpla întâlnire periodica a serviciilor sau a adjunctilor acestora, cu raportari partiale, reciproce pe diferite teme.
Ce s-a obtinut, concret? În ceea ce priveste cooperarea dintre serviciile de informatii ale aceleiasi tari, în foarte putine state s-au obtinut rezultate care multumesc toate serviciile. Rezultatele pozitive s-au înregistrat acolo unde au fost realizate programe comune de dezvoltare si în statele unde s-a actionat concentrat si coordonat în perioadele de criza. Coordonarea si schimbul de informatii nu trebuie sa presupuna constituirea de colective comune de analisti. Realizarea unei retele secretizate cu legatura virtuala între analistii serviciilor de informatii ale aceluiasi stat, cu acces comun la mini-baze de date alcatuite pe o anume problema sau pe un anumit domeniu este un mod real de cooperare permanenta. Centrarea retelei se poate face atât pe o problema, cât si pe un anume serviciu care este responsabil de gestionarea domeniului: un serviciu de intelligence intern pe probleme interne sau country intelligence, respectiv un serviciu extern pe probleme externe si un serviciu militar, atunci când este vorba despre un conflict militar. Colaborarea dintre serviciile de intelligence apartinând unor state diferite a dus la o ierarhizare evidenta a acestora în functie de valoarea si de seriozitatea abordarii.
În schimb, provocarea cea mai mare o reprezenta circularea informatiilor de la stat la stat. De obicei, serviciile de intelligence care nu au capacitati de evaluare, de culegere, procesare si analiza informatiilor recurg la asemenea procedee neloiale si se autoexclud din circuitul international al intelligence. Cooperarea dintre serviciile de informatii a dus la eliminarea sintagmei need to know în relatia dintre servicii, care a fost înlocuita cu sintagma need to share.
Informatii din surse deschise
Transformarea din domeniul planificarii informatiilor a fost si ea esentiala. Planificarea informatiilor este un câmp de multe ori neglijat, însa acesta este un proces de permanenta evaluare a raportului cost-eficienta, cautându-se cele mai eficiente mijloace de obtinere a informatiei. Acestea difera în functie de natura datelor cât si de urgenta în furnizarea lor. La nivel national, planificarea în domeniul culegerii informatiilor pe un anumit domeniu trebuie sa permita asigurarea unei suprapuneri controlate între misiunile diferitelor servicii, ca si a complementarii acestora, în functie de mediile accesibile de culegere. La nivelul aceluiasi serviciu, planificarea tine cont de posibilitatile propriului serviciu de a culege informatii. Cu cât varietatea mijloacelor este mai mare, cu atât si posibilitatea de culegere sau de confirmare a veridicitatii datelor este mai mare. Cooperarea dintre serviciile de informatii ale aceleiasi tari presupune si folosirea de mijloace tehnice complementare îndreptate asupra aceleiasi tinte.
Transformarea din domeniul culegerii informatiilor se desfasoara pe mai multe directii. În primul rând, acordarea unei atentii sporite domeniului HUMINT. Desi aparent pare un mijloc mai simplu si mai putin costisitor, totusi acesta este realmente cel mai dificil, cel mai riscant mijloc de culegere de informatii. El presupune contactul direct între partile adverse, aspect care nu se întâlneste la mijloacele tehnice. În prezent exista un exces de informatii comparativ cu perioadele precedente. Acest exces provine si din diversificarea si eficientizarea fara precedent a mijloacelor de culegere. El poate fi prevenit pe doua cai: prima se refera la o buna planificare a culegerii de informatii prin utilizarea numai a mijloacelor si serviciilor cu cea mai mare eficienta în raport cu tinta si cea de-a doua implica utilizarea unor tehnici moderne de filtrare, stocare si de acces rapid la informatia necesara.
În al doilea rând, utilizarea surselor deschise, care a fost subiectul multor analize la nivelul serviciilor de informatii. Acesta nu e un proces facil, datorita cantitatii mari de balast în informatia analizata. Este un imens consumator de timp, iar probabilitatea de dezinformare este foarte mare. Cea mai eficienta metoda de culegere de informatii din surse deschise este prin utilizarea unor centre nationale din care toate serviciile sa-si poata extrage informatiile de care au nevoie. Diversificarea mijloacelor tehnice de culegere de informatii a facut sa creasca foarte mult costurile si tocmai costurile ridicate si utilizarea eficienta a resurselor ar trebui sa stimuleze serviciile de informatii ale aceluiasi stat sa realizeze programe comune de dotare cu astfel de mijloace. Mai ales ca, din punct de vedere tehnic, fiecare poate sa-si extraga informatia fara a-si deranja partenerul de sistem.
Interese în costume diferite
Un alt treilea aspect care trebuie avut în vedere este faptul ca au fost complicate mai ales mijloacele electronice de obtinere de informatii, în conditiile în care destul de multe organizatii teroriste recurg la metode mult mai simple de comunicare. Majoritatea organizatiilor teroriste sau criminale nu dispun de tipul de infrastructura pe care mijloacele moderne de detectare îl pot folosi. Pe de alta parte, alte grupuri criminale, dispunând de fonduri uriase si uneori de personal cu experienta, care din pacate a uitat de loialitatea fata de tara si fata de structurile în care s-au format, pot folosi cele mai moderne mijloace pentru a-si proteja sau disimula secretele si activitatile.
În al patrulea rând – domeniul analizei informatiilor trebuie adaptat complexitatii lumii actuale, care nu mai urmeaza tiparul ciocnirii dinamice de ideologii, religii sau etnii, ci este, în mod evident, o ciocnire a intereselor îmbracate în costume diferite. Transformarea în analiza a informatiilor înseamna în primul rând identificarea intereselor principalilor actori. Aceasta nu se poate face decât prin analiza multisursa si multidisciplinara. De aceea este necesar ca printre analisti sa se gaseasca experti în anumite domenii cum ar fi finantele, macroeconomia, religia, sociologia, psihologia, microbiologia. Procesul de outsourcing a proliferat si si-a dovedit eficienta exact în domeniul analizei. Aceasta a facut posibila privatizarea evaluarii, multe firme oferind expertiza în analizarea riscurilor globale, produsele si serviciile acestora fiind de multe ori superioare serviciilor guvernamentale. Sunt binecunoscute printre firmele private de analiza a informatiilor Stratfor sau Jane's Defense. Completând aceste analize cu informatii la care firmele private nu aveau acces, au rezultat lucrari excelente ale serviciilor de informatii guvernamentale care stau la baza unor importante decizii.
În fine, domeniul diseminarii informatiilor a fost considerat de foarte multe ori „Cenusareasa“ ciclului intelligence. El este însa extrem de important, deoarece întregul efort depus, de planificare, procesare si analiza, poate fi inutil daca acest domeniu nu functioneaza corect. A crescut în ultimii ani cererea de informatii din partea multor institutii guvernamentale si neguvernamentale, dar si din partea marilor corporatii care au înteles ca accesul la informatii duce cu certitudine la cresterea eficientei si de aici la sporirea profitului companiei. Bineînteles ca acestea nu pot beneficia de produsul final al serviciilor de informatii guvernamentale, decât daca este vorba despre aspecte legate de securitatea nationala. Produsul intelligence diseminat trebuie sa difere în functie de beneficiar si de aici apar eforturi suplimentare în întregul sistem.
În unele servicii de informatii exista, alaturi de compartimentele de diseminare, si structuri de „disclosure“ care analizeaza fiecare material diseminat în functie de destinatar, de nivelul de clasificare, de nivelul accesului la informatii. În cadrul procesului de outsourcing serviciile private de informatii functioneaza pe aceleasi principii ca si serviciile guvernamentale, cu singura exceptie ca nu folosesc decât surse deschise. Consider însa ca în majoritatea statelor lumii legislatia nu este înca destul de precisa în acest domeniu, lasând destul de multe portite pentru ca respectiva activitate sa alunece în ilegalitate. Exista un strict control parlamentar si al societatii civile asupra activitatii serviciilor de informatii guvernamentale, dar un superficial control asupra serviciilor private care, sub acoperirea legilor legate de functionarea firmelor de detectivi particulari, pot sa desfasoare si activitati ilegale.
Participarea cetateanului;
informatii vs intelligence
Ar mai fi de discutat o serie de aspecte legate de pregatirea specialistilor si de transformarea din domeniul pregatirii specialistilor în intelligence. Principiul de baza de pregatire este: „pregateste-te în aceleasi conditii în care îti desfasori misiunea“. Întregul proces de pregatire trebuie sa fie simultan cu un proces de selectie. Prin rezultatele obtinute la pregatire, cursantii, inconstient, îsi definesc de fapt viitoarele misiuni. S-a constatat ca, în majoritatea statelor, fiecare serviciu guvernamental de informatii îsi antreneaza singur personalul. În acelasi timp însa, cel putin pentru primele etape, aceasta este o irosire a resurselor, programele de pregatire ale serviciilor nationale fiind de multe ori similare. Tehnica actuala permite pastrarea confidentialitatii chiar si cu programe de pregatire comune. Numai pregatirea specifica a misiunii ar trebui facuta de catre respectivul serviciu.
În domeniul utilizarii informatiilor, transformarea intelligence presupune cresterea eficientei catre beneficiar. Este nevoie de un proces de pregatire al decidentilor asupra modului în care pot si trebuie sa foloseasca informatia. Acest proces presupune si acordarea dintre cerintele liderilor si informatia furnizata, ca si cresterea încrederii liderilor în aceasta informatie si implicit în serviciul de informatii. Este deosebit de importanta relatia dintre lider si structurile de informatii, pentru ca atunci când nu exista un proces de pregatire a liderilor în acest sens, eficienta utilizarii informatiilor depinde în mare masura de tipologia liderului. În ceea ce priveste transformarea din domeniul controlului parlamentar asupra serviciilor de informatii, în acest proces este necesar în primul rând ca cei care executa controlul parlamentar asupra serviciilor sa fie si cei care creeaza sau modifica legile dupa care functioneaza aceste servicii. Controlându-le si evaluându-le activitatea pot singuri sa vada ce anume trebuie schimbat în vederea cresterii eficientei activitatii de intelligence pe întregul ciclu. Fiind în acelasi timp si beneficiarii informatiilor, si aici este nevoie de un proces de pregatire a parlamentarilor implicati în aceste activitati.
Nu se poate vorbi despre transformarea din domeniul informatiilor fara a mentiona necesitatea unei educatii în ceea ce priveste securitatea a întregii populatii. Ceea ce diferentiaza serviciile de contrainformatii din statele democrate de cele din statele totalitare este tocmai participarea cetateanului la asigurarea propriei sale securitati. Pentru a exista aceasta colaborare este necesar un proces îndelungat prin care cetateanul sa aiba încredere în serviciile guvernamentale si de informatii, sa înteleaga ca acestea lucreaza în folosul sau si sa le sprijine. De asemenea, este necesara pregatirea cetatenilor pentru a putea deosebi ce este normal si ce este anormal în imaginea unui loc public si pentru a explica în ce consta cooperarea cu structurile de informatii. As putea sa remarc faptul ca tema acestei întâlniri, a acestei mese rotunde e „Societate, Democratie, Intelligence“. Este, asadar, evident ca în procesul de transformare trebuie sa trecem de la ceea ce se numeste informatie catre ceea ce se cheama intelligence si sa nu ne mai fie teama sa folosim termenul intelligence care, asa cum dumneavoastra stiti foarte bine, difera foarte mult de ceea ce înseamna informatie. De fapt la NATO se spune clar: schimb de intelligence între aliati si schimb de informatii cu partenerii. Deci termenul intelligence ar trebui sa intre în limba româna si sa fie folosit în adevaratul lui sens.