Scuze, pur si simplu
articol aparut in Cultura, nr. 195 din 2008-10-16» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Alexandru Matei
Niciodata nu stii de unde sare iepurele interpretarii. Imprevizibilitatea semnificatiilor cu care sunt investite actele noastre de limbaj face farmecul, dar si riscurile comunicarii decalate, prin scris. Altadata vorbeam de farmec, acum am riscat si am pierdut. Drept pentru care, oricât de putin spectaculoasa e operatia de lamurire a semnificatiilor unui text publicat fara instructiuni clare de întrebuintare, trebuie s-o fac. Vina e numai a mea. Într-un crochiu recent - dintre cele pe care le public din an în Paste în România libera - am afirmat ca diagnosticul lui Paul Cernat asupra literaturii române (proza) foarte recente este corect. Si am enumerat trei reactii negative la eseurile care ofera acest diagnostic: cele ale lui Daniel Cristea-Enache, Bogdan-Alexandru Stanescu si Costi Rogozanu. Am mai spus si ca obiectia care merita luata în seama, printre cele mai mult sau mai putin argumentate ale celor trei autori (doi critici si un editor) îi apartine lui BAS si are în vedere bibliografia pe care Paul Cernat îsi întemeiaza, el, unul dintre argumente. Acestea fiind spuse, citesc în numarul 39 al revistei Cultura o punere la punct, pe cât de categorica pe atât de simpatica, a lui Daniel Cristea-Enache, care expliciteaza si condamna ceea ce as fi insinuat eu în umilul meu crochiu, si anume ca afirmatiile sale ar fi un exercitiu de PR. Criticul (parca-l vad cum se uita dupa mine de la fereastra sediului Polirom de lânga Universitate... :) ) crede ca e vorba de o campanie pe care am început-o când am acuzat dubla sa calitate, de angajat al editurii Polirom si de membru al juriului la premiile USR. Ei bine, nu e vorba de nicio campanie. Daca textul meu poate fi înteles în felul acesta, îmi pare rau, e vina mea. N-am vrut sa spun - si nici n-am facut-o, dar poate am lasat sa se înteleaga astfel - ca articolul lui Daniel Cristea-Enache ar fi fost comandat de interes. Una-i una si alta-i alta. Premiile USR au fost foarte OK, niciodata n-am scris ca DCE ar fi profitat de pozitia sa la Polirom pentru a sustine vreun autor în care nu crede. Nu a fost vorba niciodata de asa ceva. Dar nu revin acum decât pentru a sublinia - cum sa spun? a-l asigura, a-l (re)încredinta, pe el si pe toti „cititorii de buna credinta“ - ca în crochiul meu din România Libera nu incriminez în niciun fel vreun raport promiscuu între statutul sau profesional la Polirom si obiectiile pe care le aduce eseurilor lui Paul Cernat. Oi fi gresit eu de-a lungul timpului fata de oameni, nu zic nu, dar acum Daniel Cristea-Enache poate sta linistit. Am însa si eu dreptul sa intervin în diferite dispute - ca intelectualu', nu? - fara ca partipriul meu sa valideze toate deductiile care mi se pot atribui. Iar daca se întâmpla accidente, ca acum, încerc sa le repar. N-as fi intervenit cu aceasta precizare, daca n-as fi realizat, iar, cât de sensibili suntem, cu totii, la descoperirea numelui nostru în tot felul de contexte si cât de periculosi putem deveni în momentul în care sensibilitatea noastra e activata în felul acesta. Deci, înca o data, îmi cer scuze pentru ceea ce crochiul meu l-a facut pe Daniel Cristea-Enache sa creada ca spune.