Doar „întâmplarea“ conduce si în fotbal
articol aparut in Cultura, nr. 195 din 2008-10-16» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
Suntem la jumatatea sezonului fotbalistic. Si intern si international. Paradoxal, acasa conduce în clasament o formatie care n-a rupt gura târgurilor noastre fotbalistice, pâna acum, ca nivel de joc. Este vorba de Dinamo!
Si ne aflam la aproape o treime din partidele oficiale ale acestui campionat. Deci, s-ar putea trage si unele concluzii asupra formatiilor din primul esalon. Dar, mai întâi, sa scrutam prezentele atât de numeroase pe care le-am aruncat în competitiile inter-cluburi europene. Pentru ca aceasta prioritate mi se pare obligatorie si prin faptul ca am fost suprinsi. Acolo unde ne asteptam mai putin. La cele doua prezente în Champions League, pâna acum ne-am descurcat nesperat de bine.A fost mai întâi debutul incendiar pe „Olimpico“, prima scena fotbalistica din „cetatea eterna“, al C.F.R.-ului din Cluj. Roma n-a contat si a fost învinsa clar de jucatorii bine asezati, acum zonal, de italianul Trombeta. Si în numai doua saptamâni de la numirea acestuia peste demisul Andone, am constatat parca o alta echipa. Bine asezata în defensiva, mereu cu noua jucatori între pozitia mingii si propria poarta. Asa cum se teoretizeaza de ani buni în aceasta conceptie altruista de ocupare a terenului. Prea putin împamântenita conceptional la noi, trebuie sa recunoastem! Am ramas si mai mult decât se petrece în lumea europeana în care am fost bagati cu forta, pentru a fi... doar colonie, preocupati de lupta om pe om sau în grupe de descurcareti cu gene de infractori, împotriva ordinii. Si asa inexistenta. Dinspre toate punctele cardinale si din toate directiile.Apoi, închizând bine careurile defensive traite în „cizma“, italianul de la Cluj si-a trimis si cavaleria sa sfâsie cu sabia mingii la picior firava defensiva condusa de uzurpatorul Panucci. Adica pe Culio, Trica si Dubarbier. Le-am luat si acvilele romanilor, ducându-ne gândul ca dupa disparitia presedintelui de glorie Sensi, fetita acestuia, care conduce, nu-i nici macar Messalina! Le-am dat o pledoarie prin care trebuie sa recunoasca faptul ca, acolo unde se credeau „caput mundi“ - fotbalul -, sunt si ei în criza evidenta.Imediat, cu „Celski“ lui Abramovici, clujenii (bate-ma Doamne, ca doar Muresan, jucatorul, este de pe acolo) puteau iarasi sa învinga. Si chiar ma hazardez putin, declamând ca meritau! Au avut ocazii mai clare. Ce-i drept, mercenarii lui Scolari au tratat disputa ca pe o simpla prezenta într-un pub. În ciuda declaratiilor de complezenta, si-au pierdut de mult traditia concentrarii respectuoase a ceaiului de la „five o'clock“.Se impune o concluzie diagnostic. Vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem ca în patronul celor de la C.F.R., domnul Pascani, se simt genele educationale ale echilibrului. În ceea ce priveste tratarea nationalitatilor în disparuta Austro-Ungarie si prin imperativul lui Metternich: „Nu hârtii si vorbe, ci un sistem eficient de putere“. Si l-a creat în doar trei ani si tare eficient. Si tot mai apropiat de ei este si cinismul ajuns la noi doar sub o forma convenabila: „Scopul scuza mijloacele“. Desi ilustrul Machiavelli, din Toscana sa, dorea întemeierea, înca de pe atunci, a unui stat unitar si puternic din ducatele italiene. Mergând si mai departe, profund. Si argumentând ca asa ceva poate si trebuie sa fie de înteles, scuzabil, când este vorba de apararea intereselor tarii. Se inspirase din marele Augustus, povestit de Titus Livius. Oricum, din partea mea... „Chapeau“!, domnule Pascani, pentru ce ati realizat. Desigur, si prin neatentia si contemplativul nostru ancestral.Tot o pledoarie de luat în seama de „macaronari“ a fost si egalul din Florenta lui Machiavelli - si acum, se zice, a lui Mutu - obtinut de Steaua lui Lacatus. În primul rând, prin atitudine demna si încrâncenata. Cum a fost mereu jucatorul (nascut la Brasov!) care acum îi antreneaza. Si ei puteau câstiga pe „Artemio Francchi“. Am luat, per total, pâna acum, cinci puncte din patru jocuri în prima competitie anuala a continentului si, sa recunoastem, nu ne asteptam! Ne atrage si chiar ne face mare placere raul semenului, mai mult decât majoritatea semintiilor încercate din ceruri pe bietul Pamânt.În schimb, în „Cupa U.E.F.A.“ ne-am comportat ca pe timpuri în ceea ce se numea... „cupa oraselor târguri“. Caci doar târguri sunt asa-zisele noastre ora?e locuite. Nu-i cazul Vasluiului si Urzicenilor, care înca din negura istoriei n-au fost nici macar târguri. Sunt si rodul întâmplarii, dar si ambitia unor români care vor sa faca. Ma refer la proprietarii (sa respectam obiceiul locului) celor de acolo, boierii Porumboiu si Mitica Bucsaru. Latifundiari diversi în toata regula. Ce bine ca nu stiu ca, pe la 1850, taranii de pe mosii erau înca batuti cu nuiaua. Sclavi în toata regula si imediat am avut doar impresia ca putem pasi în capitalism. Si cât ne costa trecerea aceea inconstienta atunci. Cu scuza, iarasi, a impunerii de afara si noi doar martori!, acum.Cât despre intuitele ca pot merge mai departe, doar din entuziasmul nostru inconstient, Rapid si Dinamo, sa avem „raison“. În pelerinajul de jucatori straini, prea multi fara sens, acceptat în laboratoarele acestor rasfatate ale Bucurestilor, ordinea germana si cea flamanda nu puteau fi depasite.Priviti monomul clasamentului primei divizii. Dinamo pe primul loc, chiar la patru puncte, dupa zece jocuri, fata de asezarea Urziceni. Ar mai fi Timisoara la egalitate, daca i s-ar reda punctele penalizarii. Dar, actuala suflare fotbalistica de pe Bega se pedepseste singura, acceptând comanda veneticilor. Ce comedie! Supusi în continuare expectativei... „vremuirii vremurilor!“, ca noi toti.Nici o formatie nu a avut pâna acum continuitate în calitatea reala a jocurilor. Se urmaresc doar rezultatele imediate, imposibil fiind de scrutat macar o strategie pe termen mediu. Iar stiinta conducerii este exprimata plastic prin mesajul majoritatilor conducatori de echipe: „Cascaval, presiune si, mai nou.. pac-pac!“ Sa recunoastem ca nu ne întrece nimeni în a se emana si urmari doar asa ceva. Si sigur ca Dinamo, jucând pâna acum cu vreo sapte echipe deja condamnate la evitarea retrogradarii, sta bine mersi în frunte. Cât de uluitor raspunde unicul Fanus Neagu la întrebarea „cine conduce România?“ - „Întâmplarea, de cele mai multe ori!“. Pai, poate sa fie altfel si în fotbal?...