Sic transit...
articol aparut in Cultura, nr. 195 din 2008-10-16» cultura cultura sportului » Psihologia cotidianului
Autor: Valentin Protopopescu
În 2005, cu ocazia meciului de la Split, din sferturile Cupei Davis, dintre Croatia si România, jucatorul gazdelor, Ivan Ljubicic, nascut în Bosnia-Hertegovina, dar devenit ulterior cetatean al noului stat croat, facuse urmatoarea declaratie: „Nu ma tem de Hanescu, dupa cum nu ma tem de echipa României. si eu, si Mario (Ancic, al doilea jucator croat, n.m. V.P.) suntem mai buni decât românii. Cu Andrei Pavel s-ar putea sa am ceva probleme, dar pe Victor îl stiu bine din circuitul ATP, e un baiat bun si blând“. Afirmatia, care unora, inclusiv mie, le-a parut semn de aroganta, s-a dovedit însa 100% adevarata. Ljubicic l-a învins pe Victor al nostru cu 6-3, 6-2, 7-6 (3) si, cu toate ca dupa prima zi a întrecerii scorul era egal, 1-1, caci Pavel îl învinsese pe Ancic, la final Croatia a câstigat cu 4-1. Surpriza nu avea sa se înregistreze în acest meci din sferturi, iar Croatia, pâna la urma, avea sa se dovedeasca o merituoasa învingatoare finala, caci a triumfat în ultima runda contra Slovaciei chiar la Bratislava, Ljubicic pierzând acolo primul lui meci în 2005 în Cupa Davis!Si totusi... Si totusi, în acea epoca Hanescu nu avusese deloc un sezon rau, caci facuse sfert de finala la Roland Garros, dupa victorii spectaculoase la specialisti ai suprafetei, ca Luis Horna, Juan Ignacio Chela si, nota bene, însusi David Nalbandian, teribilul blond armeano-argentinian ce avea sa-l înfrânga dupa un meci de infarct pe Federer în finala Masters-ului de la Shanghai la începutul lui decembrie, în acelasi an 2005. Ca sa nu mai adaug cele doua semifinale înregistrate de Victor la New Haven, pe dur, si la Bucuresti, pe zgura. De altfel, Hanescu avea sa termine anul pe locul 36 mondial, cea mai buna clasare a sa în ATP Rankings. Prin urmare, teoretic - si nu numai - Victor Hanescu avea sansele lui împotriva croatului. În definitiv, meciurile anterioare fusesera strânse, cu multe seturi câstigate de bucurestean si tie-break-uri foarte disputate. Pâna în ziua înfruntarii de la Split Ljubicic câstigase toate cele patru dispute contra românului: 6-0, 3-6, 7-6 (3) (Hamburg, 2004, pe zgura); 6-4, 6-4 (Metz, 2004, pe dur); 7-6 (6), 5-7, 6-4 (Marsilia, 2005, pe dur); 6-7 (5), 6-3, 7-6 (8) (Notthingham, 2005, pe gazon). Scoruri strânse, semn de real echilibru al fortelor. Din pacate, la Split, în Cupa Davis, chiar daca meciul a fost echilibrat, Hanescu nu a avut nici o sansa împotriva lui Ljubicic, un super-jucator al perioadei, cel care, peste un an, în 2006, avea sa ajunga pâna pe locul 3 mondial, facând si semifinala la Roland Garros. Asadar, în plina glorie, foarte popularul jucator croat l-a luat în declaratii „de sus“ pe Hanescu, aplicându-i în joc o corectie destul de dureroasa. Atunci, în perioada 2005-2006, Ivan Ljubicic era pe val. Se casatorise, se mutase la Monte-Carlo, fusese ales presedinte al Consiliului jucatorilor din ATP. Era un tip cunoscut, simpatizat si respectat. Cu un serviciu distrugator, cu un joc solid, destul de ofensiv si foarte rapid, cu o încredere zdravana în propriile forte, croatul nu se temea de nimeni. Federer se chinuise cu el pe trei tie-break-uri dure la Masters Series-ul de la Miami, din 2006, iar în 2005 acesta facuse viata grea si lui Nadal, în finala de la Madrid, si lui Berdych, în finala de la Paris, ambele turnee indoor de Masters Series. În 2005 îl batuse crunt în Cupa Davis pe Roddick chiar la el acasa, în Statele Unite. Într-adevar, un personaj important al tenisului acelor ani acest Ljubicic! Totodata, si un tip sufletist, caci în 2006 a platit din propriu-i buzunar hrana celor doi elefanti primiti de Tito de la Indira Ghandi, care ajunsesera sa lâncezeasca pe insula Brioni, lihniti de foame, dupa dezmembrarea Iugoslaviei. Iata însa ca gloria lumii e teribil de trecatoare. În 2007 si 2008 steaua lui Ljubicic a început sa apuna. Fireste, nu dintr-o data. Cum e mai dureros... A fost vorba de un proces lent, dar sigur. În 2008 a facut o singura finala, la Zagreb, pierduta surprinzator în fata unui cvasinecunoscut ucrainian venit din calificari, Serghei Stahovski, aflat pe locul 200 mondial, iar singurul rezultat bun al lui Ivan Ljubicic în sezon a fost victoria de la Roland Garros, contra lui Davidenko, din turul III, dupa ce fusese condus cu 2-0 la seturi. Încet-încet, super-jucatorul de altadata a alunecat în clasamente, esuând pâna pe locul 48 în septembrie 2008. În aceasta ipostaza l-a întâlnit, înca o data, Victor Hanescu, în primul tur al turneului de sala de la Metz, disputat în prima saptamâna a lui octombrie. Desi românul avusese un an bun, cu primul titlu din cariera câstigat, la Gstaadt, în Elvetia, cu semifinala la Kitzbuhel, în Austria, cu succese contra Indiei, în barajul pentru Cupa Davis, totusi mai nimic nu indica o victorie împotriva celui care-i fusese „nas„ în cinci întâlniri din cinci. Mai cu seama ca întâlnirea se disputa în sala, pe o suprafata rapida, care-i convenea de minune croatului. Ce-i drept, chelul hrvat, acum monegasc de adoptie, nu se mai numara printre capii de serie, dar ramasese oricum un jucator redutabil. Iata însa ca imposibilul... s-a produs.Victor l-a învins în 2 seturi, scor 6-1, 7-6 (7-4). A fost un meci spectaculos, disputat între doi adversari care se cunosteau bine, iar suprafata, rapida, a stimulat un joc de atac, consumat în mare viteza. Statistica, potrivit cu obiceiul, spune multe despre maniera în care românul a dominat înfruntarea cu Ljubicic: asi, 7-7; duble greseli la serviciu, 1-4; puncte realizate din primul serviciu 26 (33)-20(28), adica 78%-71%; puncte realizate din al doilea serviciu 18(31)-11(25), respectiv 58%-44%; mingi de break, 3-3, adica 100%, fata de 1-2, în speta 50%; mingi de break salvate, 1-2, respectiv 50%, fata de 0-3, adica 0%; totalul mingilor câstigate a fost unul net în favoarea lui Hanescu, 66 la 51.Morala? Pâna si cei mai puternici ajung, pâna la urma, sa cunoasca decaderea, slabiciunea si dezastrul, gustând, mai devreme sau mai târziu, din amara cupa a înfrângerii. Poate tocmai de aceea s-ar cuveni, pâna si în tenis, macar când si când, ceva mai multa modestie, caci, nu-i asa, sic transit gloria mundi... Însa o fi stiut Ivan Ljubic ceva latineasca? Sau va fi dispus sa învete pe viitor?