Bienala de Arhitectura Venetia 2008
articol aparut in Cultura, nr. 195 din 2008-10-16» cultura afis international »
Autor: Radu COMSA
BOLT. Si dupa?Bienala de la Venetia este o institutie în sine care nu mai are nevoie de detaliere. Alternativ cu Bienala de Arta contemporana, în aceleasi pavilioane se desfasoara Bienala de Arhitectura, care, de câtiva ani încoace, începe sa semene izbitor cu cea de arta, fie prin ermetismul, fie prin autosuficienta proiectelor prezentate. În 2008, chiar curatorul Aaron Betsky, prin tema propusa, „Out there: Architecture beyond building“, a eliberat containerul confinat al arhitecturii pure spre orice alt concept, prin sibilinicul sintagmei propuse în titlu.Astfel, la Venetia 2008 orice pare posibil si conform temei, indiferent de coerenta sau de incoerenta (mai prezenta), de la un „Pajubookcity“ coreean, o istorie prin carti înfipte în perete a unui oras construit pe sol recuperat din mare, la omniprezenta diva irakiana Zaha Hadid. Daca „Pajubookcity era o instalatie de care MNAC-ul ar fi fost mândru, în comparatia din introducere, Hadid reprezinta autosuficienta, pentru ca eternele sale forme de svaiter topit, prezentate si la mercantilul Salone del Mobile de la Milano în aprilie, nu aduc nimic nou si sunt, dupa parerea mea, doar un balon mediatic plimbat de la un eveniment la altul. Oricum distinsa diva si în secundar arhitecta e capabila de orice artificiu pentru popularitate, inclusiv a-si etala peste tot pantalonii de lamé auriu mulati pe un trup impropriu unui asemenea costum, ca un semn evident al esuarii chiar si arhitecturii în zodia tele-kitsch.În acest patchwork de idei prea-prea si autosuficiente foarte-foarte, pavilionul Romaniei face exceptie prin proiectul BOLT, proiect care face apel la o resursa constant si universal valabila si anume vernacularul. Resursa este de o actualitate absoluta în contextul în care tonele de bioxid de carbon se acumuleaza deasupra noastra, fapt doar etichetat în textele de prezentare ale altor pavilioane, ca o lectie obligatorie si neplacuta. Exceptia româneasca a fost remarcata de critici pertinenti, precum Birgit Lohmann, pentru care arhitectura înseamna mai mult decât un suit vizual al scroafei în copac.BOLT este un proiect al arhitectilor Mariana Celac, Serban Sturza, Stefan Bortnowski, Sebastian Ionescu si Klaus Birthler si al unor artisti plastici, între care Marian Zidaru si mesteri populari invitati. Pavilionul este structurat dual, între o expozitie perimetrala de imagini si o structura hiperbolica plasata central, iar subiectul detaliat este scaunul rudaresc, un tripod a carui forma a fost perfectionata anonim pâna la un arhetip functional remarcabil. „Legatura între cele doua parti se stabileste prin BOLT, surub, balama, un mecanism care este foarte sigur, dar si mobil, dinamic, reversibil. Boltul leaga cele doua elemente, traditia cu gândirea si reflexia arhitecturii moderne“ dupa cum a precizat Mariana Celac într-o avanpremiera. Un detaliu extraordinar, probabil prea subtil pentru a fi remarcat de vizitatorii care cautau nume si idoli, este dat de însasi tipologia scaunului rudaresc, pentru care alternanta picioarelor, generata si rafinata functional, înseamna ea însasi un bolt sui generis.Proiectul BOLT e valorizat si prin sinceritatea demersului. Pentru cei care îi cunosc pe creatori, de exemplu Mariana Celac, Serban Sturza si Marian Zidaru (cei pe care îi cunosc personal), este evident ca BOLT nu este un proiect creat ad-hoc pentru bienala, ci o expresie, rezumativa si experimentala în acelasi timp, a unor lungi activitati anterioare pe un specific propriu si cu aceeasi axa de valori.În 2006, pavilionul românesc, prin proiectul Remix, aducea interactivitatea printr-un joc care implica vizitatorul într-o aparenta contradictie social-dezvoltare. Cu succes, expozitia fiind continuata în alte parti, de exemplu la Basel. În 2008 BOLT experimenteaza pe valori a caror actualitate a devenit chiar stricta, într-o bienala la care creativitatea generala se limiteaza la un vizual fara adâncime. Prin aceste doua reusite merita subliniata precizia comisariatului românesc al bienalei, care reuseste sa prezinte proiecte adevarate, dintr-un peisaj arhitectural românesc care se remarca printr-o acuta lipsa de creativitate, într-o lume a arhitecturii care e în acest moment virusata din plin de un star-sytem generalizat.Pe 15 octombrie se deschide Bienala de Arhitectura Bucuresti 2008. Sunt curios ce se va vedea la aceasta bienala, mai ales în domeniul locuintelor individuale. Pentru ca, daca arhitectura cu comanditari corporatisti e limitata din motive atât intrinseci cât si globale, arhitectura locuintelor individuale reprezinta barometrul creativ imediat. Inclusiv pentru Bienala de Arhitectura de la Venetia din 2010.