Sari la conținut

Dezamagiri crestine

articol aparut in Cultura, nr. 195 din 2008-10-16
» cultura cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Orice crestin stie ca sfârsitul acestui sistem de lucruri este inevitabil. Toti crestinii autentici sunt constienti de faptul ca lumea nu poate merge, din punct de vedere spiritual, decât din rau în mai rau. Aceasta credinta o împartasesc si eu, cu toata responsabilitatea care e presupusa de ea.

Diverse lecturi ale Apocalipsei

Departe de a fi doar subiect de filme de groaza sau de carti ieftine, Antihristul este o realitate teologico-politica anuntata de Scripturi, ale carei masinatiuni au fost destul de clar expuse în mai multe carti ale Bibliei; cea mai celebra dintre acestea este, desigur, e Apocalipsa. Caracteristica cea mai cunoscuta a Antihristului e data de cifra 666, numita în Apocalipsa, „numarul fiarei“, dar si „numar de om“. Probabil pentru simplul motiv ca cea mai mare fiara pentru om a fost, este si va fi tot omul.

Desi exista nenumarate interpretari date acestei cifre, cele mai pertinente ar fi în ziua de azi, cele care o leaga de politica implantarii oamenilor cu microcipuri care sunt menite sa le simplifice viata. Nu este un secret pentru nimeni faptul ca asemenea proiecte de „tehnologizare“ a omului sunt în curs de desfasurare. În fapt, ceea ce ni se propune e de o banalitate extrema: fiecare om va primi subcutanat un cip care va contine datele sale de identitate, pasaportul, carnetul de conducere si informatiile sale bancare. Datorita acestui cip, viata omului va fi simplificata enorm. Va putea sa mearga la cumparaturi fara bani cash, fara grija cartilor de credit si fara sa stea la cozi. O gramada de proceduri birocratice vor fi înlocuite de un simplu gest de trecere a mâinii sau a fruntii prin fata unui „cititor“ electronic al cardului respectiv. De ce a mâinii sau a fruntii? Pentru ca, evident, acest cip nu va fi implantat, din ratiuni practice, în alte parti ale corpului omenesc.

Dar unde este Antihristul în toata aceasta poveste? Sa citim din Biblie: „si ea (Fiara- Antihristul, n.m.) îi sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mâna lor cea dreapta sau pe frunte. Încât nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adica numele fiarei sau numarul numelui fiarei. Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Iar numarul ei este sase sute saizeci si sase.“ (Apocalipsa, 13, 15-18).

Coincidenta dintre profetia biblica si evenimentele prognozate de realitatile tehnice si politice pe care le traim este prea mare pentru ca sa nu existe o fireasca reactie crestina. Însa cum, probabil, orice profetie este menita sa fie dusa la îndeplinire, chiar daca are consecinte spirituale atât de neplacute, reactia crestina este din multe puncte de vedere penibila.

Prietenii nostri ortodocsi

În absolut toate mediile crestine se discuta problema semnelor venirii lui Antihrist. Din pacate, aceste discutii nu se poarta la nivelul liderilor religiosi, prea interesati sa „salveze“ clima, sa lupte pentru iertarea datoriilor lumii a treia si sa lase, la nesfârsit, impresia ca se poate construi un Rai pe pamânt. Bineînteles, daca ar mai citi Scripturile, în loc sa se multumeasca sa le citeze, ar învata ca utopia „raiului pe pamânt“ este caracteristica ideologiilor aceluiasi Antihrist pe care sfintiile lor ar trebui sa îl considere ca fiind adversarul lor cel mai periculos.

Mediile teologice, prinse de tentatia unui „academism“ ce nu are nici o justificare spirituala si nici macar stiintifica  (teologia nu este stiinta decât în masura în care poate fi asumata si ca un mod de viata), ocolesc si ele subiectul, preferând sa evite confundarea „doctrinei crestine“ cu ceea ce ei numesc „obscurantism“ si „superstitie“.

Raspunsul dat de Crestinism acestui pericol spiritual este lasat în seama credinciosilor simpli, a clerului inferior si a teologilor de ocazie.  Iar acest raspuns este jalnic, menit parca sa se submineze pe el însusi.

De ceva vreme e la moda prin mediile crestine sa se vizioneze un film documentar, facut de niste ortodocsi sarbi, pe aceasta tema, a însemnarii cu 666. Dupa ce l-am vazut, am aflat cât de mult adevar ascunde rugaciunea „Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc si singur“.

Nemultumiti parca de simplitatea evidentelor care duc la asocierea dintre numarul fiarei si microcipurile subcutanate, lipsiti parca de dorinta de a informa exact publicul asupra unor probabile împliniri ale celor mai sumbre profetii biblice, realizatorii acestui documentar, ca si multi alti crestini implicati în aceasta si asa firava contraofensiva crestina, încep sa bata câmpii de-a dreptul lansând nenumarate ipoteze science-fiction, dând ca sigure cele mai fantastice teorii ale conspiratiei si exprimându-si cu inocenta seriozitate frustrarile nationale, politice sau religioase. Iar toate acestea se fac într-un discurs lipsit de elementara coerenta logica.

Aflam ca regimul comunist a fost antihristic (de acord), dar ca Slobodan Milosevici a fost bun (de ce?). Aflam apoi, din surse „sigure“, cum ca americanii aveau de mult timp în cap sa îsi ucida cetatenii prin organizarea atentatelor de la 11 septembrie, cu scopul de a putea cuceri apoi Afghanistanul (ce le-ar oferi acces la nu stim ce câmpuri petroliere - autorii e sigur ca nu s-au uitat pe o harta a resurselor în ultima vreme) si pentru a putea apoi sa îl rastoarne pe... presedintele Venezuelei, Hugo Chavez. De ce ar fi niste crestini practicanti îngrijorati de soarta unui dictator comunist din America Latina nu am reusit înca sa înteleg. Asa cum ne va fi greu sa întelegem de ce-ar trebui sa-i credem pe cuvant pe autorii nostri atunci când ne asigura ca exista o alianta între „iudeo-masoni“ si musulmani.

Ideile ortodocsilor porniti în campanie împotriva lui Antihrist sunt putine si fixe. Occidentul este rau din oficiu. Statele Unite si Israelul sunt liderii politici ai raului, Uniunea Europeana îi secondeaza.  Faptul ca în ultimii opt ani regimul politic american a reusit performanta de a-L readuce pe Hristos în discursul public, de a recrestina institutional America nu conteaza pentru acesti vajnici luptatori împotriva... Occidentului.

Mai aflam ca Papa este mason pentru ca are o strângere de mâna... masonica, cum ne asigura aceiasi combatanti crestini în razboiul împotriva lui Antihrist. Pentru o strângere de mâna se da uitarii toata istoria antimasonica a Bisericii Catolice, în mod sigur cel mai ferm adversar al societatilor secrete cu pretentii elitiste.

Din „ceata“ nu lipsesc nici celebrii „bilderbergi“, acei conducatori „din umbra“ ai lumii, dar nici celebra  familie Rockefeller, prezenta în mod obligatoriu în orice teorie a conspiratiei ce se respecta, din ultimii 100 de ani.

Zgomote din Iad

Însa cel mai tare „argument“, scos de teoreticienii nostri de prin „presa occidentala“, este acela conform caruia sondele noastre de foraj petrolier pot da de... Iad. Ca dovada, ni se ofera câteva minute cu strigatele celor din Infern. Impresionant. Si stupid.

Daca un om care nu are prea mult habar de cum se „manânca“ Crestinismul ar vedea acest documentar, probabil ca mâine, daca i s-ar face oferta, ar accepta simplificarea vietii sale prin implantarea unui cip. De ce? Deoarece alternativa ar fi aceea de a intra nu în comuniune cu Hristos prin Biserica, ci cu crestinism ideologizat, o religie a frustratilor, plina de stupiditati si incorente doctrinare.

Ceea ce este mai grav e faptul ca, dincolo de toate aceste frustrari ale unor talibani ortodocsi, lumea merge pe un drum ce nu este strain de împlinirea profetiilor apocaliptice.