Frumoasa si bestiile
articol aparut in Cultura, nr. 158 din 2008-01-31» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Într-un text celebru, intitulat „Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical“, poetul german Hans Magnus Enzensberger atragea convingator atentia asupra eficientei terorismului islamist, dar si asupra lipsei de perspectiva a celor care iubesc atât de mult moartea. Pentru gânditor, complexele de inferioritate ale fundamentalistilor islamici cunosc o trista si stranie metamorfoza, conducându-i la convingerea ca moartea este superioara vietii – personale, însa mai cu seama a celorlalti, buni sa devina victime absolute prin inocenta si imposibilitatea de a se apara. Iata o concluzie perfect adevarata, la care subscriu din toata inima. Constienti în mod tragic ca reprezinta o civilizatie si o cultura al caror progres stagneaza de o jumatate de mileniu, radicalii drapelului verde nu poseda, din pacate (pentru ei si pentru lumea întreaga), si ratiunea de a admite ca nu restul omenirii civilizate e „de vina“ pentru aceasta situatie, ci ei însisi – prin maniera închistata si deformatoare în care interpreteaza cartea sfânta, Coranul. Accentuând pe litera, iar nu pe spiritul textului sacru, acestia, în plus, adauga furtiv si ilicit sensuri inexistente ca atare în Coran. De aici toate acele comandamente antiumane si retrograde, care refuza unui miliard de oameni dreptul la o viata rationala, civilizata si confortabila.Nesfârsita epopee a atentatelor teoriste (de la debutul acesteia, prin asasinarea atletilor israelieni în Satul olimpic de la München în 1972, si pâna la apogeul ei, constituit de caderea Turnurilor gemene de la World Trade Center, New York, în 2001), scandalul, artificial creat, al caricaturilor daneze si, nu în ultimul rând, neverosimila vânare a scriitorului indian Salman Rushdie pentru „crima“ de a fi scris un roman, „Versetele satanice“, care, chipurile, ar denigra sacralitatea Coranului – toate acestea reprezinta argumente serioase ca extremistii islamici sunt oameni cu probleme psihice majore. De aceea, multi comentatori si analisti ai vietii politice internationale, dar si savanti din stiintele omului, considera la modul foarte strict ca de rezolvarea „afacerii“ islamiste depinde viitorul pasnic si prosper al întregii omeniri.Afirmam ca fundamentalistii islamici nu pot accepta cu nici un pret ca individul este liber, autonom si matur. Ca el îsi poate gestiona singur propria viata. Ca nu are nevoie de un set de prescriptii dure si inflexibile, date o data pentru totdeauna, care sa-i reglementeze pâna si cele mai marunte detalii ale vietii intime. Etc. Asa se face ca, în România anului de gratie 2007, care este un stat membru al Uniunii Europene, cea mai mare editura nationala, casa Polirom de la Iasi, a preferat sa nu lanseze romanul lui Rushdie, „Versetele satanice“, sa nu publiciteze în nici un fel cartea, ci doar sa livreze efectiv „produsul“ librariilor – ca pe o marfa oarecare. Iar BOR, prin unii purtatori de cuvânt ai sai, a recomandat cititorilor sa ocoleasca acea opera literara, pentru ca „blasfemia nu trebuie încurajata, chiar daca este vorba despre alta religie decât cea crestina“. Sa te crucesti, nu alta!Ei bine, pe acest fundal de dementa generalizata, provocata indubitabil de teama în fata posibilelor represalii islamiste, iata ca si lumea tenisului este afectata prin una dintre cele mai frumoase si atragatoare reprezentante ale sale: jucatoarea indiana de religie islamica Sania Mirza. Aceasta, nascuta la Mumbai (Bombay) pe 15 noiembrie 1986, actualmente pe locul 32 în WTA Rankings (cea mai buna clasare: locul 27, în august 2007), este o jucatoare redutabila de simplu, dar mai cu seama o „dublista“ foarte puternica (locul 18). Ea a fost prima jucatoare din India care a atins faza optimilor la un turneu de Mare Slem, fiind totodata cea mai cautata sportiva indiana pe motorul Google. Nu rezultatele au facut-o însa celebra, ci, la fel ca în cazul fostei campioane rusoaice Anna Kournikova, pur si simplu, frumusetea. Sania Mirza este atât de admirata de fani, încât acestia au construit chiar si un site neoficial al iubitei lor vedete, unde au postat fotografii mai fara perdea ale acesteia. Faptul ca înca o frumusete feminina venita din India cucereste inimile barbatilor din lumea întreaga nu ar trebui sa mai mire pe nimeni. În ultimii ani, podiumurile concursurilor de Miss Univers au fost ocupate frecvent de fete provenite din subcontinentul indian. Dar problema nu este frumusetea Saniei Mirza, ci religia ei. Nu demult, fermecatoarea si talentata jucatoare a fost victima unor amenintari formulate de fanaticii musulmani. Studentii din Darul Uloom, un seminar islamic din Deoband, aflat la 90 de mile nord-est de New Delhi, a doua scoala musulmana din lume dupa Universitatea Al-Azhar de la Cairo, Egipt, au condamnat-o pentru ca ar fi jignit sentimentele comunitatii islamice pozând într-o moschee în sort si tricou fara mâneci. Este vorba despre moscheea Mecca Masjid, din orasul Hyderabad, aflat în statul indian Andra Pradesh. Aceasta moschee a fost teatrul unui sângeros atentat cu bombe pe data de 18 mai 2007, în urma caruia au murit noua nevinovati. Doctrina respectivei scoli este una a sunnismului radical, se numeste deobandi si promoveaza o viziune retrograda potrivit careia femeia este inferioara barbatului, drept pentru care educatia ei trebuie sa ia sfîrsit la vârsta de 8 ani. Între altii, talibanii pakistanezi si afgani sunt sustinatorii acestei doctrine teologice barbare.Un molah pe nume Maulana Anzar Shah Kashmiri a declarat unei publicatii intitulate „Press Trust of India“ ca Sania Mirza „a jignit sentimentele comunitatii musulmane. Sa filmezi sau sa faci fotografii într-o moschee reprezinta un gest neislamic si asa ceva trebuie categoric interzis… Fiind musulmana, Sania ar fi trebuit sa stie aceste lucruri. Caci este o datorie sfânta a oricarui credincios islamic sa respecte legile Sharia“.Din punctul de vedere al radicalilor musulmani Sania era doar o recidivista. În octombrie 2005, ea a fost obligata sa solicite protectie speciala pentru a disputa un meci în cadrul turneului WTA de la Calcutta, caci fusese amenintata de fanaticii religiosi, ce aruncasera asupra ei condamnarea fatwa drept pedeapsa pentru faptul ca „îndraznise“ sa poarte sort si tricou fara mâneci pe terenul de tenis! O luna mai târziu, Sania a fost invitata la un TV Show, unde, plina de curaj, si-a exprimat punctul de vedere referitor la legitimitatea relatiilor sexuale extramaritale. Declaratia ei a stârnit o furtuna de proteste, fanaticii hinduisti alaturându-se celor musulmani în demonstratii publice în cursul carora fotografii ale jucatoarei au fost arse si calcate în picioare.Mai recent, la începutul acestui an, cu prilejul Cupei Hopman, în timp ce urmarea din tribuna meciul dintre Rohan Bopanna, partenerul ei din team-ul indian, si australianul Peter Luczac, Sania „a cutezat“ sa-si odihneasca pulpele goale pe drapelul national, aflat pe o masuta în fata ei. Momentul a fost exploatat imediat de radicali. Prin urmare, fireste ca ultranationalistii indieni n-au întârziat sa depuna o plângere împotriva tinerei de 21 de ani la Înalta Curte din Hyderabad, invocînd drept argument juridic o Lege de prevenire a ofensei aduse onoarei nationale. Daca tribunalul va da curs acestei plângeri iar justitia o va gasi vinovata, Sania risca o pedeapsa cu închisoarea de pâna la 3 ani, precum si o amenda usturatoare.Cred ca orice comentariu este de prisos si nu-mi ramâne altceva de facut decât sa o deplâng sincer pe frumoasa jucatoate de tenis Sania Mirza pentru nenorocul de a se fi nascut într-un loc si într-o religie atât de dusmanoase cu tot ceea ce înseamna spirit liber si iconoclast. La talentul si farmecul ei, Sania ar fi meritat ceva mai bun! Viitorul sau ramâne incert, iar presiunile exercitate de fanatici cu siguranta ca vor impieta asupra rezultatelor si progresului ei tenisistic. Poor Sania!