Vacanta de vis în Babaecalus
articol aparut in Cultura, nr. 158 din 2008-01-31» cultura cultura politica » Societatea reala
Autor: ALFRED BULAI
Un cunoscut mi-a spus ca vrea sa plece zilele astea în concediu în Liban. Trebuie sa va spun ca în primul moment am crezut ca am confirmarea faptului ca lucrurile chiar au luat-o razna în tara. Nu am apucat decât sa ma uit reprobator la el si mi-a si taiat elanul. „Nu te mira, ca am un prieten acolo si mi-a zis ca sunt aiureli ce vedem noi la televizor si ca este destul de sigur si chiar excelent un concediu acolo“.
În sinea mea am râs, fiindca, evident, nu l-am crezut. În drum spre casa am stat însa un pic si m-am gândit. De ce ar fi exagerata afirmatia prietenului libanez al cunoscutului meu? Sa ne uitam la ce se întâmpla în România si sa ne imaginam un occidental sau un oriental care se uita la televiziunile noastre. Sute de accidente, morti violente, dezastre, spânzurati si sinucigasi, pensionari ca si cum ar fi niste refugiati dintr-un trib african, pseudospecialisti care ne asigura de prabusirea economiei, de dezastrul cresterii preturilor, cetateni indignati care dau solutii ce confirma doar ca exista multi idioti în tara, parca din ce în ce mai multi.
Nu am putut sa ma opresc la aceste simple idei si m-am gândit ca am putea încerca un experiment pentru a dovedi aceste lucruri. Sa ne închipuim ca timp de o zi am închide sonorul televizoarelor noastre, iar cineva ar subtitra toate emisiunile de stiri, talk-show-rile si altele de acest tip, am schimba numele oamenilor si localitatilor, iar în loc de România am utiliza un nume fictiv, sa spunem Republica Babaecalus – am putea chiar sa ne gândim ca este un arhipelag, pe undeva, prin America Latina.
Daca am realiza acest experiment si am întreba subiectii care au avut infuzia de televiziune autohtona daca ar vrea sa mearga în insulele Babaecalus, sunt convins ca nu vom avea prea multi doritori. Ba cred ca unii s-ar putea sa refuze si daca ar primi gratis o asemenea vacanta.
De ce ar face acest lucru? Pai daca auzi ca în acea tara oamenii mor de foame la modul propriu, ca ministrii sunt luati în echipe de câte opt la anchete penale, ca presedintele îsi înjura Guvernul, cetatenii si pe cine prinde, ca el, la rândul lui, este acuzat de toate faradelegile, uneori aiurea în tramvai, când auzi ca bastinasii sunt cei mai mari criminali din Europa, cel putin asa îi prezinta jurnalistii lor, ca medicii vor o lege de oficializare a spagii, când auzi ca batrânele încalca si ele legea, ca zilnic alcoolicii se urca la volan, ca arde cineva de viu în fiecare saptamâna, ca exista o sumedenie de crime nerezolvate, savârsite chiar de politisti, ca profesorii sunt mai prosti decât elevii si copiaza cot la cot cu ei, când auzi si vezi aceste crunte realitati din Babaecalus, ai avea curajul sa mergi acolo? Nu crezi ca ai putea pati ceva rau? Poti fi tâlharit, jefuit, violat sau omorât! Ai putea fi sigur chiar ca toate aceste lucruri rele ti se vor întâmpla, ar trebui poate doar sa te rogi sa nu suferi prea mult.
Daca am continua experimentul, am putea sa vedem si daca cei mai disperati români, dornici de a emigra oriunde pentru o slujba mai buna, ar avea totusi curajul sa mearga în Babaecalus pentru un salariu mare. Probabil, putini ar risca.
Babaecalus nu este totusi o tara asa cum o descriu aceste imagini. Se întâmpla multe lucruri urâte, este adevarat, sunt multi nebuni si dobitoci în acele insule. Locuitorii sunt uneori mai ciudati, sau poate doar mai altfel decât altii. Gasim cu greu în alte parti ale lumii civilizate presedinti ca în Babaecalus, un Guvern care rezista luni de zile fara a avea suport politic, parlamentari care nu stiu daca sunt la putere sau în opozitie, administratii care cheltuie în doua saptamâni cât nu au reusit în primele cincizeci, jurnalisti care cred ca minciuna si smecheria sunt definitii ale stirii, politicieni care cred ca deviza centrala a ideologiei partidului lor este aceea de „a scoate bani din orice“.
Desi în Babaecalus sunt multe lucruri de genul acesta, dati-mi voie sa cred ca, dincolo de aceste imagini apocaliptice, exista si în acest arhipelag oameni normali, exista liniste, exista copii sau adolescenti care au ceva de spus, exista valori si principii.
Exista si în Babaecalus o societate reala care este diferita de cea pe care presa, liderii de opinie si politicienii ne-o zugravesc. Ea nu este perfecta, nu este cea mai buna dintre toate lumile posibile, dar nu este nici cea mai rea. Ba chiar exista multa normalitate si echilibru, daca pleci din fata ferestrei televizorului si te afunzi în lumea reala a strazii.
Marea tragedie a locuitorilor normali din aceste insule este aceea ca pe ei nu îi reprezinta nimeni. Politicienii nu îi baga în seama decât atunci când au nevoie de un vot din partea lor, de multe ori nici macar atunci, liderii lor, politici, sindicali, ong-isti sau de alt fel, i-au parasit de mult, jurnalistii nu îi iau în seama daca nu se arunca de la etaj, nu au un topor în cap sau macar nu se plâng de ceva grav, cât mai grav.
Un politician a lansat ideea a doua Românii. Cred ca exista doua Românii, însa nu atât una saraca si una bogata, cât mai ales o Românie inerta, cenusie, chiar moarta uneori si o Românie vie, dinamica, plina de pasiune, de potenta si de energie. Prima este România liderilor, politici sau de orice fel, a jurnalistilor si a pseudo-specialistilor. A doua este lumea reala, a noastra a tuturor. Pe ea nu o reprezinta nimeni, nicaieri. Este firesc, pentru ca ea este aici si nu în insulele Babaecalus.