Demagogi de pe toate blogurile, uniti-va!

articol aparut in Cultura, nr. 157 din 2008-01-24
» cultura epoca noastra »
Autor: MIHAELA GRANCEA

În vacanta de Sarbatori m-am uitat pe blogurile unor politicieni. Cred ca si aici lucreaza consilierii de imagine, dar si alte strategii politice si personale!

Duios o doamna blonda trecea...

Doamna Elena Udrea, de exemplu, a postat înainte de Craciun un text curatel, care, daca ar fi adus si ceva poze din copilaria si adolescenta dânsei, ar fi avut aspectul unui „caiet de amintiri“, tonul existând oricum (vezi: „ma tulbura acest sfârsit de an, ca orice sfârsit si ca orice moment în care sunt obligata sa ma gândesc la curgerea timpului“). Cu putina nostalgie ipocrita, cu autoalint si cochetarii de fetita cuminte, în cuvinte comune si putine, doamna Udrea nu comunica nicio informatie, chiar daca încearca sa fie empatica. Astfel, daca pentru Elena Udrea 2007 a fost „un an greu, tensionat, agitat…“, drept recompensa, a urmat „un Craciun linistit, cum nu mi s-a mai întâmplat de câtiva ani“; tensiunea, se-ntelege, vine din faptul ca politicianista noastra „a mai adaugat un an“ la cei 33 pe care îi avea...

Cele câteva zeci de raspunsuri la urarile dânsei veneau din partea unor cunoscuti, fani ai farmecelor particulare sau erau „rautati“ mai mult sau mai putin „inocente“. Ceva de genul:  „La multi ani si copii multi! Ar fi mai bine pentru România daca v-ati ocupa de cresterea copiilor decât de politica!“ sau „Grabeste-te, nimic nu e mai frumos pe lumea asta decât un copilas al tau! Sa îti ajute Dumnezeu în tot ce faci, eu iti doresc sa ai întelepciunea sa faci ceva pentru tara asta, când o sa ai ocazia, daca o sa o ai, si mai ales sa devii mama, ca e pacat, o femeie daca pleaca pe lumea cealalta si nu a lasat un sufletel al ei în urma, a trait degeaba, oricâte ar fi realizat, a trait degeaba, îmi pare rau sa îti zic, dar asta e adevarul!...“. Alti blogari i-au oferit calificative istoriciste, îndeosebi „calugarul Teofil“, pe care îl observ si în calitate de forumist împatimit, si se îndoiesc, mai mult sau mai putin direct, de competentele si IQ-ul tinerei doamnei, de pretentia acesteia de a fi „eminenta cenusie“; citez câteva fragmente „savuroase“: „Am observat ca preponderent în politica sunt fete care au facut o universitate particulara (vezi de ex. Daciana Sârbu). De ce nu ati urmat una la stat?“ sau „...sa ne traiasca întru multi ani superba doamna Elena, zeita revolutiei portocalii!“ sau: „Cu un asemenea expert în securitate si aparare nationala, tara noastra nu are a se teme nici de cei mai feroce dusmani … Mata Hari a Romaniei!“. Desigur, cei mai multi dintre uratori au interese personale foarte evidente si pe alte bloguri, oferindu-ne mostre ale eternului limbaj de lemn al demagogiei care nu cunoaste diferentele de gen:  „Sunt o mare admiratoare a Dvs., a luptei pe care o duceti, apreciind puterea si caracterul deosebit! As dori foarte mult sa pot sa vin în sprijinul Dvs., sa devin membru al partidului, principiile dupa care guverneaza fiind întocmai cu asteptarile si sperantele mele! Un 2008 excelent!“. Spre sfârsitul colindului virtual, un Lucian din Medias, probabil la misto, îi doreste: „La multi ani, cu bucurii duhovnicesti (?!n.n.) si sa traim bine în continuare. Ceao!“

Estetica politicianista

Din nou si iar din nou, fostul prim-ministru Adrian Nastase face eforturi pentru a scapa de imaginea de politician corupt. De aceea, liderul însira aproape toate zvonurile cu referire la averea sa ilicita, zvonuri concentrate în câteva „sloganuri antielectorale“ precum: „matusa Tamara“ (în fapt, este vorba despre eficienta unui comportament stereotip al coruptilor din România), „Nastase, patru case“, termopaniada, actionariatele (la „Sensiblue“, „Fabrica de Antibiotice Iasi“), „cica si o vie la Mizil“ etc. Prin textele postate, fostul prim-ministru spera, de asemenea, sa stearga imaginea de personaj politic cu „atitudini publice arogante“, (doar „made media“?); de aceea, în naratiunile sale, liderul pesedist este intimist, descriindu-ne un Craciun traditional, în familie si în comunitate (cred ca mai toti politicienii se gândesc la miza electorala a anului 2008 si îsi confectioneaza imagini de „oameni ca toti oamenii“, populari si „poporani“, stând pe acasa în România, ascultând colinda si savurând bucate traditionale, în timp ce românii din asa-zisa clasa de mijloc pleaca sa faca plaja prin locuri mult mai calde, pleaca pentru un Craciun însorit...).

Domnul Nastase ne si ofera poze de la „Craciun“, secvente ale familiarismului si semn al familiaritatii specifice unui blogger: „Ieri, la Cornu, am primit o multime de colindatori. Unul dintre ei, venit din Mizil, mi-a spus – foarte mândru – ca el lucreaza «la via mea» din Tohan. I-am explicat ca nu am nicio vie, nici macar la Tohan. A parut usor dezamagit dar m-a asigurat ca, oricum, la viitoarele alegeri va vota cu mine. La alegerile trecute nu-si mai aducea aminte cu cine a votat… srecunoasteti, domnule Nastase, ca «lucratorul la vie» nu a fost ipocit! n.m.t. Apoi au trecut pe la noi câtiva corneni sa ne aduca prajituri si cozonac si sa ne multumeasca. Împartisem la aproape 100 de familii câteva mii de oua, cu ocazia sarbatorilor! Sarbatorile de Craciun le-am petrecut la Cornu. Împreuna cu familia si cu câtiva prieteni. Sunt momentele cele mai frumoase din an. Vremea – foarte rece – iti da sentimentul ca respiri gheata. Anul asta am fost desemnat de familie sa fiu eu Mosu' si sa împart cadourile. M-am bucurat pentru ca nu a trebuit sa mai spun o poezie când îmi venea rândul. Doar masa de prânz este în mod obligatoriu comuna. În rest, fiecare se scoala când vrea si «ciuguleste» ce gaseste prin bucatarie. Eu mi-am luat o multime de carti cu mine. Le-am cumparat de la o librarie, pe 1 Mai, lânga guvern. Parca plecam într-o calatorie in jurul lumii… ssinceritatea prinde bine, n.m.t. De fapt, n-am citit nimic. Un prieten mi-a împrumutat serialul ROMA, cu 22 de episoade. Le-am «consumat» pe toate, chiar daca ne culcam seara târziu“.

Victima a intrigilor, dar si intelectual subtire, Adrian Nastase ne repovesteste epopeea celor 47 de ronini care si-au razbunat seniorul, o foarte cunoscuta poveste despre loialitate si sacrificiu! Alte vremuri, alt meridian geografic, alta civilizatie! Democratia presupune însa si ambiguitati, coterii, umiliri publice (stim cât de eficiente sunt pentru declansarea „mortii politice“ concertarea unor imagini si articole despre afaceri reale sau închipuite, afaceri cu „termopane si chinezarii, cu picturile minorilor din sec. XIX“ sau cu „cârnatii lui Remes“; minimalismul afacerii si „mita în natura“ le aduc aminte românilor de vremuri ceausiste, de rapacitate, de ciobanism). Si umilirea publica gen „interviu la buza D.N.A.-ului“ are functionalitatea ei, caci da impresia ca sistemul „merge“, „e treaz“, iar „dusmanul“ este tinut în corzi si „bine lucrat“.

Echilibru

În orice caz, domnul Iliescu pare cel mai pertinent blogger si cel mai civilizat. Dânsul este obsedat de teme generoase politic, de imaginea pe care o va lasa în istorie cu privire la rolul pe care l-a avut în Revolutia din 1989. Repetat atât de des, discursul sau s-a perfectionat, mai ales datorita faptului ca domnul Iliescu stapâneste bine definirile marxizante cu privire la ceea ce este sau ceea ce nu este o miscare politica si sociala de anvergura. Apreciez sincer, însa, maniera în care presedintele raspunde (punctual) si anonimilor care i-au frecventat blogul, considerându-i „prieteni apropiati“. Ce solutie politica eficienta, caci Ion Iliescu este, în acelasi timp, si amical si lider politic constient de pozitia sa...

Dar poate mai interesante sunt polemicile angajate între cei care se logheaza la blogul sau. Acest sistem de comunicare ofera unora oportunitatea de a se lansa în politica, avizi de notorietate. Un astfel de individ de vreo 29 de ani (nu-i dau numele, ar fi o alta oportunitate!) frecventeaza cu asiduitate blogul politicenilor (nu numai de stânga, caci l-am întâlnit peste tot), uluind prin capacitatea de a reproduce „sfinte“ texte ale „indignarii revolutionare“, ale „urii de clasa“, postari cu interesant iz stalinist, stilistici ale preistoriei comuniste (paradoxal, individul se recomanda ca „om de afaceri si inginer“!). E trist faptul ca Ion Iliescu, asediat fiind cu insistenta de acest personaj de tranzitie, s-a lasat pacalit si a facut greseala sa-si exprime dorinta de a-l  cunoaste personal pe blogarul cel radical; de atunci, surescitat, M.G. posteaza de mai multe ori pe zi! Cred ca domnul Iliescu, precum VIP-urile americane, risca sa atraga si ceva fanatici paranoizi, daca nu este vorba doar de demagogi de scoala noua care vor sa se „implice politic“! Redau, pentru relevanta, câteva fragmente din combativitatea lui M.G, atitudini mai vulcanice decât orice interventie „vanghelizata“ – „s…t Românii sunt un popor ospitalier, dar sa te fereasca Dumnezeu de explozia mamaligii. s…t Ceasul istoriei bate ireversibil. s…t Tara se misca si milioanele care sufera sub biciul multinationalelor occidentale, unde ne umiliti cu salarii de mizerii si ne munciti ca pe hotii de cai, se vor ridica ca un singur om! Sa nu îsi bata bancile occidentale joc de poporul asta amarât, prin dobânzii camataresti pentru patul pe care punem capul obosit de exploatare, caci ne vom ridica si atunci va trebui sa dati socoteala de ironiile voastre!“. Personajul MG considera ca succesul lui Ion Iliescu în spatiul virtual este un argument solid cu privire la faptul ca „….majoritatea celor ce comenteaza pe acest blog sunt tineri cu un grad de instruire ridicat, ceea ce exclude contaminarea cu racilele perioadei comuniste, pe care ni le arunca în spinare, dar contrazice si obtuzitatea de care ne acuza s…t.

Sa ne bucuram ca afirmarea tinerei generatii de intelectuali de stânga produce atâta stupoare si indignare. E semn de deruta între talibanii portocalii! Care, daca ar fi avut o minima aplecare spre valorile democratice, ar fi învatat ceva din deschiderea presedintelui Iliescu spre oameni si, iata, si spre tineri. Disponibilitatea domniei sale de a comunica si de a întelege problemele si framântarile societatii românesti, în toate segmentele sale, este explicatia acestei grupari a curentului tinerilor socialisti, în curs de coagulare, în jurul fondatorului si liderului de facto al stângii romanesti….“. Constat ca, lingusitorul aspirant „combate sanatos“ si, poate, îi readuce aminte domnului presedinte de alte nostalgice vremuri.

Mai remarc, de asemenea, maniera aproape transparenta în care Ion Iliescu îsi valorifica crezul si prestatia politica postcomunista: „Eu nu doream «schimbarea regimului comunist cu unul capitalist», ci o dezvoltare fireasca a României, în context democratic. Din pacate, tranzitia a introdus multe elemente deformatoare – si asta nu tine de dorinta sau vointa individuala a cuiva! Conjunctura interna si internationala a facut sa apara fenomene specifice fazei «acumularii primitive de capital» – si mai ales accentuarea polarizarii sociale, favorizata si de politicile promovate de guvernarea de dreapta, de dupa 2004 – «cota unica» – care a accentuat diferentele de venituri dintre favorizatii tranzitiei – cca 20% din populatie – si marea majoritate, a celor cu venituri mici. Poate ca marii perdanti ai tranzitiei sunt muncitorimea industriala si taranimea. Dar aceste procese inevitabile nu pot fi tratate prin reflectii nostalgice. Revenire la sistemul anterior anului 1989 – monopolul unui partid si economia etatista centralizata – este de neconceput! Trebuie gândit cum sa realizam în România un model propriu de „economie sociala de piata“ si un «model social», care sa atenueze polarizarea sociala si sa asigure, în fapt, sanse egale pentru toti folosind inclusiv oportunitatile pe care ni le ofera aderarea la Uniunea Europeana“.

O „morala“ scurta

Cel mai citit blogger politician este Ion Iliescu; statisticile spun ca pâna la începutul lui ianuarie 2008, „Echilibru“ fusese frecventat de 165.692 bloggeri! Sa-l fi ajutat noua maniera de comunicare electorala pe fostul presedinte sa obtina locul I, la categoria  „Parlamentari“ în cadrul jocului mediatic „Zece pentru România“?

---